joi, 11 septembrie 2008

vreau sa am o familie candva si sa mor de batranete


"Pasarico, te-ai mai urcat in masina asta.. inchide portiera bine"
Tacuta, tranteste usa cu toata puterea ei pana ce masina se zgaltaie sanatos.Saluta cu jumatate de gura, intinde o mana timida sa facem cunostinta si apoi isi propteste mana dreapta in falca si priveste pe geam.A ramas asa minute intregi, fara glas, fara nicio miscare, parca fara suflu.
Intr-un tarziu isi aduce aminte de ea si o intreaba: "Si ia zi pasarico, l-ai vrajit pe tac'tu cu treaba aia?" E speriata sau poate foarte rusinata..Raspunde stins ca taica'su nu e om rau si-i va face pe plac..
Ma uit insistent la ea poate, poate reusesc sa leg o discutie.Erau deja vreo 30 de minute bune de cand stateam la cativa de centimetri una de cealalta si nu schimbasem doua vorbe..
El gesticula si vorbea si tipa si radea, era in centrul atentiei in tot cazul. Cand in sfarsit ne-am hotarat asupra unui loc unde ne vom putea bea mintile si vom povesti, am tot amanat discutia cu fetiscana asta speriata, pentru mai tarziu.
Nimic spectaculos acolo, baietii beau vin si noi ne-am udat buzele intr-un ceai cu gheata. Am deschis tot felul de discutii care mai de care..mai simple si mai complicate, mai deplasate si mai serioase.. Nimic! Ii scoteai vorbele cu patentul din gura.. raspundea scurt doar daca era intrebata si se uita pe sub breton la el.Ii era frica sa nu greseasca cu ceva pesemne.. Statea cu spatele drept, lipit de spatarul scaunului si-si freca mainile incontinuu.Ziceai ca se afla la o rascruce de drum sau ca are de luat o decizie de care-i depindea viata.
Am analizat-o indeaproape..Se vedea ca e o fata simpla, de la tara dar care atunci cand era acasa, in fata oglinzii, se vedea o Marilyn Monroe a secolului 21.Avea parul vopsit blond, cu o frizura la moda, dar era imbracata saracacios si fara gust.. Radea pe infundate la glumele lui nesarate si ori de cate ori ii suna lui telefonul isi ciulea urechile si incerca sa ghiceasca daca la capatul firului se afla o femeie sau un barbat. Se vedea in ochii ei ca o omoara curiozitatea dar nu indraznea sa intrebe de ce e asa cautat la o ora asa tarzie si de ce da raspunsuri de genul:"Nu cred ca pot in seara asta, o sa vad cum fac", "Nu pot sa vorbesc acum, o sa te sun eu", "Nu te-am mai sunat ca am remorca cu mine"..
Am ramas singure pentru ceva timp si ma gandeam in fel si chip.. Ce sa o intreb? Cum sa o intreb? Nu mai tin minte exact care au fost primele cuvinte care au spart gheata.. cert este ca usor, usor s-a dezmortit si mi-a povestit aproape toata viata ei.. Abia avea timp sa-si traga respiratia ca nu mai contenea cu povestile.O ascultam si o priveam in ochi.. ce curati si sinceri erau. Si simteam cum toate cuvintele ii ies dinauntru, din suflet.
O simteam ca sufera dar nu avea inca curaj sa mi se confeseze.Stia ca nu si-a ales omul potrivit dar il iubea prea mult.Isi pleca privirea in fata lui ori de cate ori se incrunta spre ea si-i sorbea cuvintele ca pe niste porunci.. Cine sa fie de vina oare? El, ca e smecheras de cartier si are impresia ca viata nu inseamna decat bani, femei si alcool? Sau ea ca se complace in astfel de situatii?
Si cand te gandesti ca avea planuri.. sa mearga la facultate si sa cunoasca oameni noi, sa-si urmeze visul si sa fie fericita.. Dar din clipa in care l-a cunoscut a inceput sa taie de pe lista, in fiecare zi, cate ceva din ceea ce urma sa realizeze..
Si a taiat atat de multe incat au ramas decat doua randuri scrise in graba in josul paginii.. "sa am o familie candva si sa mor de batranete"..In rest, totul disparuse.
Dar discutia noastra trebuie sa se termine, s-au intors baietii..
Ii pun o mana dupa gat si aplec capul pe umarul ei.. Ii privesc mainile transpirate si strang din dinti..cand imi ridic privirea ma loveste in plin rasul lui de-un zgomot asurzitor..se auzea cu ecou.

Si inca il mai aud cand rade si inca o mai vad cum se teme..

10 comentarii:

Anonymous spunea...

Mi s-a zbarlit parul pe mine. Daca e inspirata din realitate treaba, cand o mai intalnesti zi-i ca nu face bine ce face. Nu sta deoparte. Nu credeam ca esti genul care te uiti si nu te bagi.

Ambasadoarea spunea...

O cunosc si eu pe fata asta... si ce pacat ca sunt atatea ca ea...

vyanna spunea...

ce crezi tu ca as putea sa fac eu in conditiile in care abia am cunoscut-o si se increde in mine fix deloc?

Anonymous spunea...

Nu prea conteaza cat se increde in tine; conteaza sa vada ca exista oameni care... sa zicem ca "ar fi de partea ei" daca ar lua o decizie; care i-ar da dreptate; poate nu are cu cine sa vorbeasca; poate nu se intreaba decat pe ea insasi daca e mai bine sa ramana cu el; poate e o inertie; ar putea fi de ajuns (sau macar un inceput) daca cineva ii clatina convingerea ca ramane cu el. Pana la urma, tot tie ti-a povestit intreaga viata; stiu ca era un soi de metafora; dar ceva ceva ti-a povestit; poate ca asta astepta: sa o asculte cineva; acum, poate asteapta sa o impinga cineva. Putin, cat sa-si dea seama ca se poate urni...

In alta ordine de idei, stiam eu ca daca zic partea cu "Nu credeam ca esti genul care te uiti si nu te bagi" o sa te ataci o leaca :)

vyanna spunea...

nu ma atac dar nu pot lua eu decizii in locul altora.si da, m-a durut ce am vazut dar eu cred de totul depinde de ea si de capacitatea ei de detasare.. si ma mai sperie gandul ca isi va da seama muuuult prea tarziu.

Ambasadoarea spunea...

Schimbarea la fata a blogului? De ce???

vyanna spunea...

mm.. pentru ca si omul se mai schimba..
nu-ti place?

Razjudec spunea...

heii..schimba blogul la loc...

vyanna spunea...

ba nuuu :(

Anonymous spunea...

las ca e fain si asa; si se citeste mai bine negru pe alb; s-au facut studii ;)