Ma uitam zilele trecute peste toate posturile astea. Am retrait atatea clipe doar deschizand o pagina de internet. De necrezut...
Si nu stiu, ma simteam parca straina de mine insami, de toate trairile mele din trecut, de naivitatea si vulnerabilitatea mea. De toti oamenii pe care i-am cunoscut si carora le-am daruit ce-am avut mai bun. Pentru care am plans si am facut nopti albe. Oameni in care am avut incredere si m-au dezamagit, de care am avut adesea nevoie si pe care i-am pierdut, oameni care au ramas la fel desi timpul a trecut peste noi. Sunt tot aici, dar parca-s mai putini...
Regret ca n-am mai avut putere si curaj sa mai scriu.Destule au fost momentele in care am avut cate ceva de spus dar am tot amanat si am sperat la o revenire vioaie.
M-am intors... si parca sunt alta...
Am învăţat "că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău".
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca.
Am invatat ca ai nevoie de timp sa descoperi oamenii si ca nu de putine ori vei avea surpriza sa afli ca nu sunt ce par a fi.
Am invatat ca oricat de bun prieten ti-ar fi un om, mai devreme sau mai tarziu te va dezamagi.
Am invatat destule...
Sa impart iubirile si placerile. Sa inghit in sec si sa tin capul ridicat. Sa ma prefac ca sunt puternica si chiar sa-mi reuseasca in final.
N-am invatat lucruri dintre cele mai demne dar ma multumesc cu ce am acum si astept ca viata sa-mi ofere mai mult...
