barbatii, un rau necesar

Vine o vreme in viata unei femei cand isi doreste ca toti barbatii de pe tot globul sa dispara. Vremea mea nu a venit inca dar ma intreb, ce ar fi lumea fara barbati? Cum s-ar descurca ele, femeile, fiintele astea delicate si pure fara reprezentantii sexului puternic? Cine le-ar mai face sa planga si sa zambeasca? Cine le-ar mai plimba pe sub clar de luna si le-ar sopti cuvinte dulci dar mincinoase? Cine le-ar oferi placeri nebanuite si cine le-ar mangaia? Cine le-ar saruta mainile si ochii? Cine le-ar mustra cand gresesc si cine le-ar ajuta cand au nevoie? Cine le-ar cobori dintre nori si cine le-ar explica ca viata nu inseamna numai plimbari si imbratisari? Cine le-ar proteja si le-ar inveli peste noapte? Cine le-ar duce de brat spre altar si cine le-ar darui prunci? Cine ar crede in ele si cine le-ar ierta greselile nesabuite? Cine le-ar spune "te iubesc" cand nu se asteapta si cine s-ar preocupa de ele? Cine le-ar oferi haine cand le e frig si le-ar strange in brate cand le e greu? Cine le-ar cere iertare si cine le-ar insela? Cine le-ar minti si le-ar face sa sufere? Cine le-ar avea si le-ar parasi? Cine daca nu ei?
Poti sa le spui cum vrei:mincinosi, insensibili,prefacuti, fatarnici, vicleni, perversi, ipocriti, falsi, misogini, cruzi, duplicitari, perfizi, sireti, distanti, indiferenti, marsavi, ticalosi.. Dar sunt ei si sunt ai nostrii. Aproape ca nu-mi pot imagina viata fara ei. Fiecare drum al nostru se opreste in fata lor..e un baraj acolo pe care scrie "nu poti continua fara mine".Orice ar spune, orice ar face ii luam de mana si ne incredem in ei. Si daca este sa nu iasa cum planuim, fugim o vreme dar apoi ne intoarcem de unde am plecat. Cu sperante si puteri proaspete..
Da baieti, eu recunosc! Avem nevoie de voi ca de aer si mai stiu ca nu ne-am descurca singure nici de acum intr-o mie de ani.. Chiar daca voi gresiti atat de des si va credeti mai mult decat sunteti. Eu va iert si va accept multe.. de ce? cum de ce? Pentru ca singura nu pot ajunge decat pana la jumatatea drumului. Mereu fac cale intoarsa si-mi arunc priverea dupa ceva puternic si protector. Mai mereu ma asteptati cu zambetul larg ca de hiena, satisfacuti si ironici. Ce proaste sunt femeile uneori.. asa ganditi si voi de cele mai multe ori. Dar va spun eu ca nici macar voi, masculilor, n-ati rezista intr-o lume ca asta fara noi. Fara delicatete si pasiune, fara parfum si frumusete, fara farmec si dorinta.
Hai sa facem targul asta: iubiti-ne si va iubim, respectati-ne si va respectam, admirati-ne si va multumim, complimentati-ne si va intoarcem complimentele, credeti in noi si vom face la fel.. batem palma?


Semneaza, domnisoara careia i-au ramas urme de compasiune pentru voi!