vantul e prietenul meu bun..

Hai spune-mi cum e cand te trezesti toamna si-ti deschizi geamul! Spune-mi cum e cand vantul ala grosolan iti batjocoreste obrajii! Spune-mi cum e cand plamnii tai respira curatenie si puritate! spune-mi..
Imi place vantul..atat de mult incat nu ma supar niciodata pe el.Nici cand imi incurca parul, nici cand imi inroseste obrajii, nici cand ma impiedica sa merg.Imagineaza-ti! Nu m-am suparat pe el nici macar cand mi-a imprastiat scrisorile de la tine..Si doar stii ca erau multe si mi-a luat o gramada sa le strang.M-am gandit atunci putin si mi-am dat seama ca are dreptate, nefericitul. Se chinuia sa-mi arate ca toate randurile alea erau in zadar si tu nu ma meriti si eu nu te merit. Si ca toate lacrimile noastre ce incretisera foile in dupa amiaza aia, se uscasera si nu-si mai aveau rostul.Cerneala imprastiata rescria sfarsitul nostru.
Abia atunci am realizat ca vantul e unul din prietenii mei buni.Si i-am multumit cu capul plecat pe spate, cu ochii inchisi si-un zambet cald.Mi-a inteles la fel de repede mesajul pentru ca mi-a fluturat puternic rochia mea de toamna si a disparut. S-a declarat multumit!
Eu il iubesc in fiecare anotimp.Ca e iarna, ca e vara, isi face timp si pentru mine.Eu il astept cu inima cat un purice cand mi-e greu, iar alteori vreau doar sa vina sa ne prindem de mana si sa-i ascult cantarea.
Tin minte ca o data mi-a soptit cuvinte dulci cand ma durea inauntru. Stateam atarnata pe-o piatra cu viata intr-o mana si moartea in alta. Le tot cantaream cand a venit si mi-a sarit in ajutor. Mi-a spus cum stau lucrurile in viata si cum stau dincolo.. M-a lasat sa aleg singura, ca zicea el, nu e de datoria lui sa decida in numele meu.Cand s-a facut nevazut, mi-a suierat la ureche:"Nu te gandi la cei din jurul tau, gandeste-te la tine!". Si m-am gandit.. am facut o alegere remarcabila.
Acum cand stau si va scriu am deschis larg geamul ca nu cumva sa-mi asculte gandurile..Ii promisesem ca pastrez secretul relatiei noastre..dar nu pot!Vreau sa va destanui si voua ce minunat poate fi el adesea.
Saptamana trecuta a fost suparat pe noi toti.. A fortat cerul sa planga si a alergat neincetat. M-a udat pana la piele si m-a palmuit. Pesemne ca-i gresise cineva si ne-a trimis tuturor un mesaj. Dar l-am impacat repede! In mai putin de o jumatate de ora s-a facut liniste si cerul s-a instelat.E o fire blanda in perioada asta a anului dar are si el toanele lui..ca tot omul.
Il astept sa-mi aduca toamna in brate.. are o gramada de surprize pentru mine!Placute si neplacute..dar tot le vreau..de la prima, pana la ultima! M-a infometat destul cu monotonia asta, mi-e o foame de lup.
Nici in seara asta nu m-a lasat linistita.Pe cand stateam pe banca, cu EL in dreapta-mi, imi dadea branci de la spate..ori ca sa ma ridic, ori ca sa trec mai aproape de el.Vorbea soptit si nu l-am inteles.Am ramas la locul meu, sperand ca va incerca in partea cealalta..dar nu, a plecat dezamagit si ne-a lasat ca doi straini.Dar poate ca asa trebuia sa se intample.. sa ne amagim si sa plecam acasa cu dorinta in suflet si sansa in maini.Intotdeauna exista o data viitoare, intotdeauna imi jur sa fiu mai curajoasa..
Vai, sa nu scoateti vreun sunet! Il aud, e la geamul meu, e chiar aici!!! Ne spioneaza, smecherul..
Eu plec in varful degetelor, trag usa dupa mine si sper sa nu scartaie ca m-am ars.


Vantul e prietenul meu bun. Shhhhhhhh..