The Passionate Lover

Lets101 - free online dating

Povestea ta coloreaza lumea.

Intr-o lume in care traim sufocati de criza economica, gripa porcina si alegerea unui nou presedinte propun sa ne destindem putin, sa inchidem televizoarele si radiourile, sa dam deoparte revistele de scandal si ziarele politice si sa ne amintim de ultimul cel mai frumos loc in care ne-am petrecut o zi intreaga. Sa ne amintim ultimele cele mai frumoase lucruri care ne-au fost spuse intr-o perioada grea a existentei noastre. Sa ne amintim cel mai sincer zambet pe care l-am primit cand nici nu ne asteptam. Sa ne amintim de cei ce ne iubesc si ne sunt alaturi in viata de zi cu zi.Si spun toate astea pentru ca ieri in timp ce ma indreptam spre casa, in spatele meu mergea agale o doamna trecuta de prima tinerete, cu plasele pline (pesemne venea de la piata), cu o palarie cocheta si o poseta la asorte. Fredona o veche romanta si avea un zambet larg. Probabil orice alt tanar de varsta mea ar fi gandit ca e o nebuna.
Am incetinit pasul doar pentru a o asculta si urmari mai de-aproape. Avea gandurile ei pentru ca nici nu m-a observat si a continuat sa cante zambitoare. A nascut inauntrul meu un sentiment de admiratie si invidie in acelasi timp. Pariez ca probleme are si ea ca noi toti, dar savura la o intensitate incomensurabila viata.

Tocmai de aceea va rog a-mi prezenta momente sau chiar zile fericite din viata voastra. Micile voastre povesti pot colora lumea asta cenusie.

Monday morning...

Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine..

- O sa fie bine, o sa vezi...

- ...

- O sa vezi, Kiki, o sa vezi...

Dar nici macar Nora nu credea toate astea. Erau incurajari spuse printre lacrimi inghitite. Nu era momentul sa planga, nu acum. Ar fi fost cel mai nepotrivit moment din lume sa faca asta tocmai acum, gandea ea. Kiki era cea mai buna prietena a ei.Se stiau inca din primul an de facultate si impartisera ani la rand aceeasi camera de apartament, acelasi pat, aceleasi bune si rele. Nora fusese mereu acolo la momentul potrivit si jucase pe rand rolul de mama, sora si prietena. Ar fi facut totul pentru Kiki. Chiar spusese la un moment dat pe cand se adunasera la o cana de ceai cu mai multi prieteni: "Daca maine mi-ar cere cineva viata pentru ea, n-as sta o secunda pe ganduri". Apoi izbucni in hohote de ras si o prinse de mana. "Ia zi, urato, si tu ai face la fel?"

Kiki nu raspunse. Nu vorbea prea mult de fel si oricum ura sentimentalismele astea in public. O iubea insa le fel de mult pe Nora doar ca nu stia s-o spuna sau s-o arate cand trebuia.

Daca le-ai fi pus una langa cealalta ai fi jurat ca nu se cunosc. Nora avea mereu zambetul pana la urechi, vorbea tare, gesticuland si glumind in nestire. Kiki vorbea putin si nu zambea niciodata. Avea mereu privirea pierduta si ochi umezi ca si cand ar fi izbucnit in plans in orice moment. Erau firi total diferite si totusi suflete pereche. Prietenia lor era mai presus de cuvinte, mai presus de orice lucru lumesc.



Stateau acum pe terasa blocului intinse pe spate si nu-si vorbeau. Kiki privea cerul cu ochii inchisi. Asa facea mereu.. zicea ca isi poate imagina fiecare norisor in parte. Si dupa ce facea asta, incepea sa se joace cu ei si sa-i modeleze dupa bunul plac. Se trezea modeland in gol si incepea sa rada.

- Nu-mi plac nici norii azi!Nu-mi mai place nimic...

- Norii sunt frumosi azi, Kiki...

- Fara el si norii sunt urati... Soarele nu mai straluceste la fel. Fara el nimic nu e cum trebuie sa fie...

- Ei, da.. Ce are a face el cu soarele si norii?

- El a schimbat tot... Si viata mea si soarele si norii si luna.. Totul graviteaza in jurul lui.

- Vai, Kiki, ma sperii.. Ti-am zis sa dai dracu romanele alea de dragoste ce iti imbolnavesc mintea.. Haide, hai inauntru, sa bem ceva!

- Stii, ma gandeam sa...

- Nu te mai gandi deloc.. Hai inauntru!

Se ridica repede ca o mama grijulie si o ajuta sa coboare treptele.

Cara cu ea povara acestei povesti de dragoste de ani buni. La un moment dat simtea ca e deja povestea ei. Kiki impartasea cu ea fiecare fior, fiecare lacrima... Ar fi vrut sa-i spuna cumva ca nu mai poate, ca nu mai suporta sa o vada asa. Ii era foarte greu sa opreasca lupta asta acum. O purtase cu ea ani la randul si acum parea cel mai greu de depasit. Ar fi dat orice sa se trzeasca dimineta si sa o vada pe Kiki zambind si cu o pofta nebuna de viata. Dar cum? Cum sa faca asta? Isi trase patura peste cap si suspina adanc. Macar in noaptea asta sa adorma mai repede si sa n-o mai macine atat gandurile astea blestemate.



Era o dimineata ciudata.Soarele ciocanea usor la geamul camerei, cerand sa fie trase draperiile. Nora se ridica din pat, buimaca de somn si realizeaza ca e singura in toata casa. Gaseste un bilet scris in graba pe perna lui Kiki. "Te astept la cafeneaua din colt, cand te trezesti! "

Isi trage blugii si un tricou, si-a plecat. Alearga pana la cafenea intr-un suflet, lovindu-se de trecatori. Kiki statea la o masa ferita de ochii lumii cu o cana de cafea in maini.

- Vai ce mult ai adormit azi, printeso.. Te-astept de o vesnicie!

- Zi-mi ce e? Ce s-a intamplat? Iar el? Iar nenorocitul ala?

- Nu e nimic, nimic grav, spuse zambind..

- Dar ce e? Ma sperii, zi-mi ce e..

- Ei bine, draga mea, azi incepe viata, stiai? Ce dimineata frumoasa, ce soare..

- .....

- Vroiam sa-ti fac cunostinta oficial cu Kiki, noua Kiki. Sa te prezint asa cum se cuvine.Esti incantata, ori ba?

- .....

- Am avut o noapte grea, sa stii. Am avut atatea de ingropat.. Dar mi-a reusit, sa stii. Am facut asa cum imi spuneai tu mereu. Sa pun toate astea intr-o cutie mare de lemn si sa le ingrop. Vai, ce fericita sunt... Sunt mai fericita ca niciodata...

- Nu stiu, nu stiu , ce zici acolo. Dar te iubesc!

Nora se ridica de pe scaun, face doua piruete si striga cat o tin plamanii:

"Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine!!!"

The neighbour

Am aproape 20 de ani si locuiesc cu chirie intr-un apartament modest vis a vis de Cismigiu.E o zona cocheta, poate cea mai cocheta din intreg Bucurestiul. Am o colega de camera, ce mi-e si prietena in acelasi timp. Ne iubim si ne intelegem reciproc si asta face lucrurile sa mearga in casa asta.
Acum am ramas singura pentru o saptamana. E goala casa fara ea.Zilele sunt anoste de-acum, fara culoare, fara viata.Beau din cana ei, dorm pe perna ei, macar asa ii simt prezenta in casa.
Ieri, dupa-amiaza, m-am cocotat pe geam sa mai aflu noutati.Blocul unde locuiesc e construit intr-o asa maniera incat de la mine de la geam pot privi in casele a 20 de familii. Si-mi place sa stau pe geam, sa-mi aprind cate o tigara si s-o urmaresc pe vecina de la 5 cand gateste,sa spionez cuplul de la 2 ce se saruta mereu in dreptul geamului sau vecina de la 4 ce hraneste porumbeii pe pervazul geamului si se cearta mereu cu sotul ei de-o stie tot cartierul.
Pana ieri aproape nici nu observasem apartamentul de la etajul 2. Are geamuri curate, jaluzele verticale bleu cu alb, aspect ingrijit. La geam se arata un tanar pe la vreo 20 si ceva de ani. M-a privit pana ce mi-am terminat tigara. Imi batea inima grozav caci ma simteam privita atat de insistent. Nu-mi puteam stapani zambetul, de fapt imi venea sa rad in hohote. Am tras repedea draperia si m-am ascuns dupa ea. A mai ramas pret de cateva secunde si a intrat inapoi in casa.Cautam disperata orice putea fi scuturat; ies iarasi senina si cu nasul pe sus prefacandu-ma ca nici nu l-am observat mai devreme. Pesemne ca ma urmarise si el caci iese si de data asta si ma priveste la fel de insistent. Ma comport la fel, tragand draperia cu o miscare a mainii care ar fi zis: "Esti invizibil, mon cher!"
Toata ziua mi-am aruncat ochii pe geam sa vad ce mai face. Nu mi s-a mai aratat la fereastra dar stiu sigur ca in jurul orei 21:00 a parasit apartamentul caci erau toate luminile stinse. S-a intors pe la miezul noptii si a adormit cu televizorul aprins. Gandesc ca a facut o plimbare nocturna sperand sa ma gaseasca pe aleile Cismigiului...
Astazi s-a trezit tarziu caci am vazut geamul deschis abia pe la ora 12:00. Banuiesc ca leneveste in pat pana mai tarziu. La geam nu l-am vazut si ma enerveaza ca nu e curios nici macar cum e vremea azi.
El e vecinul meu de la 2. Secretul pe care nu l-am putut tine pentru mine nici macar doua zile. Am alergat sa i-l povestesc Mayei si voua, confidentii sufletului meu.



P.S.: Hai acasa mai repede sa ti-l prezint si tie. Sa stam la fereastra si sa ne hlizim, iar daca ni se arata sa ne strambam la el pana cand ne invita la o cana de ceai verde.

23

Inceputul asta de toamna nu-mi priise deloc.Simtisem inca din primele zile ca ceva nu merge bine, ca vor fi lucruri ce ma vor schimba, ca ritmul vietii mele devine alert.
E Marti, e 23, e 7 seara. Tin minte si acum!Plec de acasa imbracata intr-o fusta de blugi, o geaca alba si-o pereche de pantofi cu toc rosii. Nici macar eu nu stiam exact unde plec. Stiam insa sigur ca undeva o sa ma astepte cineva. Nu stiam cine, nu stiam unde.
Era prima data cand urma sa intalnesc un om despre care nu stiam prea mare lucru.Nu avusesem curiozitati foarte mari si drept sa spun, pe vremea aia altele erau lucrurile care ma preocupau.
In orice caz, nici urma de entuziasm, emotie sau orice alt sentiment specific primei intaniri. Poate doar teama ca aveam de respectat un pact inca de la prima privire.
E miezul noptii, afara adie un vand crud de toamna. Valurile Dunarii lovesc timid pontonul, cerul e plin de stele, Turtucaia e presarata cu luminite mici si dese. Se pare ca nimeni nu doarme in noaptea asta...
Am o sclipire de o secunda ca si cum m-as fi trezit dintr-un somn lung si apasator cu vise chinuite. Sunt in bratele strainului! Ma tine strans in brate si-mi sopteste bazaconii.Deja iubeste parfumul meu si ma priveste cu ochi blanzi.
Simt un fior rece ce imi strabate sira spinarii de sus pana jos, ca si cand cineva mi-ar trece un cutit cu taisul in sus de-a-lungul coloanei.
A fost 23 septembrie 2008, seara in care caruselul a inceput sa se invarta si mi-a fost greu sa-l opresc, aproape imposibil...


Cine stie pe ce meleaguri rataceste strainul meu acum. Nu mi-l amintesc exact; nu mai am o imagine clara a privirii blande. Nu-i mai stiu numele si gustul buzelor. I-am uitat mirosul pielii si imbratisarile ce ma lasau fara respiratie.
Sa fii fericit strainul meu, oriunde ai fi acum...

Fotografiile...

- Imi plac fotografiile tale, dar nu prea apar oameni in ele.
- Oamenii le privesc, nu au de ce sa si apara in ele
- A, inteleg...
- Si oricum oamenii le-ar strica. Nu am intalnit pe nimeni care sa merite fotografiat. Nu stiu, cand ii vad cu fetele alea triste.. sau cu zambetele lor false. Mai sunt si aia fara zambet.. parca l-ar fi pierdut sau l-ar fi furat cineva. Nici nu stiu de fapt cum e sa fotografiezi un om. Nu-mi plac oamenii in general...
- De ce?
- Probabil nu-i inteleg... Nu pot cunoaste pe nimeni cu adevarat.
- Dar si tu esti om...
- Pai nici pe mine nu ma inteleg. Ma simt strain de propriul meu corp. De gandurile mele, de trairile mele, de inima.
- ...........
- Da, stiu te-am speriat.Nu credeam sa stau prea mult pe aici. Casa arata de parca abia m-as fi mutat dar sunt aici de peste 5 ani. In fiecare zi imi tot zic: "Maine plec.." Dar n-am reusit pana acum.
- De ce sa pleci?
- Pentru ca toti cei 50 de ani i-am petrecut calatorind. Stateam cateva luni sau zile intr-un singur loc. Si uite ca sunt aici de peste 5 ani si nu mai am curaj sa plec. Nu vreau sa cred ca am imbatranit si asta e motivul.
- Nu esti batran. Pentru mine varsta chiar nu conteaza. Ma fascinezi, maestre...
- La dracu! Asa ziceti toate... Mata stie unde esti tu la ora asta? La dracu cu toate. Ai 17 ani... Ce cauti aici? De ce vorbesc cu tine? De ce-ai venit aici? Pleaca! Vreau sa pleci acum!
- Dar...
- Ridica-te si iesi!
- Dar vin in fiecare seara.De 3 luni incoace. Ma fascinezi, maestre. Te iubesc... Chiar cred ca te iubesc. Nu ma lasa asa...
- Nu, nu.. e o nebunie! tu esti o nebuna si eu sunt mai nebun ca tine.Abia acum mi-am dat seama ce fac.. Doamne, ce fac? Ce-am facut? Nu, nu.. Pleaca.. Chiar acum vreau sa pleci.
- Si cand te mai vad? Vreau sa te mai vad. Spune-mi ca te vad, maestre...
- Vii maine. Da, maine e luni. Vii de maine pana duminica. Sa fii aici la ora 3 in fiecare zi pentru o poza.
- Dar tocmai ai spus ca...
- Taci! Eu hotarasc.. Vii de luni pana duminica la ora 3 pentru o poza.
- Si apoi?
- Apoi gata! Eu pot sa traiesc si restul zilelor ce mi-au ramas. Am cate o poza pentru fiecare zi.. te am toata saptamana..
- Si cu mine cum ramane, maestre?


- Cu tine? Eheee, fetito, sa-ti cumperi un aparat de fotografiat ca unele lucruri raman exact ca niste fotografii...

E un pact!

Noptile cu tine sunt fade de-acum. Si-au pierdut aromele si mirosul, si-au pierdut frumusetea. Sunt parca mai mult o necesitate, o dorinta ce arde precum o lumanare aproape consumata. Arde cu ultimele puteri gata sa se stinga de la o zi la ceallata.
Mangaierile astea imi zgarie pielea si mi-o inrosesc. Saruturile astea imi lasa un gust amar. Cand ma strangi in brate parca ma sufoc.Sunt claustrofoba in devenire.
Cand dormim nu vreau sa-ti mai respir respiatia si nici sa te mai privesc cum dormi. Din toate lucrurile marunte ce obisnuiam sa le facem nu mai vreau nimic.
Pentru ca stii, iubitule... Iubirea a murit!
Te vad, te simt, te am, te miros, te gust... Dar cand rasare soarele, te imbrac si trantesc usa dupa tine. Ma intorc, schimb asternuturile si adorm fara sa ma gandesc ca ai fost sau vei mai fi vreodata langa mine.
Si-mi place asa.. nici nu stiu de ce.. Poate orgoliul meu ranit, sau poate dorinta ce inca mai exista sau obisnuinta.. Habar n-am!
Ce-i drept, tu ai ramas TU. Nu te uit, nu ma uiti.E un pact!


Pactul cu diavolul chiar...

Albastrul cifrelor pierdute...

Nici nu mai stiu exact cand a inceput. Imi notasem data exacta pe peretii inimii. Scrijelisem cifrele cu deosebita atentie si erau atat de bine conturate incat stiam sigur ca n-am cum sa uit. N-am avut niciodata nevoie de vreo agenda sau vreun biletel care sa-mi aminteasca ziua sau noaptea in care te-am gasit. Fusese sclipirea aia pe care o ai o singura data in viata, cel mult de doua. Numaram doar zilele ce treceau pentru ca vroiam ca ele sa te faca sa-mi apartii mai mult.
Pe atunci eram o naiva. Gaseam insemnatate pentru fiecare cuvant, gest si credeam ca nimic nu e intamplator. Nimeni si nimic nu mi-ar fi schimbat trairile, visele, dorintele, pasiunile, sau ma rog... tot ce ducea la tine.
N-aveam timp nici sa respir pentru ca iubeam. Iubeam mai presus de orice. Iubeam mai presus de propria-mi viata. Si acum ma intreb daca nu cumva iubirea absoluta ucide. Dar n-am de gand sa filozofez sau sa scriu despre lucruri marete; si asta pentru ca n-am curaj, n-am talent.
Dar totusi nu inteleg unde sunt cifrele? Ce s-a intamplat cu ele? Cine mi le-a sters sau cine le-a furat? Erau nopti in care ma gandeam doar la ele, nopti in sir le-am privit... cand dispretuitor, cand admirativ.
Nu stiu daca mai stii cum sarbatoream ca nebuna implinirea inca unei zi sau luni. Aveam aniversarile mele de zi cu zi, fara invitati sau cadouri.
Dar acum? Acum mi-au disparut cifrele... S-au dus dracu fara sa am vreo secunda la dispozitie sa mazgalesc pe-un colt de hartie ziua sau noaptea in care te-am gasit.
Nu mai am prea multa nevoie de ele acum dar am promis sa avem o ultima aniversare curand... Se-apropie, se-apropie si nu-mi pot aminti.
Intre timp mi-am renovat toate camerele inimii si vopseaua asta albastra cred ca e de vina pentru tot. Mi-a acoperit peretii cu precizie si nu ma lasa sa vad dincolo de ea. Dar sa stii ca nu mai mor de inima albastra... E albastrul unui nou inceput, e albastrul cifrelor pierdute...

I'am alright!!!

S-a strigat Leapsa!

My twin zice ca e o leapsa profunda. Si eu cum sunt de o profunzime nemaiintalnita nu pot sa trec cu vederea asa ceva, asa ca m-am pus pe rezolvat tema asta ca un copil constiincios ce sunt.


Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să faci ce îţi place, ce ai face?
As zambi!

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să iubeşti, pe cine ai iubi?
Pe ai mei si pe Dinamo

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să vorbeşti, ce ai spune?
Ca mi-a placut sa traiesc

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să ţipi, de ce ai ţipa?
Ca sa ma eliberez de tot

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să râzi, de ce ai râde?
De lucrurile simple, cele de zi cu zi

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să plângi, de ce ai plânge?
De fericire

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să bei, ce ai bea?
o bere, frate

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să alergi, spre ce direcţie ai alerga?
spre EL

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să desenezi, ce ai desena?
o gargarita

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să scrii, ce ai scrie?
povestea vietii mele, cu toate secretele ei cu tot

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să citeşti, ce ai citi?
pai nu stiu.Scrisoare de dragoste

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să furi, ce ai fura?
un sarut

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să ceri scuze, cui te-ai adresa?
mamei. dar iertare, nu scuze

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să răneşti, pe cine ai răni?
pe EL

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să te rogi, ce ai cere?
sa stiu cum se da timpul inapoi

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să dai, ce ai da?
pai cui? ca asa eu as da TOT.. dar depinde cui


si o pasez cui se crede in stare sa o rezolve.. :))

Shhhhh

Eu stiu sa tin secrete si stiu sa le pretuiesc.. Si de data asta I'll keep it in the closet!!!




!!! Because There's Something
About You Baby
That Makes Me Want
To Give It To You
I Swear There's Something
About You Baby

...Just Promise Me
Whatever We Say
Or Whatever We Do
To Each Other
For Now We'll Make A Vow
To Just
Keep It In The Closet

poate sa imi spuna cineva?

fa ce trebuie sa faci!

Primeste-l...
Primeste-l pentru a mia oara si iarta-l...
Zambeste-i, tine-l in brate, intelege-l...
Sopteste-i la ureche ce-ti trece prin cap si apoi razi in hohote..
Iubeste-l si fa-l in continuare sa creada ca esti numai a lui...
Protejeaza-l si accepta ca ai nevoie de el...
Nu-i mai arunca cuvinte grele si nu-i mai reprosa nimic...
Nu-l judeca...
Accepta-l asa cum e si traieste la voia intamplarii...


DAR...


Dar uita-l!

E povestea!

E o poveste. E chiar o noua poveste. E o poveste in care si el si eu avem trecuturile noastre de care inca ne simtim legati. E povestea in care ti se deschide un nou drum, ti se da o sansa si nu stii daca sa o accepti, sa o iei in serios sau nu.
Povestea incepe intr-o oarecare zi de marti.Incepe brusc. Atat de brusc incat ajungi sa te intrebi daca nu cumva ceva ciudat se intampla in univers. Mi-am zis ca nu poate sa mi se intample tocmai mie. N-are cum...
E imposibil sa fi mers atat de mult prin tunelul asta si deodata, de nicaieri sa apara luminita.
Mi-am petrecut nopti gandindu-ma si rasgandindu-ma.Mi-a fost greu sa accept, sa cred in tot ce-am auzit si-am vazut. Si intr-un final furtuna mi s-a artat pentru o a doua oara. Mi-a ravasit gandurile cand poate ajunsesem la o concluzie. Cand mi-am zis ca dupa ce am pierdut atat, ce as mai putea pierde acum?
M-a lasat iarasi goala dupa numai cateva zile. Timp in care avusesem curajul sa ma ridic si sa sper din nou. Sa am incredere si sa nu ma mai tem.
Habar nu am daca am gresit sau nu. Daca intr-adevar eu sunt cea care pentru a nu stiu-cata-oara s-a pripit.
Nu gasesc rost in tot ce mi se intampla. Nu inteleg nimic desi totul pare atat de clar.

Si ce-mi ramane mie de facut?

Nimic...

Baby, I can feel your halo...

Cam asa stau lucrurile..

ehhh..Iata ca m-am intors!
Si acum vine vremea explicatiilor, nu? De ce mi-am abandonat firul meu de nisip propriu si personal? Pai e simplu: pentru ca a fost o vreme cand toata lumea mi-a sarit in cap ca blogul asta ar fi ca o carte deschisa si de cum o citesti ma cunosti cap-coada. A fost o vreme cand mi s-a reprosat ca blogul meu este mult prea personal si ma expun prea mult. Fara ca voi sa stiti ca de aici eu mi-am adunat puterile cand le pierdusem, mi-am luat sperantele cand mi-au fost spulberate si aici impreuna cu voi am trait si bune si rele.
Mi-am strigat disperarea si voi m-ati ascultat, v-am impartasit fericirile mele si voi v-ati bucurat impreuna cu mine, am jucat leapsa si ne-am urat toate cele bune de sarbatori. Devenisem prieteni chiar si virtuali si asta imi placea. Imi placea sa ma tresesc dimineata si sa caut aici gandurile, povestile, jocurile voastre.
Si tot nu am zis de ce am plecat, nu? Pentru ca in viata mea interveneau acelasi povesti, nu ma puteam concentra asupra altor lucruri, nu mai eram EU. Ma simteam straina de tot ce este aici si nu pentru ca toate acestea nu ar fi facut candva parte din mine, ci pentru ca veneau peste mine pentru a 2-a, a 3-a, a mia oara si nu le puteam stapani.
Devenisem alt om si am preferat sa ma ascund o perioada pana ce voi fi in sfarsit acelasi fir de nisip stiut de voi toti.
M-am abandonat pe mine si atat. Despre voi toti stiu la fel de multe, v-am urmarit la fel de des si am regretat ca nu va pot fi alaturi si nu va pot spune nimic desi mi-as fi dorit.
Am fost o lasa, recunosc, iar postul asta nu l-am scris pentru a ma scuza in vreun fel de disparitia mea si pentru ca vroiam sa stiti ca NU V-AM UITAT, MA!

Nu te-am uitat TWIN si ma bucur ca ai ramas la fel de nebuna. (ne-bu-na)

Nu te-am uitat JOSEPHINE si am sa te urechez ca si tu somezi de vreo cateva saptamani.

Nu te-am uitat AMBASADOAREO si-am murit de ras cand am vazut ca-ti jefuiesc astia blogul.

Nu te-am uitat AGARTTHA si in continuare posturile tale imi fac pielea ca de gaina.

Nu te-am uitat GIOLLY si ai ramas firul meu de nisip :)

Nu te-am uitat DeModaVeche si te vizitez des dar tu n-ai timp de noi.

Nu te-am uitat Ăl fără nume, fiu' lu' nu ştie nime' - of, cu numele tau lung si blogul tau asa de diversificat.

Nu te-am uitat ANA MARIA si cu ocazia asta iti spun si-un secret. Ti-am scris o scrisoare de foarte mult timp si n-am avut curajul sa ti-o trimit nici pana azi. Nu iubeai tu corespondenta? hihihi :)

Nu te-am uitat IRRA, copila bagacioasa :))




Si-acum ne continuam prieteniile?

Intrebare!

Isi mai aminteste oare cineva de mine?

Pedeapsa

Se spune ca acum mult timp, cu ani sau zeci de ani in urma, intr-o zi geroasa de iarna, a vazut lumina zilei o fetita. S-a nascut din dragostea bolnava a doi tineri speriati de responsabilitate. Mama, o femeie frumoasa cum rar puteai intalni, delicata si inocenta. Tatal, viclean, perfid, crud, avea in ochi o sclipire care te infiora cand te sageta cu privirea. Si-au inceput povestea de dragoste ca toti tinerii, cu sperante si vise, nestiind prea multe unul despre celalalt.
S-au grabit in a lua decizii si au gresit. Au adus pe lume aceasta creatura care avea sa indure cele mai mari orori ale lumii de la o varsta foarte frageda. Pesemne ca ursitoarele n-au prea placut-o si i-au prezis o viata ratacita pe cararile suferintei.
Primii pasi i-a facut repede, mai repede decat un copil obisnuit si i-au fost sprijiniti de mana dreapta a mamei. A purtat-o la piept mereu desi amandoua aveau inauntru inimile ciobite. Refuzau mereu sa vorbeasca despre durerile lor, dureri ce erau pricinuite de omul de langa ele care ar fi trebuit sa le iubeasca si sa le protejeze.
Cand sufletele lor oboseau cu adevarat si nu se mai puteau preface, si nu-si mai puteau zambi fals, se luau in brate si plangeau. Plangeau mult si se incurajau una pe cealalta. Mereu si-au spus ca maine e o noua zi, o zi mai buna. Si viata lor isi relua acelasi fir si nimeni nu avea curaj sa opreasca caruselul grozei. Poate frica sau nesiguranta a stat mereu intre aceasta ruptura care daca s-ar fi produs la un moment dat ar fi eliberat 2 suflete nevinovate.
Fetita a invatat de mica sa fie falsa. Sa le zambeasca oamenilor desi inima ii plangea, sa para fericita desi erau momente cand cu siguranta se simtea cel mai nenorocit om. Isi musca pumnii si-si inghitea lacrimile in noptile albe si jura sa se razbune. Stia ca va veni o zi cand va gusta dulcea razbunare. Cand il va avea la picioarele ei, tarandu-se ca un vierme si cerandu-si iertare. Isi facuse un intreg scenariu si visa in fiecare noapte la aceasta victorie, cum ii placea ei s-o numeasca. Era oricum o invingatoare pentru ca trecuse peste absolut tot ce-i rezervase destinul.
Mama insa, o invata sa fie buna, sa accepte oamenii asa cum sunt, sa nu fie razbunatoare si cruda. Sa iubeasca, sa ierte, sa spere...
Inauntrul ei se dadea o lupta crancena seara de seara. Inainte de culcare, dupa ce-si spunea rugaciunea incepea sa-si viseze viitorul. Viitorul apropiat si cel departat. Invatase acum sa nu mai planga si sa-si soarba lacrimile...

Deznodamantul?


A ratacit asa ani multi, urmarita de rautatea tatalui si mangaiata de mana mamei.
O vad acum cu un buchet de lalele rosii indreptandu-se spre o casa zugravita-n alb cu ferestre maro. La poarta, doi batranei stau pe banca. Ma uit spre ei si-mi dau seama ca sunt genul ala de batrani care s-au iubit o viata si inca o fac. Se simte raceala dintre ei si emana mai degraba tristeste decat admiratie.
Fata se apropie de ei, saruta mana batranei, ii da buchetul, ii pune mana pe umar si intra amandoua in casa.
La poarta ramane batranul, privind in gol si murmurand cateva cuvinte amare. I-am recunoscut sclipirea din ochi si mi-am dat seama ca isi primeste pedeapsa. Abia acum isi primeste pedeapsa...

Don't miss missing you!

Lectie deschisa..

Intr-o anume zi o sa am puterea sa te privesc in ochi. Pe tine, pe tine si poate chiar pe tine. Si o sa am curajul sa va spun ce mult va urasc si cum ura mea este acum mai presus de iubirea ce v-am purtat-o. O sa-mi recunosc mie ca sunt goala pe dinauntru si nu mai am nimic datorita voua. Si nu-mi pare rau de niciuna din greselile comise chiar daca de multe ori am avut remuscari ce mi-au chinuit noptile. O sa vina vremea cand o sa le socotesc ca fiind nule, inexistente.
Pentru ca ranile dinauntrul meu nu vor mai avea leac si vor fi mult mai dureroase si ucigatoare decat neinsemnatele mele greseli. Pentru ca mazgalesc foile astea acum, cand este mult trecut de miezul noptii, am lacrimi amare pe obraji ce imi ineaca cuvintele.
Te rog pe Tine, Doamne, sa ma vindeci, sa imi dai putere si speranta, sa ma inveti sa iubesc simplu. Pentru ca eu stiu ca iubirea e simpla. Iubirea nu e egoista si falsa, nu e rautacioasa si nu raneste. Iubirea nu cunoaste lacrima si n-a fost vreodata prietena cu suferinta. Iubirea nu raneste si nu minte. Iubirea nu reproseaza si nu distruge. Iubirea nu e niciodata laudaroasa sau ingamfata. Iubirea nu e nepoliticoasa.Iubirea nu transforma oameni in monstrii. Iubirea nu jigneste si nu e indiferenta.Iubirea nu e geloasa. Iubirea nu loveste. Iubirea e IUBIRE.. Blanda,rabdatoare, calda, sincera, dezinteresata. Iubirea e ca vantul.. nu o vezi dar o poti simti..
Imi dau acum seama ca sunt unul dintre acei oameni care nu stiu sa iubeasca. Pentru ca nu am invatat inca cum sa o fac cu adevarat. Pentru ca nu am primit in schimb ingredientele necesare ca sa prepar aluatul. Si ma sperie faptul ca am trait degeaba, ca am facut liceul si-am ajuns la facultate si totusi n-am invatat sa iubesc. N-am invatat sa trec peste ura, resentiemente si peste regret.
Exista vreun manual din care se-nvata iubirea? Sau iertarea?

Your blog is fabulous!!!

Am primit si eu leapsa asta si vreo 2 nominalizari... Mi-am pimp-uit deci blogul cu imaginea asta glamorous si m-am pus pe treaba..
Asadar, blogurile care ma impresioneaza sunt urmatoarele:
Te-am iubit, fraiere! - pentru ca Josephine e sensibila si desteapta si frumoasa si a dracu.. :))
Ambasadoarea - pentru ca ma face sa rad si oricum o citesc de prea multa vreme ca sa pot renunta. Acum si sa inceapa sa scrie tampenii tot n-as mai lasa-o..
My twin - ca nah! E SORMEA!!! si oricum e sarita pe alocuri.. si e minunata in felul ei!
Giolly - ca e firul meu de nisip.. :)
Everyone is entitled to my opinion - ca mi-a trimis felicitare pentru care probabil nici nu i-am multumit dar vreau sa stie ca mi-a placut foarte mult si mi-am pus-o la cutia cu amintiri.. Multumesc, Alina!

si-mi mai plac destule doar ca atat am considerat de cuviinta sa precizez.. :)
Leapsa primita, rezolvata si pasata!

Frica..

Ce este de fapt frica? Un sentiment, o traire? Un obstacol? O arma a destinului? Un fior? Ceva care ne supune, ne face mai slabi, mai nehotarati?
In general oamenilor le este frica de moarte, fara ca ei sa stie ca acest proces este plasat undeva intr-un timp indepartat sau apropiat si teama asta a lor nu face altceva decat sa le chinuie zilele si noptile.
Cu totii ne temem de ziua de maine. Ce va aduce ea, cate dezamagiri si cate lacrimi, cate dureri si sperante zdrobite. Maine reprezinta o frica permanenta pentru unii dintre noi si nu indraznim sau nu mai avem putere sa luptam, sa speram, sa iertam, sa iubim.
De cate ori ti-a fost frica sa te trezesti dimineata si sa incepi o noua zi? De cate ori ti-a fost frica sa zambesti, sa lupti pentru cee e al tau, sa ierti, sa speri, sa iubesti? De cate ori ti-a tremurat carnea si mintea cand te-ai aflat in fata unei situatii extreme? De cate ori ti-a batut inima de simteai ca iti iese din piept si chiar n-o puteai opri? De cate ori ai simtit pe frunte sudori reci de transpiratie care iti inghetau pana si sufletul?
Unii dintre noi ne temem chiar si de oamenii de langa noi. De aceia care ne-au fost alaturi o viata si care credeam ca ne iubesc neconditionat. Ajungem insa sa nu-i mai apreciem ca alta data, sa nu ne mai incredem in ei si sa incercam sa ne indepartam pe cat mai mult posibil.
Cu totii o cunoatem, cu totii o simtim dar realizez ca nu exista nimic care o poate face sa dispara. Va exista intotdeauna inauntrul nostru, undeva, ascunsa si nu poate fi invinsa.
Realizez acum ca imi este al dracu de frica de insasi FRICA...

Timpul nu ma asculta...

Am rasfoit nenumarate file de carti, am intrebat in stanga si-n dreapta, ba chiar am urlat pentru un raspuns. Am citit gandurile si suferintele celor mai invatati si mai putin invatati oameni. Am vrut sa stiu cum sa dau timpul inainte...
Pentru ca timpul trecut nu vreau sa mi-l ia nimeni cu toate ca oricine altcineva l-ar calca in picioare si l-ar transforma in mii de bucatele pe care mai apoi le-ar face pierdute. Au fost ani si zile patate de sange, de lacrimi, de sperante si suferinte, de durere si asteptare. Au fost nopti fara de somn, a fost zbucium, vise chinuite, dorinte duse la extrem, perne muscate si pumni stransi. Le port pe toate cu mine chiar daca ma apasa, nu le abandonez chiar daca imi rod sufletul cum roade timpul vietile noastre.
Pentru ca...
ele m-au facut cine sunt: femeia puternica, sensibila, luptatoare.
m-au pregatit pentru viata, m-au intarit.
m-au invatat sa mai dau lumii o sansa.
mi-au soptit la ureche ce e iertarea.
nu m-au lasat sa urasc cand probabil ar fi trebuit.
si m-au facut sa ignor micile suferinte pe care altii le-ar fi socotit capat de tara.


Acum insa, pentru ca le-am purtat cu mine atata amar de vreme as vrea sa invat cum sa trec peste ele. Cum sa le transform in amintiri, fie ele si dintre cele mai crude. Cum sa nu ma mai urmareasca tot ce ma urmareste acum. Sa dau timpul inainte cu 1 an sau macar jumatate... Sa ma trezesc maine dimineata,cu tine alaturi, cu planurile noastre duse la bun sfarsit, cu un zambet de buna dimineata si-un sarut.Sa fim fericiti.. mai fericiti decat suntem acum..
Si stiti de ce vreau sa ma trezesc maine ca peste un an? Pentru ca mi-e frica.. mi-e frica ca intr-una din zilele astea rabdarea lui se va termina. Se va satura de mine si de durerile mele si va da dracu toata iubirea ce mi-o poarta si va fugi in lume. Pentru ca de restul parca nu ma tem asa tare.. iubirea lui e mai puternica decat toate umilintele din lume si ma ajuta sa trec peste orice...

As da jos ceasul din perete si-as incepe sa invart haotic limbile poate se-ntampla minunea. Dar imi dau seama ca totul e in zadar si nu eu am putere asupra timpului ci el asupra mea. Nu eu il conduc, ci el pe mine. Si-atunci, ce ramane de facut?
Sa te rog sa ai rabdare, sa inveti sa ai mai multa rabdare.
Sa fii aici cand ti-o cer.
Sa ai grija de mine.
Sa nu-ti dezlipesti inima de langa a mea.
Sa ma iubesti mereu cum o faci acum.
Sa nu-mi promiti nimic, sa nu-mi garantezi nimic, doar sa fii TU.

Si eu ca si tine mi-as dori sa traim frumos. Sa nu exista nicio piedica in calea fericirii noastre.. Dar vezi tu iubitule, timpul nu ma asculta..

Bucurestiul noaptea..

Aseara a fost seara MEA. Am tinut in palme Bucurestiul si m-am jucat grozav cu el. Pe cand nici nu gandeam, tam-nesam imi trece prin cap o idee. Sa ma intolesc, sa-mi iau frumusel posetuta si sa o iau la pas de nebuna prin imprejurimi. Ca tare-mi mai place orasul asta noaptea, cand sunt strazile luminate si pustii si se duce dracu toata nebunia de peste zi, toate claxoanele si tipetele, aglomeratia, graba, grijile. E ca si cum zgomotul dintr-o casa dispare cand se stinge lumina si toata lumea se ghemuieste sub patura visand la nemurire.

Am avut timp suficient cat sa ma linistesc, sa mai admir de nu-stiu-cate-ori tot ce era in jurul meu si tare rau imi pare ca n-am putut sa imortalizez cumva ce mi se intampla.

Imi scoteam discret telefonul si-ti mai trimiteam un mesaj. Si asta cand luam o pauza de la visare si meditatie sau cand reuseam sa-mi desprind ochii de la vitrenele magazinelor, de la luminite, de la putinii trecatori.

Ma intrebam precum un copil mic, uitandu-mi privirea asupra unui anume sau a unei anume:"Oare incotro se indreapta? Si ce gandeste acum?" As fi vrut sa stiu gandurile fiecarui om care ma depasea..astfel atmosfera ar fi fost mai profunda.



Mi-am incheiat seara in compania unui fir de nisip.. :) intelegi?

te-astept acasa, printule!

Nu-mi vine sa cred ca au trecut abia 15 ore de cand ne-am luat ramas bun..De cand tu mi-ai zis "te iubesc, scumpa mea.. 10 zile trec imediat".
Asta s-o crezi tu! 10 zile imi par de-acum, 10 ani, 10 vieti.. Nu pot si nu vreau sa stau departe de tine atat de mult. Pentru ca nici nu mai stiu cum e sa nu fii langa mine. Am uitat complet de zilele in care ma multumeam sa ma trezesc dimineata si sa-mi zic:"o noua zi.. o noua singuratate". Acum e atfel, stii.. Ma trezesc dimineata zambind si cu o pofta nebuna de viata.Am in sfarsit curaj sa ma vad langa tine multi ani de acum inainte. Am curaj sa te privesc si sa nu ma mai tem. Am curaj tot curajul din lume cand spun:"da, EL e! si e al meu.."
Acum imi dau seama de ce mi-e frica cu adevarat.Ca va veni poate o zi cand tu sau eu vom spune "adio". Atunci va fi sigur cea mai amara zi din viata mea. Mai amara ca atunci cand te-ai ratacit pe carari intortocheate si nu stiai incotro sa apuci.Pentru ca acum e altfel, printule. Acum toate lucrurile au capatat culoare si forma, acum tot are sens si viata.
Mi-am amintit azi cum te-ai rusinat cand ti-am zis ca esti barbatul vietii mele. Sa stii ca n-am glumit.. chiar deloc.. se poate sa par nebuna sau sarita! Spune-mi cum vrei.. si voi la fel.. sunt dispusa sa suport orice. Stiu ca poate destinul imi va scoate in cale si alti masculi care ma vor impresiona peste masura. N-am de unde sti.. N-am gasit inca cartea unde pot citi ce mi-a fost scris pentru restul zilelor ce mi-au ramas. Dar stiu sigur, sigur ca nu te pot uita pe tine vreodata.. n-am cum.. Stiu sigur ca acum esti tot ce-am visat si sunt fericita.. mai fericita ca niciodata. Chiar daca ma supar si urlu.. chiar daca iti arunc cuvinte grele si sunt intr-o permanenta nemultumire, sa stii tu printule draga ca te iubesc. Te iubesc acum si mereu! Nu te-am vazut de 15 ore si ma uit intruna la ceas doar, doar ar trece mai repede.

Te-astept acasa, printule!

dar maine suntem zei, bine?

-Stii, imi place sa te privesc cand dormi..
-Pai priveste-ma!
-Te privesc! In fiecare noapte si-n fiecare dimineata. Te analizez in detaliu si cu cat iti cunosc mai mult calitatile si defectele cu atat te iubesc mai mult.
-Ei da.. atunci nu ma mai privi! Nu vreau sa-mi stii defectele.
-Ba da! Iti iubesc si defectele si calitatile deopotriva. De fapt, nici nu ai defecte.. ca le iau eu si le intorc pe toate partile pana devin si ele calitati. Sunt o Zana!
-Da, chiar esti.. Esti Zana mea!
-Mmmm.. si tu cine esti? Zanul meu?
-As putea fi..
-Dar nu suna bine.. Cum adica Zan? Nu, nu.. Esti Fat-Frumos!
-Si tu Ileana Cosanzeana. Ca Fat-Frumos n-a avut legaturi amoroase cu nicio Zana.
-Hmm..
-Ce-i?
-Ma gandeam...printesele fac vraji?
-Nicidecum!
-Puteam sa fim un print si-o printesa.
-Da, am fi putut...
-Gata, stiu! Zeitele au puteri. Multe.. sunt puternice!
-Si tu esti puternica, nu? hahaha
-Da, sunt cea mai puternica.. Accepti sa fii Zeu?
-Ma mai gandesc.. preferam totusi sa fiu Fat-Frumos!
-Nu! Hai sa fim Zei.. si maine suntem altceva.. si poimaine altceva..
-N-ai vrea sa fim doar noi? Noi insine?
-Nu, nu. Vreau sa fim zei macar o zi. Sa transformam lumea.. sa ne jucam cu oamenii.. si cu destinul si noaptea si cu cerul si stelele.Sa avem toata lumea la picioare si sa calatorim in timp. Hai vrei? Vrei sa tii universul in palme?
-Bine, vreau! Hai sa fim zei..
-Maine e ziua noastra, a zeilor.
-Da, maine..
-Mi-e somn, dragule..
-Pune-ti capul pe umarul meu si dormi. E randul meu sa te veghez..
-Dar maine suntem zei, bine?
-Sigur!
-Uf.. noapte buna!
-Noapte buna, zeita mea!
-Je t'aime!
-Je t'aime aussi!

deci 19..

Deci,am 19 ani si sincer nu mi-e bine..Asta e! Deci, timpul nu m-ajuta, mai vreau sa stau putin la 18..Deci, am 19 ani si sincer nu mi-e bine..Asta e! Asta simt acum si si nu are rost sa ma intrebati de ce..

Deci, am mai imbatranit inca un an.. M-am mai desteptat, invatat, responsabilizat.. :))
Deci, urasc aceasta zi din strafundurile inimii mele pentru ca:
1. nu suport cand toata lumea te rasfata si te adora in asa hal doar pentru o singura zi.. de ce mama dracu nu ma iubiti zilnic? mi se pare asa, o dovada de fatarnicie sau nici nu stiu cum sa-i zic..
2. nu-mi plac cadourile nepotrivite care sunt luate doar de dragul de a da ceva, cuiva stiind ca oricum ii este nefolositor si probabil il arunca intr-un colt si-l uita
3. nu-mi place ziua mea si punct. da deloooc!

Deci, am 19 ani si tu nu vei fi aici cu mine.. nici nu vreau sa fii aici.. pentru ca tu nu-ti doresti sa fii aici. daca ti-ai fi dorit probabil te-as fi legat cu o suta de milioane de sfori si te-as fi tarat dupa mine oriunde as fi mers in ziua asta nebuneasca.
Am 19 ani si simt cum s-a mai scurs ceva din mine. Cred ca e cel mai urat sentiment pe care il pot avea. Ma sperii cand vad cum trec anii. Parca ieri aveam 13.. ba nu! ieri aveam 5..

Si ca sa ma inveselesc umpic asa pe sfarsite va arat si voua mesajul care m-a bucurat cel mai mult dintre toate. Mada, nu te supara dar te pomenesc acilisa la mine pe blog si spun la tot poporul ca mi-a placut mesajul lu' matale si-ti foarte multumesc.
"Stiu ca nu-s prima care-ti zice si nici ultima.daca vrei sa ma asculti bine, daca nu, e problema ta. Dar sa stii un lucru... ca eu iti urez un sincer la multi ani pentru varsta asta, pentru anul asta in care ai mai imbatranit,pentru zilele in care ai suferit si mai ales pentru lunile in care ai fost fericita( si de ce nu si BEATA) si pentru tot ce va urma."

Deci, 19.. sa-mi cante cine vrea!

La o cafea cu EA...

Mi-as mai dori o intalnire cu tine..o a doua intalnire si ultima, desigur.
Sa ma astepti intr-o cafenea, inghetata de frig si cu inima cat un purice. Sa fii mica si neinsemnata, ghemuita pe-un scaun, la o masa rotunda.Sa te fi asezat la fereastra ca sa ma vezi venind, mandra si sigura pe mine.
Si eu chiar sa vin, sa iti zambesc si sa ma asez.Sa imi comand un esspreso lung si sa imi aprind o tigara. Sa nu zic nimic minute in sir si dupa ce sorb o prima gura de cafea, sa-ti spun bland:"Incepe tu.."
Si-atunci sa izbucnesti in plans, sa tii pumnii stransi pe masa de lemn si sa-mi arunci reprosuri. Ca ti-am furat bucata de fericire, ca am intrat in viata ta fortat si te-am distrus, ca nu-ti dau pace, ca nu m-am tinut de cuvant, ca simti cum ramai singura, ca sunt a dracu si n-am mila, ca nu e corect ce se intampla, ca... ca ma urasti.
Iar eu sa stau nemiscata si imuna, sa par neatinsa. Sa te las sa termini tot ce ai de zis, sa te lasi sa-ti versi amarul.
Si acum e randul meu..
E randul meu sa-ti spun ca eu de fapt nu te urasc. Ca imi esti chiar simpatica cu ochii astia plansi si disperati si sa te rog sa ma ierti ca te-am ranit. Sa ma ierti ca ti-am furat linistea si iubirea, sufletul si sensul vietii. Dar sa-ti mai zic si ca nu-mi pare rau ca de fapt o meritai cu varf si indesat pentru ca n-ai stiut sa-l tii langa tine.Sa-ti spun ce mult ma bucur sa te revad si sa-ti arat cum s-au inversat rolurile. Am fost mai talentata decat tine si de data asta, mi s-a dat mie rolul principal.
Tu sa ma rogi, sa ma implori a dispar si sa ti-l las.(fara ca tu sa tii ca de fapt el este cel care nu ma mai lasa). Eu sa tac si sa nu-ti mai detastainui nimic pentru ca data trecuta cand te-am zguduit zdravan si ti-am aratat adevarul nu m-ai ascultat si ti-ai lungit suferinta.
Apoi tu cu vocea stinsa si tremur in ochi sa ma intrebi:"Si-acum ce-o sa urmeze?" Eu sa ma ridic, sa-mi iau elegant haina si poseta, sa te bat pe umar si sa plec. Si in timp ce ma indrept spre iesire sa te aud urland:"Nu ti-l dau, ai inteles? niciodata nu o sa-l ai, nenorocita dracu.. niciodata, niciodata, niciodataaa" si sa te prabusesti, sa te sfaresti..Sa-mi vad de drum si sa ma intareasca mai mult uretele tale. Sa stiu ca si eu am urlat asa ca tine, si eu am zacut, ca si eu te-am urat.
Nici nu mai privesc inapoi.. Nu mai vreau!
Pe partea cealalta a strazii te vad pe tine ca-mi faci semne disperate.Veneai si tu la cafenea..


Dar de data asta te chemasem eu..

nu te astept..

Mi-am promis ca nu o sa mai existe niciun alt post despre tine. Ca s-o fi saturat dracu lumea de mine si de tine, de acest NOI ce continue sa existe si sa nu, de atata timp.
Dar spune-mi tu cum sa nu scriu cand ma trezesc in miez de noapte transpirata si plangand, cand ma ridic din pat fara sa stiu unde ma duc, cand deschid calculatorul si-mi verific mailul fara ca eu sa astept ceva anume.
Si deschid inbox-ul si te gasesc pe tine.. ce-mi scrii in graba cuvinte disperate. Putine dar profunde. Tarzii si al dracu de dureroase.
Imi spui ca ma imbratisezi de-acolo de departe de unde-ai plecat cu ea. Ca ma saruti si ma rogi sa te-astept. Ca nu ma poti contacta(normal, ea e cu tine). Si la sfarsit imi spui... ceva pentru care acum 1 luna as fi facut orice. Pentru care mi-as fi dat si sufletul si poate chiar viata.. da tampitule, da..sa-mi spui ca ma iubesti!
Poate ar fi trebuit sa fiu fericita.Poate alfel ar fi trebuit sa ma simt.De fapt cred ca sunt fericita dar foarte putin. Pentru ca ma macina o durere sfasietoare si se amesteca una cu cealalta si nu iese niciun drac. ca iar ma incolacesc de durere doar la gandul ca vorbele tale au venit atat de tarziu... Am ingenuncheat definitiv.Nu mai am putere sa ma ridic si sa continui.Nu mai cred in tine, chiar n-am cum.
Mi-a spus cineva ca putere gasesti usor.Trebuie doar sa te gandesti daca lucrul pentru care trebuie sa te ridici merita cu adevarat.Cred ca de aici porneste tot declinul.Ca sunt constienta ca nimic din ce duce spre tine nu mai merita osteneala.
Imi doresc din tot sufletul sa nu ma mai urmareasca tot ce ma urmareste acum. Sa am puterea sa te iert si sa cred in tine. Dar nu pot, nu mai pot.
Si nu-mi mai urla in timpane ca doar in bratele tale sunt fericita si doar pe tine te iubesc si nimeni in afara de tine nu mai are voie sa-mi atinga pielea si inima. Pentru ca stiu. Stiu toate astea si ma cuprinde o furie nebuneasca.
Nu te astept, sa stii. Chiar daca vreau ca maine sa fie miercuri, sa ma suni si sa nu-ti rezist. Afla ca nu te astept. Chiar daca imi voi trage ca disperata 3 toale pe mine si voi alerga cu lacrimi in coltul ochilor sa-ti sarut pielea si mainile, tot nu te astept. Chiar daca te iubesc mai mult decat orice pe lume, nu te astept. Chiar daca am un nod in gat si lacrimile imi curg fara sa vreau si-mi vine sa ma incolacesc de durere, nu te astept. Chiar daca aveam nevoie de mail-ul asta ca de aer si m-a distrus ca l-am citit, nu te astept.
Ti-as trimite acum un porumbel voiajor pana la mama dracu, la piramidele si faraonii tai sa-ti spuna el ca eu chiar NU TE ASTEPT.
Ca orice ai face si ai spune, a cazut cortina si spectatorii s-au dus la casele lor, multumiti de spectacol si amuzati de prostia actritei principale. Saraca.. ti-ar mai fi dat o sansa! Are o tolba plina cu sanse pe care le arunca necontenit asupra ta.Dar gata.. nu mai are.. e tolba goala. Adio fericire, adio vise, adio pasiune.. Duca-se..
Si sa-ti mai spun un secret.. Ador sa stau goala in fata oglinzii si sa-mi pipai pielea cu degetele de la mana dreapta. Imi fac inventarul, stii.. Aici m-ai sarutat in noaptea cand.. si aici ma atingeai cand.. ce mult mi-a placut cand iti plimbam barba pe soldurile mele.. a, si aici erau mangaierile alea salbatice si pasionale care dadeau seara si piperul noptii.
Stiu ca mi-ai trimis cuvinte disperate si poate chiar sincere. Stiu ca simti cum ma pierzi. Stiu ca innebunesti cand te gandesti ca maine, sau poimaine sau oricand ma pot arunca in bratele unui alt EL. Stiu ca poate acum mai mult ca niciodata ai vrea sa ma vezi si sa incerci sa mai salvezi ceva... dar iata dragule, cum destinul este din nou de partea mea.
N-ai avut timp sa lupti desi ti-ai fi dorit. Cred ca asta e pedeapsa ta pentru toate cate mi-ai facut.

La gandul ca tu esti ultimul care m-a gustat, am curajul sa-mi mangai umerii si sa simt cum ma tii in brate, am curajul sa te miros desi nu esti aici(ce, crezi ca ti-am uitat mirosul? uneori nici nu mai stiam daca ti-ai dat cu parfum sau de fapt asa mirosi tu)am curajul sa cred ca esti al meu acum, cu inima si trupul.
Dar toate astea sunt in zadar pentru ca...


Nu te astept, iubitule!

hai sa vorbim despre...

Hai sa vorbim despre... BANI! Imi vine acum in minte un vers al celor de la Pasarea Colibri care spune cam asa: "banii nu conteaza dar e grozav sa-i ai".
Recunosc, imi plac banii la fel de mult ca si voua sau poate chiar mai mult.
Dar ce te faci cand ai bani, foarte multi bani dar realizezi ca nu poti cumpara lucrurile de care ai nevoie cu adevarat? Ca ele nu-s de vanzare.. Ce te faci cand ai muncit o viata intreaga ca sa-ti dea conturile pe rascoale, sa ai masini si case dar iti dai seama ca esti singur, singurel si de fapt oamenii din jurul tau sunt niste hiene care-ti sunt alaturi doar pentru ca emani bogatie. Ce te faci cand nu poti cumpara un zambet cald si nici macar o prietenie sincera? Nu poti cumpara nici iubirea dezinteresata si nici adevarul..
Ma intriga teribil cand privesc in jurul meu si vad cum lumea se-ntoarce cu susul in jos. Visam bani, ne trezim dimineata pentru bani, continuam ziua cu gandul la bani si ne intoarcem seara in pat cu certitudinea ca maine e doar o alta zi in care trebuie sa mai stoarcem de undeva, cumva niste bani.
Ma plimb printre oameni si vad cum le sticlesc ochii. Daca cineva mi-ar da o putere si in numai 5 secunde as putea citi gandurile pamantenilor, mi-as da seama ca cel putin jumatate dintre ei fac din bani un scop al vietii.De fapt cred ca nici nu vreau sa am o astfel de putere..nu, chiar nu vreau!
Prefer sa ma mint in continuare ca lumea-i un balon de sapun si ca oamenii stiu inca ce-i iubirea si muzica.Cunosc adevarul si binele.Stiu ce-i marea si rasaritul si apusul si se bucura de noptile linistite si instelate.
Vreau sa cred in continuare ca mai exista cei doi indragostiti pe banca din parc care traiesc la voia intamplarii. Ca exista bunicii blanzi si fericiti care de fapt nu se plang ca-s batrani si bolnavi si ce bine ar fi sa aiba o pensie mai mare.
Soarele incalzeste o lume colorata si luna lumineaza case in care dorm oameni cu vise linistite, nu?
Nimeni nu se trezeste transpirat in miez de noapte cu gandul la... la rata ce trebuie platita a doua zi, nu?
Si nimeni nu sta incolacit de durere intr-un colt si-ti blesteama zilele ca n-a reusit sa puna ceva pe masa pentru cei 7 copii, nu?
Hai, spune-mi ca nu-i asa..Nu e asta lumea in care vreau sa traiesc..
REFUZ, da refuz sa traiesc intr-o lume complet materializata in care banii sunt tot ceea ce mai conteaza..

Nu am chef azi..

Nu am chef azi..
N-am chef de nimic!!!

finalul

They say it's the last song
They don't know us, you see
it's only the last song if we let it be..

Urasc finalurile de orice fel. Finalul unei carti, unei melodii, finalul unui film. Urasc finalul unui spectacol cand cade cortina.Urasc finalul unui an. Urasc din tot sufletul meu finalul unei relatii si finalul vietii. Si pe cat de mult le urasc, pe atat de mult mi-as dori ca noi doi sa avem un final. Si unul cat mai rapid. Dar el intarzie sa apara si ma sperie faptul ca eu il astept cu atata nerabdare si-mi dau seama ca nici nu are de gand sa ma bage in seama. Are grija sa sfarseasca o gramada de lucruri ce-i ies in cale numai pe mine ma lasa intr-un colt, uitata de lume si cu tine pe cap.
Cred ca este ceva in aer pentru ca dincolo de incercarile mele disperate si ale tale de altfel, de a ajunge la un anume capat totusi nu reusim. Cred ca este ceva in aer care nu ne lasa sa ne dam dracu unul pe celalalt si sa uitam tot.
Eu deja am obosit..am obosit sa caut in zadar capatul..am obosit sa ma trezesc dimineata si sa ma gandesc ca nu te-am uitat..am obosit sa ma bag seara in pat si sa stau cu teama unei nopti albe sau a viselor zbuciumate de tine. Am obosit sa-mi spun in fiecare zi ca de maine o sa fie mai bine.
Nimic nu este simplu intre noi. Esti chiar al dracu de complicat. Gandeste-te numai ce bine ar fi sa vina o zi in care nu mi-as mai aminti de tine si nici tu de mine. Ce simplu ar fi sa-mi iau o guma de sters si sa te fac sa dispari din viata mea ca pe o caricatura proasta. Cum ai fi tu daca nu m-ai fi cunoscut pe mine? Probabil fericit sau daca nu fericit cel putin resemnat la gandul ca trebuie sa te multumesti cu ce ai si sa nu-ti doresti ce nu poti avea.
Eu deja nu mai indraznesc sa-mi imaginez ce as fi fost daca nu te-as fi cunoscut pentru ca sigur or sa ma apuce toti nervii posibili si imposibili si incep sa ma dau cu capul de pereti.
Cat sa mai asteptat finalul asta? Nu mai am rabdare deloc si ma terorizeaza faptul ca eu chiar mi-l doresc.
Probabil nu va mai veni deloc. Sau daca va veni va fi atat de tarziu incat l-as privi in ochi si cu un zambet sarcastic i-as spune:

"-A, ai venit? Tu nu vezi ca miroase a tamaie?"

Leapsa

prima leapsa pe 2009 de la my twin suna cam asa:
ce-ai face daca nu ti-ar fi frica, daca nu ai fi timid, sau daca ai avea mai mult tupeu?

- m-as lua la harta MAI DES cu unele persoane care ma scot zilnic din pepeni
- as umbla goala pusca intr-o dupa amiaza de vara prin centru Bucurestiului
- as scrie o carte
- as trai mult mai desfranat decat o fac deja :))
- mi-as face un musuroi in mijlocul dormitorului si m-as impreieteni cu furnicile de care ma tot tem

Si cam atat!

La multi ani, dragii mei!

S-a dus anul!!!
De asta vreau sa va urez ca acest 2009 sa va aduca numai lucruri bune si multa sanatate. Ca de restul om vedea cum ne ocupam noi..


Toate cele bune de la mine, domnisoara Fir de Nisip!