Bucurestiul noaptea..

Aseara a fost seara MEA. Am tinut in palme Bucurestiul si m-am jucat grozav cu el. Pe cand nici nu gandeam, tam-nesam imi trece prin cap o idee. Sa ma intolesc, sa-mi iau frumusel posetuta si sa o iau la pas de nebuna prin imprejurimi. Ca tare-mi mai place orasul asta noaptea, cand sunt strazile luminate si pustii si se duce dracu toata nebunia de peste zi, toate claxoanele si tipetele, aglomeratia, graba, grijile. E ca si cum zgomotul dintr-o casa dispare cand se stinge lumina si toata lumea se ghemuieste sub patura visand la nemurire.

Am avut timp suficient cat sa ma linistesc, sa mai admir de nu-stiu-cate-ori tot ce era in jurul meu si tare rau imi pare ca n-am putut sa imortalizez cumva ce mi se intampla.

Imi scoteam discret telefonul si-ti mai trimiteam un mesaj. Si asta cand luam o pauza de la visare si meditatie sau cand reuseam sa-mi desprind ochii de la vitrenele magazinelor, de la luminite, de la putinii trecatori.

Ma intrebam precum un copil mic, uitandu-mi privirea asupra unui anume sau a unei anume:"Oare incotro se indreapta? Si ce gandeste acum?" As fi vrut sa stiu gandurile fiecarui om care ma depasea..astfel atmosfera ar fi fost mai profunda.



Mi-am incheiat seara in compania unui fir de nisip.. :) intelegi?