Timpul nu ma asculta...

Am rasfoit nenumarate file de carti, am intrebat in stanga si-n dreapta, ba chiar am urlat pentru un raspuns. Am citit gandurile si suferintele celor mai invatati si mai putin invatati oameni. Am vrut sa stiu cum sa dau timpul inainte...
Pentru ca timpul trecut nu vreau sa mi-l ia nimeni cu toate ca oricine altcineva l-ar calca in picioare si l-ar transforma in mii de bucatele pe care mai apoi le-ar face pierdute. Au fost ani si zile patate de sange, de lacrimi, de sperante si suferinte, de durere si asteptare. Au fost nopti fara de somn, a fost zbucium, vise chinuite, dorinte duse la extrem, perne muscate si pumni stransi. Le port pe toate cu mine chiar daca ma apasa, nu le abandonez chiar daca imi rod sufletul cum roade timpul vietile noastre.
Pentru ca...
ele m-au facut cine sunt: femeia puternica, sensibila, luptatoare.
m-au pregatit pentru viata, m-au intarit.
m-au invatat sa mai dau lumii o sansa.
mi-au soptit la ureche ce e iertarea.
nu m-au lasat sa urasc cand probabil ar fi trebuit.
si m-au facut sa ignor micile suferinte pe care altii le-ar fi socotit capat de tara.


Acum insa, pentru ca le-am purtat cu mine atata amar de vreme as vrea sa invat cum sa trec peste ele. Cum sa le transform in amintiri, fie ele si dintre cele mai crude. Cum sa nu ma mai urmareasca tot ce ma urmareste acum. Sa dau timpul inainte cu 1 an sau macar jumatate... Sa ma trezesc maine dimineata,cu tine alaturi, cu planurile noastre duse la bun sfarsit, cu un zambet de buna dimineata si-un sarut.Sa fim fericiti.. mai fericiti decat suntem acum..
Si stiti de ce vreau sa ma trezesc maine ca peste un an? Pentru ca mi-e frica.. mi-e frica ca intr-una din zilele astea rabdarea lui se va termina. Se va satura de mine si de durerile mele si va da dracu toata iubirea ce mi-o poarta si va fugi in lume. Pentru ca de restul parca nu ma tem asa tare.. iubirea lui e mai puternica decat toate umilintele din lume si ma ajuta sa trec peste orice...

As da jos ceasul din perete si-as incepe sa invart haotic limbile poate se-ntampla minunea. Dar imi dau seama ca totul e in zadar si nu eu am putere asupra timpului ci el asupra mea. Nu eu il conduc, ci el pe mine. Si-atunci, ce ramane de facut?
Sa te rog sa ai rabdare, sa inveti sa ai mai multa rabdare.
Sa fii aici cand ti-o cer.
Sa ai grija de mine.
Sa nu-ti dezlipesti inima de langa a mea.
Sa ma iubesti mereu cum o faci acum.
Sa nu-mi promiti nimic, sa nu-mi garantezi nimic, doar sa fii TU.

Si eu ca si tine mi-as dori sa traim frumos. Sa nu exista nicio piedica in calea fericirii noastre.. Dar vezi tu iubitule, timpul nu ma asculta..