Am fost, am vazut, am simtit!

Am fost, am vazut, am simtit! si am cantat si am tipat si-am trait fiecare secunda atat de intens ca mi-a ajuns in maduva oaselor. Ce fericita am fost dincolo de instabilitatea mea emotionala. Ce salvare.. Nu stiu cui sa-i multumesc! Trebuie sa imprastii multumiri in foarte multe coluturi si de frica sa nu uit de ceva sau cineva nu o mai fac..
Pai sa va povestesc.. Ma trezesc ieri dimineata cu gandul la ei, desi gandul imi zbura intr-acolo de 2-3 ori pe zi de ceva vreme. Asa:ma trezesc ieri dimineata cu sufletul plin de toate cele. Ma durea ceva inauntru, ma entuziasmam la orice zambet primit, cerseam afectiune, visam si la el si la mine si la ei si la noi,la noi,noi amandoi. Nu mi-am gasit locul intreaga zi parca simteam ce ma va astepta.. Mi-am adunat cu furasul miile de cioburi in care se sparsese inima mea, le-am bagat intr-o punga si mi-am adus aminte ca:"Azi e joi.. Ne vedem joi!!!"Am ajuns la timp si picioarele mele au inceput sa tremure.. Si nuuuuu, nu pentru ca as fi vreo groupie sau ceva de genul dar mi-era asa frica de toate loviturile pe care am sa le primesc. De fiecare acord de chitara, de fiecare vers, de fiecare lacrima, de asternutul ala, de ochii aia, de mainile alea, de tot..Mi-am ales un loc strategic de unde ma voi putea bucura si intrista deopotriva. Timp de 20 de minute am facut abstractie de toata lumea care se agita in jurul meu si am plecat in lumea mea. La un moment dat am tresarit si mi-am aruncat privirea peste multimea de oameni. Ii uram pe toti. Ce dracu cautau ei aici?Nimeni, absolut nimeni nu avea voie sa fie aici.. Aici e numai si numai locul meu. In cateva minute mi-au trecut prin minte tot felul de filme de genul, intru in pubul asta cu o mitraliera, ii lichidez pe toti si raman singura ca sa simt si sa savurez ceea ce mi se cuvine doar mie. Pentru ca ei n-au fost acolo cand eu imi traiam povestile pe piesele astea, ei nu se pot bucura la fel de mult ca mine si pariez ca habar nu au prin cate procese trebuie sa treci ca sa poti sa te bucuri cu adevarat de asta.Dar mi-am strans pumnii si am rezistat eroic 3 ore in care imi venea sa urlu de fericire si de durere.
DA! Am fost acolo.. am reusit sa ajung acolo..mi-am luat cateva doze de liniste care sper sa-mi ajunga pentru urmatoarele 2 luni cand voi ajunge din nou acolo, cu ei, cu mine, cu tine, cu noi, cu noi, noi amandoi.
Nu am ce sa va arat. Nu am avut timp pentru poze, inregistrari..chiar n-am avut. Am sorbit cu prea multa intensitate atmosfera de acolo si mi-am pierdut mintile. Imi cer miliarde de scuze, dar DAAA, am fost aseara la Becker Brau, am fost la Vama, am fost la Tudor, am fost la Eugen, am fost la Raul, la Lucian, la Dan.. am fost la tipete si lacrimi in coltul ochilor, la maini ridicate si sarituri..am fost la fericire!!!
Veniti, veniti pe 9 decembrie.. veniti sa ne bucuram impreuna si sa va pun pe tava jumatate din viata mea. sa sorbiti cu incredere si sa va relaxati, e marfa de calitate.

Va multumesc pentru tot!Pentru 180 de minute formidabile si pentru ca m-ati salvat..