Sunt o mica vedeta..(part I)

Am pentru voi o surpriza.Una atat de mare incat veti ramane cu gurile cascate si ma veti cauta in tot universul daca va fi nevoie doar, doar veti obtine un autograf si un sarut pe obraz. Paaaai cum de ce? Pentru ca eu, aici de fata, sunt o mare vedeta. Mi-am inceput cariera muzicala ce se afla in continua urcare. In curand voi deveni Madonna a Romaniei. Dar sa lasam asta pe mai tarziu ca acum vreau sa va spun cum de am reusit..
Visul asta mi s-a indeplinit cand nici nu gandeam. Am mai incercat eu cate ceva in tinerete cand imi mai etalam talentul desavarsit la serbarile de la gradinita, la manerul de la coarda in fata blocului, la deodorantul mamei in fata oglinzii din baie, dar atunci nu a fost niciun impresar (sau cum i se spune aluia de te descopera) prin preajma care sa ma duca pe culmile succesului si sa ma faca mare si faimoasa.
Acum insa altfel sta treaba. S-o luam cu inceputul ca sfarsitul nu e tocmai unul fericit si nu vreau sa-mi dezamagesc de pe acum fanii care pret de cateva secunde au avut incredere in mine.
Ca orice student, in primul an, ai parte de un bal al bobocilor de unde e musai sa nu lipsesti ca acolo iti mai face cu ochiul un tip dragut despre care mai tarziu vei afla ca e in grupa cu tine si ai toate sansele sa-l cuceresti, mai flirtezi cu cate unul, doi, trei, cincizeci de baieti la bar, mai dansezi, mai cunosti lume noua si tot asa.
Eu am fost prezenta la un bal al bobocilor, altul decat al facultatii mele. Da, da! Am insostit-o pe Zurlia..o cunoasteati, v-am mai spus despre ea. E aia minunata de o iubesc eu de mor. Orice mi-ar face si zice o am aici la sufletel si nu pot s-o mai scot vreodata. Dar sa lasam asta acum ca ea stie ca o ador si nu mai stau sa pierd timpul cu prostii.
Asa..si cum va spuneam! Ne facem noi planuri inca de la inceputul saptamanii. Cum ne imbracam, cum ne aranjam, ia-ti rochie, nu-ti lua rochie, sa-ti pui dres, sa nu-ti pui dres. In final noi, fete de la tara ce-i drept, ne punem la 4 ace de aratam mai ceva ca Scarlett Johansson pe covorul rosu, ne asezam funduletele sexy intr-un taxi si destinatia, Kristal.
Cand se vad ţăţicile la capitala, inconjurate de barbati care mai de care, de domniţe iarasi care mai de care incep sa-si faca griji. "fata imi sta bine parul?", "eu nu ma simt bine in rochia asta..am imprsia ca toata lumea se uita dubios la mine", "nici mie nu-mi place deloc asta..trebuia sa-mi iau altceva", "mi-a curs rimelul?", "nu mai am parul buclat, nu?". Paaaaai cum sa nu se uite lumea dubios la noi, Zurlio si sa nu ne arunce tot felul de priviri si de zambete daca straluceam mai ceva ca inelul de logodna a lui Catherine Zeta Jones, ala de 10 carate de l-a primit de la Michael Douglas.
Am trecut cu bine de micile neintelegeri ce le aveam ba cu parul, ba cu rochiile, ba cu machajul si ne-am pus pe inspectat zona. Am asistat rabdator la concursul de Miss si Mister Boboc dupa care ne-am luat mersurile de feline si am coborat la scena sa ne bucuram si noi ca tot omul de piesele ce ne mai vegheau sufletele uneori. Ii invitasera pe aia de la Dj Project si eu cu Zurlia avem unele amitiri placute si neplacute pe muzica lor. Ne alegem un loc strategic fix langa scena ca sa putem vedea si asculta cat mai bine. Apar astia, nimic senzational la inceput. Porneste "concertul" ca sa-i zic asa. Eu cu Zurlia derulam filmulete in minte cand ascultam versurile, mai lacrimam, ne mai luam in brate, ne mai pupam, ne mai strangeam de maini asa, ca sa ne incurajam. Cand la un moment dat il vad pe asta de la Dj project ca se uita foarte insistent la mine. Zic ma, s-o concentra omul sa mixeze acolo sau ce facea el si si-a proptit privirea intr-un anume punct. Da de unde? Il vad ca-mi face cu ochiul.. Sa ma simt onorata? Sa ma stramb la el? Ca sincera sa fiu nu e unul dintre cei mai fermecatori barbati si nu trezeste nici macar un fior inauntrul meu. Hai sa nu-l bag in seama. Imi vedeam de treaba cu Zurlia, cand ce sa vezi bai nene?Se termina piesa si vine nebunu' la mine.. Cica "avem aici o domnisoara care a cantat foarte bine si vrem sa o auziti si voi"..N-apuc sa ma dezmeticesc bine ca dementul ma si trage de mana pe scena.Ii zambesc amar si il rog cu dintii stransi sa nu ma puna sa cant ca n-am facut asta niciodata (si trebuie sa va marturisesc ca e cosmarul vietii mele..daca m-ati auzi vreodata ar deveni si cosmarul vostru). Pai te intelegeai cu el? Imi explica intr-un mod nu foarte politicos cum sa tin microfonul.."il tii in mana si-l pui aproape de gura.. foarte aproape.. hai ia-l in mana" Mdaaa.. iarasi nu-l bag in seama.. M-am rugat pret de cateva secunde de el sa-mi dea pace, dar cand am vazut ca nu-i de joaca mi-am mutat privirea disperata spre Elena, solista si am rugat-o sa ma ajute. Mi-a zambit bland:"bineinteles, stai linistita"
Vreti sa vedeti ce a iesit? Chiar vreti? Ia priviti cum m-am facut de ras. Eu ba eu, m-am facut de ras intr-un mare stil!!!






E? Ce v-am zis?Acum nu ca m-as lauda dar am avut parte de aplauze furtunoase.. Pentru care motiv nu stiu sa va zic.Probabil pentru ca "sunt blonda si buna si am cantat mai bine ca Anna Lesko". De parca asta n-ar fi fost destul, dementul mai are tupeul si sa-l trimite pe un dubios sa-mi ceara numarul de telefon. Stau.. ma gandesc.. reflectez.. Dar de ce sa nu-l dau? Mai stii cum ma loveste vreun noroc chior de ma vede mama pe la teveu si sta cu batista la ochi ca lacrimeaza de emotie. Ca vai, ia uite fata mea ce a ajuns..
Au trecut deja doua zile de atunci.Nu m-a contactat, dementul. Pesemne ca nu l-am impresionat indeajuns si nu merit sa-mi incep nicio cariera.Dar imi facusem parca iluzii pentru cateva secunde si deja ma vedeam la premiile MTV fataindu-mi fundul in fata camerei, inconjurata de 10 dansatori din aia buni.. mwhahahahha.
Pentru cealalta parte a serii voi reveni cu a doua postare curand..