Zurlia..

We say we're friends
Do we pretend?
I hope not... at least not me.

Ascultam azi "with a little help of my friends" si ma gandeam, cum ma gandesc eu mereu de altfel si nu ajung niciunde.. Ma gandeam la dansa.. care acum citeste si-si musca unghiile de frica ca nu cumva "sa fie de rau".. e de rau si de bine, Zurlio! Le amestecam si ajungem undeva, unde lumea e un balon de sapun, ce reflecta in curbura lumea de jos..
Si cum sa-ti zic? C-asa te urasc uneori cand lasi de izbeliste sufletul meu.. Cand te duci tu acolo la lumea ta, la feţele lor inverzite de ura si priviri incrucisate.. Asa te urasc cand ma certi si-mi zici "vino!hai odata!hai dracului odata!" si eu nu pot, iata nu pot sa-ncep jocul barbar..
Ma regasesc mereu aici, singura, in asteptarea dumitale.. Si ma arde intruna o gelozie prea crunta.. Of, Zurlio de-ai sti cum ma usuca pe dinauntru.. Si nu-mi da pace! Si nu ma lasa! Sunt cel mai egoist om in Univers.. pentru ca te vreau doar pentru mine, si-atat!
Nu te mai lipi atata de ea, las-o, duca-se..
Nu mai strange pleoapele o data cu ea..
Nu mai geme cand iti cere..
Nu pleca o data cu ea..
Te rog, sa n-o strangi in brate cu disperare si dor..
Nu te inalta fîlfîindu-ţi in urma viata zdrelita
Nu ma lasa in gelozia mea idioata sa umblu singura, de nebuna pe strazi..
holbandu-ma la masini si la necunoscuti, mirandu-ma ca traiesc..
Nu vreau sa vad pe cer un foc rosu indepartandu-se intre stele palind
si sa simt ca buzele mele rostesc fara mine:
"-Adio, Zurlio! Te-am iubit.. "


Tu nu stii.. tu nu stii nimic! esti asa de proasta.. Cand m-ai lasat atunci, n-am mai vazut oameni. Eram parca orfana! Si tu nu stii, tu ti-ai vazut de viata ta fericita.. Luminam si straluminam fiecare palma de loc, odaie si hala poate-oi gasi ceva cat de mic sa te-aduca-napoi. Dar tu NU, NU si NU! Ti-a placut sa-mi viscolesti prin suflet si sa fugi ca un hot prins cu mana in buzunarul victimei.
Inserarea aia orbitoare a fost salvata de rasaritul fantastic de soare.. Te-ai indurat si m-ai lasat sa intru iar la tine in suflet.. Recunoaste macar! Ca nu poti nici tu fara mine..
De-ai sti cat de uriase sunt eforturile mele de a te-ntelege uneori.. Si cat de groaza imi e de linistea ta, de ajutorul pe care refuzi sa mi-l dai.. De ce ma asculti mereu cu atata atentie de parc-ai fi gata sa-mi explici si cum s-a format lumea?.. Si-apoi taci si ma lasi sa merg pe drumul meu.. de ce nu ma iei de mana sa mergem impreuna? De ce te porti de parca mi-ai fi vazut moartea straluminata, dusa in brate de mama? De ce nu ma vrei?
Tu stii bine, ca am vazut ce n-as fi vrut sa vad vreodata.. tu stii bine, doar ti-am zis.. Si tu stii la fel de bine ca emani o liniste ce ma incalzeste cand ma asculti.. dar apoi ma ucizi tot cu linistea asta! Ajuta-ma, ajuta-ma cumva!

Zurlio, cand ti-am vazut conturandu-se parul, incalcit ca o masina cu aburi, dupa luni si luni de gol in suflet.. Si-apoi buzele si dintii si gingiile, caci zambeai printre nori si raneai cu dintii pielea de cireasa a stelelor.. Apoi ti-am vazut cerceii inconfundabili de copil cuminte prinsi de lobii prelungi.. si in sfarsit nasul cu toata nebunia aia de punctulete.. si umerii obrajilor.. ce sa mai spun, era capul tau in gros plan si in spate stelele, era ca in "Razboiul stelelor", erai ca printesa Lea din "Razboiul stelelor". Doar ca te uitai la mine, in groapa mea de obuz si ti-era parca frica.. Si mie mi-era, stai linistita! Si mi-ai zambit si mi-ai udat obrajii cu buzele si-am stiut ca mi se mai da o sansa, brusc am stiut ca mi se mai da o sansa..
Si mi-am zis, si-mi tot zic: "lumea ei e un tort, pe care nu stiu de unde sa-l incep si vreau sa-l mananc pana la ultima stafida" Un tort de un miliard de kilometri cubi.. e cam mare.. dar cel mai tare urasc cand se infrupta altii din el.. mai ales fata cu piele de sarpe. E atat de calica.. vrea sa-l manance pe tot! si mie imi place ca tu-mi pastrezi cate-o bucata din fiecare felie.. tu ma iubesti,Zurlio! ma iubesti si cand faci crize! o stiu!
Fata cu piele de sarpe e ceva mai mult decat mine? poate ca da, poate ca nu.. Dar sunt dati cand ma simt peste ea.. Si-atat imi placeeeeeeeeee! ca ea este rea si oamenii rai nu-s pentru tine, Zurlio..
Ce vroiam sa-ti mai zic este ca tu esti a mea si acum imi soptesc..
sa fii tu muntele fagaduit?
sa fie degetele tale promontorii sticloase in soare?
sa fie parul tau ciorchini de struguri?
sa fie pielea ta coaja de grepfruit?
sa fie ochii tai grotele subacvatice, unde traieste meduza transparenta?
ah, bine te-am gasit, pamantul meu, faleza mea..
asteapta-ma sa debarc
si voi face arca, inchisoarea, surcele
si-o vom impinge in larg.
si apoi, Zurlio, vom avea ragazul sa ne povestim ce-am mai facut de la despartire incoace
sa radem de prostiile noastre
sa fim impreuna...


We say we're friends
Do we pretend?
I hope not... at least not me.