miercuri, 11 iunie 2008

Scrisoare catre Fat-Frumos..


Am crezut cã, într-o zi, buzduganul va lovi în usa mea si am sã ies sã te îmbrãtisez. Vroiam sã-ti revãd calul alb. Mi-ai promis cã îl voi cãlãri cândva... si acum când în sfârsit, as fi putut..ne-ai lãsat sã rãtãcim printre faruri de masini..trebuia sã crestem mari si sã luptãm cu toti zmeii din lume..nimeni nu mai vrea sã lupte, Fãt Frumos.Oamenii nu au timp sã fie viteji..unii spun cã viata e o luptã, dar foarte rar aud pe cineva care sã fie sigur cã a câstigat sau a pierdut.
Mi-ai promis cã o sã mã înveti ce e onoarea, Fãt Frumos..dar nimeni nu mai foloseste cuvântul asta.Nici în reclame nu l-am auzit..foarte rar, prin filme, dar mereu apare unul care spune cã esti prost dacã ai onoare.Ai plecat si nu m-ai lãmurit...
În fiecare searã, ajungem în acelasi loc, Fãt Frumos..niste case mici.. iar eu stiu sigur cã am fost în castelul tãu.Mi-ai spus cã nu pot sa stau mult,venea zmeul si trebuia sã va luptati.Si toti oamenii fac aceleasi lucruri.Cei singuri intrã în casã, aruncã niste chei pe masã, se duc la frigider, scot o sticlã, beau si privesc în gol.Apoi se trezesc ca din vis se duc în altã camerã,se aseazã pe o canapea si dau drumul la televizor.In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, în acelasi timp, în aceleasi case mici, Fãt Frumos...
Am fi putut fi singuri, Fãt Frumos...Mi-ai promis cã n-o sa dormim doua nopti în în acelasi loc, Fãt Frumos..cã o sã zburãm peste munti, cãlare pe caii nostri albi si o sa cãlãtorim în acelasi timp cu stelele, si unde vom vedea o luminitã cât de micã, acolo vom coborî si vom înnopta.M-am gândit cã n-o sã pot zbura, Fãt Frumos, dar eram sigur cã voi cãlãtori.Si luminite sunt peste tot, Fãt Frumos, asta mã doare... nici mãcar nu ar fi trebuit sã le cãutãm.E mult mai simplu decât pe vremea ta si tu nu esti aici... Spuneai sa inconjuram pamantul si sã rãspândim Binele în lume, dar nu mi-ai spus niciodata ce înseamnã Binele.Nu ai apucat...
De ce m-ai lasat Fat Frumos?De ce?M-ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini.. nu stiu drumul spre castel si acasa doare..
De ce m-ai tradat Fat Frumos?De ce? treci incoace sa lupti, sa m-ajuti sa castig. nu mai stiu sa iubesc, fara tine mi-e frig
Tu stii cât se ceartã oamenii pe chestia asta cu Binele?Mã enervezi, Fãt Frumos, cã esti iresponsabil..m-ai lãsat cu ochii in soare..Vreau sã fac tot ce fãceai tu si sã trãiesc cum trãiai tu, Fãt Frumos, si sã îi învãt si pe altii.Prietenii trebuiau sã mã ajute, nu Fãt Frumos?
Trebuia sã plecãm împreunã la drum... trebuia sã stiu sã îi aleg, nu, Fãt Frumos?... Ei bine, aflã cã sunt singur.
De ce ai plecat Fat Frumos?de ce?M-ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini.. nu stiu drumul spre castel si acasa doare
Sunt singur si tu nu esti aici..Fomilã, Setilã, Pãsãri-Lãti-Lungilã..sunt înconjurat de niste idioti în costume gri cu care mã vãd miercurea la mall si care cântã cântece despre bere si nici mãcar nu-si mai amintesc de tine. Trebuia sã fii aici, lasule!sã ne înveti sã luptãm, sã ne vorbesti despre onoare si prietenie, sã ne spui despre sacrificiu.Trebuia sa ramai aici sa te aperi Fãt Frumos, pentru cã eu nu o pot face în locul tãu, cã nu m-ai învãþat, Fãt Frumos..ai plecat ca un las, Fãt Frumos..si nu ne-ai învãtat nimic.Ai fi putut mãcar sã îmi spui cum ai fãcut sã o iubesti doar pe ea, Fãt Frumos. pentru cã eu stiu cã ea te-a ajutat mult.Cum ai reusit sã iubesti o singurã fata.Te urãsc, Fãt Frumos, te urãsc în numele tuturor calculatoarelor din lume!
Tastez numele tau si mii de pagini îmi vorbesc despre tine.Si tu nu esti nicaieri, Fat Frumos.Si nici macar Zmeul nu mai e printre noi.Asa as fi fost sigur ca ai existat.Ai plecat, Fat Frumos, si ai luat cu tine si Binele sï Raul... Te urasc, Fat Frumos... Te urasc!





Vama - Scrisoare catre fat frumos
Asculta mai multe audio Muzica »

Niciun comentariu: