in fine, tastez..

ascult Vama. mananc caise. citesc ceva bloguri pe-aici. in fine, tastez
nu imi simt inima.nu-mi cunosc creierul.
si ghici cine deschide usa? e NIMENI! ce urat imi pare.. e neras, pacatosul..
iar vine devreme, nefericitul, si apoi ma inghesuie intr-o camera mai strimta ca o camara, unde ca sa-ncapem, trebuie sa ne strangem unul in altul, sa ne imbratisam, sa ocupam in acelasi timp acelasi loc in spatiu.
si in casa e-asa de bine.. mananc caise. citesc ceva bloguri pe-aici. in fine, tastez..si viitorul e NIMENI. nu-mi cunosc creierul. nu ma cunosc.dar mi-e bine, nu-ti fa griji. mi-e bine asa cum sunt eu: fricoasa si curajoasa si urata si frumoasa si calma si nervoasa si naiva si vicleana si proasta si desteapta..si mi-e bine!
peste blocul meu s-a ridicat luna. peste europa-i racoare si lumea citeste sub razele lunii.o schizofrenica moarte isi face buzele-n oglinzi..da, linistea-i de vina! linistea cheama infernul la ea. Doamne, ce liniste!stalcita sub pietroiul mare al lunii ma uit pe versurile de la "17 ani..infinit".. cat de tare suna! Am plans azi.. asa mi-a fost de ciuda ca n-am ajuns la concert.. jur, jur sa nu-l ratez pe urmatorul!
DECI: cand viata nu ma pipaie la incheieturi...
ascult Vama. mananc caise. citesc ceva bloguri pe-aici. in fine, tastez.
nu imi simt inima.nu-mi cunosc creierul.
sunt o oglinda purtata de-a lungul unei oglinzi.