joi, 17 aprilie 2008

Sala pasilor pierduti

Erau doar patru pereti albi, scrijeliti de unghii tocite si frustrate.Totul in jur mirosea a dezinfectant de ii taia respiratia si simtea cum incet, incet se sufoca si piere. O lumina intensa se vedea la capatul acestei sali si il facea sa vrea sa ajunga indata acolo pentru a descoperi misterul.Cu cat mergea mai mult spre ea, cu atat mai departe ii parea,insa vointa si curiozitatea erau mult mai puternice decat insasi conditia sa fizica.Din loc in loc erau presarate flori de azalee pentru pasiunile fragile peste care trecuse cu usurinta.. Isi continua drumul cu ambitia intinsa la extreme si prin fata ochilor ii trecea intreaga viata cu o viteza inimaginabila. Si acum isi amintea pentru prima data, primii pasi facuti, primele cuvinte, prima atingere, primul sarut. Ochii ii tremurau incercand sa opreasca izvorul de lacrimi ce-i inunda obrajii, insa, era in zadar.Pasea cu darzenie si nu privea inapoi. Toate idealurile sale murisera si parca simtea ca viata sa depinde cumva de aceasta aventura pe care trebuie sa o duca la bun sfarsit. Pierduse notiunea timpului si deja credea c-au trecut cateva ore de cand tot merge fara niciun rezultat..
Deodata lumina din capat incepu sa se stinga usor, usor precum o candela care simte ca Ziua de Sarbatoare s-a sfarsit.Mirosul greu de pana acum disparuse brusc si mireasma puritatii il lovi in plin.Isi simti sufletul golit de toate apasarile lumesti si o adiere a unui vant cald ii misca suvitele de pe frunte.Inchise ochii din instinct si cand ii reveni privirea si constiinta deopotriva, inaintea sa stateau doi copilasi dintr-aceia cu aripi albe..
Intinse mana spre ei si cu glasul stins grai: "...De ce? De ce eu?"

9 comentarii:

Anonymous spunea...

se pare ca tarfa naiva inca mai revarsa mandrie asupra adolescentei inocente.

dar de data asta, deflorarea lasa o senzatie ciudata in gura?

acum multumeste-mi si zi-mi sa mai revin pe la tine.

cat de penibil ...

vyanna spunea...

hmm.. iti cam plac lucrurile murdare.. ce sa vezi? si mie..

de data asta nu-ti multumesc,dar daca vrei, mai poti trece pe aici!

alien spunea...

penibil este sa iti descarci frustrarile pe un blog

alien spunea...

tu,anonimule frustrat.eu te inteleg,ca deh...tot in rrrromania trraiesc si inca stiu sa conjug un verb dar...la ce bun? sa arunci cu vorbe in oricine doar ptr ca tara asta e de tot rasul...

Red spunea...

Hm,cred ca este prima oara cand nu-mi place o "chestie" de a ta.Imi place mai mult cand vorbesti de lucrurile de zi cu zi in felul tau dar aici intri deja inalt plan,al imaginatiei.Ei,bine,tocmai aici trebuie sa incerci sa nu folosesti clisee...ca de culoare cu lumina in capat si ingerasi ce te asteapta pe lumea cealalta am tot auzit si citit.:)

Anonymous spunea...

vad ca aici e o mica confuzie intre anonimi. eu sunt cel cu rromania, cel cu deflorarea in gura e alt anonim.
iar tu alien(at)ule te crezi bodyguard-ul domnisoarei? vad ca se descurca si singurica, nu are nevoie de toti ciudatii din cosmos sa scoata laserul in apararea ei

Red spunea...

Spuse baiatul fara identitate nationala...sau stai daca am inteles bine tu nu esti rroman ca noi toi...
Poate ai amabilitatea sa-mi spui si mie daca apartii vre-unei etnii defavorizate ca nu inteleg cum sta treaba asta cu rromanii.
Iti multumesc anticipat

vyanna spunea...

sa o luam pe rand!
ALIEN, frustrati, nefrustrati e clar ca oamenii acestia stiu ei ce stiu.. :)) as I said, imi plac lucrurile murdare.. lasa-l sa vedem ce poate

RED, poate ca ai dreptate. Imi place ideea de a te stinge urmand acest proces.

ANONIM 2 (sau 1) lasa-mi-o pe domnisoara Alien in pace! she's half of my soul si de asta a sarit asa.

Anonymous spunea...

alienat,nealienat eu de fapt sunt myskyisgreen si uite as nuts as you think i am am facut lumina domle' printre anonimi!