miercuri, 30 aprilie 2008

Sectia 16

2008.. au cam trecut 18 ani si ceva de cand am vazut lumina zilei si in toti acesti ani am calcat de fix 2 ori "intr-o institutie ce inca se respecta" si anume Politia.. Cand mi-am facut buletinul si astazi!
In general nu-mi place Bucurestiul! Cand ajung acasa ma simt de parca as fi muncit din greu intreaga zi, fara strop de apa si farama de mancare.. "pasaje, blocaje, claxoane, telefoane, termopane, parcare pe trotuare, in parcuri sau cu plata, butic,minimarket, supermarket, hypermarket, expomarket" si tot asa.. Astazi am avut insa placerea de a vizita si unul dintre putinele locuri ale capitalei, pe care mi-as dori sa le tot vad.. Dupa indelungi cautari am gasit si strada Stoian Militaru si la numarul 103 ne era destinatia.. Greu de crezut cand inaintea ta se desfasoara o constructie veche de cand lumea, ce arata mai degraba a azil decat a Politie.. Calcam cu pasi timizi spre "receptia" cladirii unde ne intampina un tip de statura medie, cu tenul masliniu, infatisare usor dubioasa.. Si pentru ca problemele ce urmau a fi rezolvate nu ma priveau in mod direct, am decis sa astept afara, timp in care reuseam sa clarific un lucru: Nu cumva sunt undeva pe la tara?!
In cele 50 de minute de stat si tot stat, s-au perindat pe-acolo oameni fel si fel.. Analizam si ma grabeam sa trag concluzii.. Cum nimeni nu mai e eficient in tarisoara asta a noastra, in zilele acestea ale noastre, nici domnii militieni nu au putut rezolva intr-o ora niste amarate de declaratii si semnaturi. Motiv pentru care, cu trasul asta de timp, am ajuns sa vedem si infractorul..
Pentru prima si sper ca si pentru ultima data in viata mea, am vazut un om cu catusele stranse, cu capul plecat, cu ochii umezi, cu glasul tremurand.. Iertare n-a putut, n-a vrut sa-si ceara. Dar cand te uitai spre el si-l strapungeai cu privirea isi muta repede ochii si zambea amar.. Si-a ingradit viata pentru urmatorii 8 ani, timp in care isi va da seama (sau nu) ca drogurile nu-s tocmai vitale, ca talharia nu-i o meserie..
E adevarat ca cine greseste, plateste dar cand te uitai spre el parca nu mai stiai ce-a savarsit si ti se inmuia sufletul in mila.
Poate va avea ceva de invatat acolo, gandesc eu.Si cand va simti din nou mirosul libertatii va sti sa pretuiasca mai mult VIATA!


Cine-si uita greseala, merita s-o repete!

Un comentariu:

°| ga||o chopper |° spunea...

hey i read your profile mmm and almost inmediatly i notice that you and i have a lot of things in common mmm but my bad luck didn't allow me to understand all the things that you wrote, oh and finnaly i found somebody out mexico who likes Amores Perros, mmm ok that's it what i want to say
biee