The neighbour

Am aproape 20 de ani si locuiesc cu chirie intr-un apartament modest vis a vis de Cismigiu.E o zona cocheta, poate cea mai cocheta din intreg Bucurestiul. Am o colega de camera, ce mi-e si prietena in acelasi timp. Ne iubim si ne intelegem reciproc si asta face lucrurile sa mearga in casa asta.
Acum am ramas singura pentru o saptamana. E goala casa fara ea.Zilele sunt anoste de-acum, fara culoare, fara viata.Beau din cana ei, dorm pe perna ei, macar asa ii simt prezenta in casa.
Ieri, dupa-amiaza, m-am cocotat pe geam sa mai aflu noutati.Blocul unde locuiesc e construit intr-o asa maniera incat de la mine de la geam pot privi in casele a 20 de familii. Si-mi place sa stau pe geam, sa-mi aprind cate o tigara si s-o urmaresc pe vecina de la 5 cand gateste,sa spionez cuplul de la 2 ce se saruta mereu in dreptul geamului sau vecina de la 4 ce hraneste porumbeii pe pervazul geamului si se cearta mereu cu sotul ei de-o stie tot cartierul.
Pana ieri aproape nici nu observasem apartamentul de la etajul 2. Are geamuri curate, jaluzele verticale bleu cu alb, aspect ingrijit. La geam se arata un tanar pe la vreo 20 si ceva de ani. M-a privit pana ce mi-am terminat tigara. Imi batea inima grozav caci ma simteam privita atat de insistent. Nu-mi puteam stapani zambetul, de fapt imi venea sa rad in hohote. Am tras repedea draperia si m-am ascuns dupa ea. A mai ramas pret de cateva secunde si a intrat inapoi in casa.Cautam disperata orice putea fi scuturat; ies iarasi senina si cu nasul pe sus prefacandu-ma ca nici nu l-am observat mai devreme. Pesemne ca ma urmarise si el caci iese si de data asta si ma priveste la fel de insistent. Ma comport la fel, tragand draperia cu o miscare a mainii care ar fi zis: "Esti invizibil, mon cher!"
Toata ziua mi-am aruncat ochii pe geam sa vad ce mai face. Nu mi s-a mai aratat la fereastra dar stiu sigur ca in jurul orei 21:00 a parasit apartamentul caci erau toate luminile stinse. S-a intors pe la miezul noptii si a adormit cu televizorul aprins. Gandesc ca a facut o plimbare nocturna sperand sa ma gaseasca pe aleile Cismigiului...
Astazi s-a trezit tarziu caci am vazut geamul deschis abia pe la ora 12:00. Banuiesc ca leneveste in pat pana mai tarziu. La geam nu l-am vazut si ma enerveaza ca nu e curios nici macar cum e vremea azi.
El e vecinul meu de la 2. Secretul pe care nu l-am putut tine pentru mine nici macar doua zile. Am alergat sa i-l povestesc Mayei si voua, confidentii sufletului meu.



P.S.: Hai acasa mai repede sa ti-l prezint si tie. Sa stam la fereastra si sa ne hlizim, iar daca ni se arata sa ne strambam la el pana cand ne invita la o cana de ceai verde.