VREAU!

VREAU
..sa stiu unde a copilarit barbatul pe care il iubesc..
..sa vad urmele unde a facut primii pasi intaia oara..
..sa-l vad in prima zi de scoala emotionat si entuziasmat..
..sa-i urmaresc primul sarut..
..sa-i stiu scenariul primei nopti de dragoste..
..sa-l simt cum iubeste si cum sufera..
..sa fiu langa el cand se simte singur..
..sa-i miros pielea..
..sa-l tin in brate..
..sa-i mangai obrajii..
..sa-i gust buzele..
..sa-l sfatuiesc..
..sa-l ajut..
..sa-l invat ce-i fericirea..
..sa ne tinem de mana si sa stim ca la picoarele noastre e lumea..
..sa ne iubim..
..sa ne iubim inca o data..
..sa aiba curajul sa se vada langa mine si peste 50, ba nu 60 de ani..
..sa nu mai fie nimeni intre noi..
..sa dispara cuvantul "eu" si sa se transforme in "noi"..
..sa ramanem asa cum suntem..
ACUM si MEREU..

te urasc 10 secunde..

Ma aflu aproape de tine.. la 3 rasuflari si jumatate. Ti-am alungat mainile de pe pielea mea si te-am alungat cu totul de langa mine. Dar mi-e greu sa te privesc cum te foiesti in celalalt pat si ma indemni sa nu mai fiu incapatanata si orgolioasa.Mi-as intinde mainile sa te trag aici dar ceva inauntrul meu nu ma lasa...
Este incredibil cum un om poate sa urasca pe cineva in conditiile in care cu 5 minute in urma ar fi facut orice este lumesc ca sa-l multumeasca. Dar eu stiu ca ura asta e trecatoare.. nu ma tine decat cateva secunde. Te urasc ca n-ai puterea sa ma smucesti si sa-mi dai doua palme cat sa ma trezesc la realitate. Sa-mi ararti ca eu sunt a ta si tu esti al meu. Sa-mi stergi lacrimile de copil de pe obraji, sa ma linistesti, sa ma protejezi, sa ma iubesti.Te urasc pentru ca m-ai lasat minute bune sa-mi fac sange rau si ganduri disperate. Te urasc... Si daca as putea te-as uri pentru tot restul vietii mele. Dar nu pot..n-am putut sa te urasc decat pana m-ai atins. Pana cand m-ai lasat sa ma pierd in bratele tale si sa-ti mangai fruntea si buzele. Pana m-ai privit in ochi si mi-ai spus..."eu pe tine te vreau orice ar fi".. Pana mi-ai spus ca nu concepi sa nu ma mai vezi..ca te gandesti prea mult la mine.. Ca o sa ma suni si eu trebuie sa-ti raspund.Eu nu stiu sa urasc si mi-e ciuda.
Noaptea trecuta mi-am infipt umarul in barba ta pana ce tepii mi-au spart pielea si durerea m-a facut sa te stiu aproape, sa te simt aproape. Cand te intorceai de pe o parte pe cealalta era mai grav pentru ca nu mai simteam nicio durere si ma speriam. Mi-era frica ca o sa te pierd, ca o sa ma trezesc dimineata si te voi cauta langa mine si patul va fi rece si gol, ca totul e un vis care mai devreme sau mai tarziu va lua sfarsit.
Ti-am zis si tie si va spun si voua:"O iubire pe care va trebui s-o pazesti nu reprezinta nimic". Am obosit sa am grija sa nu mai fugi de la mine. Acum totul depinde de tine..eu ma las asa, la voia intamplarii. Nu mai lupt, nu mai plang, nu ma mai supar. Simt ca ti-am legat lanturi de picioare in ultimele zile si vreau sa te las de capul tau. Vreau sa am incredere in tine si vreau ca tu sa vezi asta. Sa faci cum mi-ai promis si eu sa fiu mandra de mine, si de tine si de noi.
Iti multumesc pentru rabdarea pe care ai avut-o si pentru ingaduinta. Pentru ca daca tin eu minte bine intr-o alta data te-ai speriat si ai fugit. Dar te-ai intors.. si o sa te intorci mereu, sunt convinsa. Pentru ca fericirea ta aici este. Implinirea ta aici este. Si daca va fi sa-ti mai vina vreo idee, iti vei da seama ca aici iti este locul. Ca ai o noua casa unde trebuie sa te intorci indiferent ce s-ar intampla. Multumit sau nu, fericit sau nu, obosit, plictisit, satul, epuizat, tu trebuie sa te intorci aici..
Am cu tine un al-nu-stiu-catelea inceput. In care am incredere si in care mi-am pus ultimele sperante. Mi-au mai ramas putine, ce-i drept dar ti le dau tie si pe astea. hai, ia-le! Pretuieste-le sau fa ce vrei cu ele...

Fericire injumatatita

E 4 jumate si nu dorm. Nu mi-e somn pentru ca ma gandesc la tine.. Si la ea si la mine si la noi si la voi si la tringhiul asta ce-a tot existat de la o vreme incoace. Mi-ai daruit cele mai urate despartiri din viata mea si cea mai frumoasa regasire. Ce sa arunc si ce sa pastrez nici acum nu pot sti cu adevarat.. Pentru ca sunt chinuita si fericita deopotriva, esti al meu si parca nu..
Te iubesc fara sa stiu cum sau cand sau de unde. Te iubesc pur si simplu, fara complexitati sau mandrie. Te iubesc pentru ca nu stiu alta cale..
As fi vrut totusi sa am mai multa putere. Imi place sa cred despre mine ca sunt un om puternic si ambitios. Dar n-a fost asa.. poate ca asta ma doare cel mai tare. Ca eu nu pot si nu stiu sa rezist.
In toata povestea asta singura vinovata sunt eu si numai eu.Imi recunosc deschis greseala:aceea de a te iubi necontenit, de a te iubi sincer si dezinteresat.
Incep sa ma urasc pe mine, sa nu ma mai recunosc. Cica in viata nu ai voie sa repeti aceeasi greseala si eu simt ca o iau de la capat, incep sa-mi pierd iarasi mintile si sa nu stiu sa separ lucrurile intre ele.
Prietene, tu esti un monstru de care ma tem al dracu de tare. Mi-e frica sa-ti mai aud inima batand, sa-ti simt rasuflarea si buzele, sa-ti ating pielea, sa ma mai incolacesc in jurul tau. Mi-e frica de tot ce duce spre tine.Pentru ca mi-am dat seama ca eu in fata ta aproape ca nu mai exist. Ma declar nula.
Mi-ai zis candva ca intre noi sigur e ceva special. Da, se poate..Dar tu niciodata nu esti si nu vei fi in stare sa iti dai seama de ceea ce e inauntrul tau. Daca nici macar tu nu intelegi ce se petrece cu tine, cu noi, atunci spune-mi, spune-mi te rog ce sa mai cred eu?!
As fi ipocrita daca as spune ca nu ma simt catusi de putin implinita in momentul de fata. Dar parca ceva lipseste.. lipseste entuziasmul de alta data, lipseste pasiunea dintre noi, lipseste necunoscutul si dorinta de a descoperi cat mai mult, cat mai repede. S-au pierdut atatea printre secundele ce s-au scurs si probleme ce le-am intampinat incat o sa ne fie greu, tot mai greu sa ducem la bun sfarsit ceea ce am inceput si credeam ca va fi o bucata rupta din rai.
Am nevoie de tine acum si mereu.. sa-mi alungi indoielile si temerile ce ma bantuie intruna. Ai acum de dus o lupta crancena cu tine insuti si cu mine. Pentru toate cate am trait ne vom primi pedeapsa. Si daca ea va intarzia sa apara, inseamna ca Dumnezeu ne iubeste si din nou spun ca nimic nu este intamplator.
Cand te-am prins iarasi de mana m-am simtit ca acum 14 ani cand mi-am pierdut papusa timp de o saptamana. Era pe atunci lumina ochilor mei si simteam cum viata parca se termina la ea. Am gasit-o intr-un tarziu ascunsa intr-un colt al camerei, murdara, plansa si trista. M-am bucurat peste masura dar mi-am si simtit inima franta cand am vazut-o asa. Imi venea sa o parasesc deinitiv ca n-a avut gura sa ma strige si m-a lasat asa, atata timp. Drept sa-ti spun, nimic nu a mai fost ca inainte si desi am iubit-o enorm incetul cu incetul am abandonat-o. Daca stau sa ma gandesc bine cred ca as putea sa o recuperez si acum de prin podul bunicii dar la ce bun? N-am putut sa o iert pentru ce mi-a facut nici pana in ziua de azi..
Oare pe tine te voi putea ierta? Oare am puterea sa trec peste toate cele si sa-ti ascult chemarile si rugamintile? Oare tu meriti?


Poate timpul ma va vindeca, cum ai spus tu, si va avea grija de noi..

Ana zice ca e Leapsa..

"Mi-au tresarit ieri urechile la niste jingle-uri de Craciun. Si mi-au adus aminte de un "fluture" de-al meu... Vreau sa stiu ce isi doreste fiecare sa primeasca de la Mos Craciun!"


De cativa ani incoace ma gandesc foarte rar la cadourile ce urmeaza sa le primesc si niciodata nu-mi fac in minte o lista.. De ce? Pentru ca sarbatorile mele nu sunt deloc deosebite.Si-au pierdut farmecul acum mult timp si le socotesc ca fiind "just another day" in care e mai multa agitatie, mai multa lume beata, indigestii, manele, Tociu si Palade si alte dracovenii pe care romanii le savureaza din plin in astfel de zile.
Ai mei profita de aceasta zi intr-un stil cel putin ciudat as putea spune.Mananca si dorm ca si cand ar fi intrat notpile in sac. E foarte multa liniste.. o liniste pe care eu nu o suport! Mama pregateste mancaruri pana la epuizare si poate e de inteles ca in ziua Sfanta sa vrea sa se odhneasca.Tata se infrupta lacom din ele si apoi pune geana pe geana.
Cadourile nu lipsesc niciodata dar nu sunt dintre cele mai exceptionale. Mai ales ca de cativa ani incoace se tot repeta si as putea ghici de pe 1 ianuarie ce urmeaza sa primesc Craciunul viitor.
Cand voi avea casa mea, barbatul meu si copii mei, am un vis! Sa organizez cele mai pline de fast sarbatori..sau nu! Nu e nevoie de bogatie si fast ca sa simti in suflet lumina Sfanta si iubirea. Poti avea o singura camera, un pumn de castane coapte si 2 lumanari.. Daca esti inconjurat de cei dragi si coplesit de iubire parca altfel te simti pe dinauntru.

Ana are curiozitatea asta.. Ce mi-as dori sa primesc de Craciun? Nimic material.. absolut nimic.
Nu-mi doresc ci VREAU ca de Craciun:sa pot sa fiu un om normal.Sa nu ma mai inchid atat de mult in mine, sa am puterea sa discut mai mult cu oamenii din jurul meu, sa nu ma mai simt singura, sa il am si atunci, sa ne fie bine, sa am puterea sa uit tot ce s-a intamplat, sa incep o viata noua..

Si pentru el vreau tot liniste.. si fericire.si sa poata sa ma iubeasca cel putin pe jumtate din cat o fac eu.

Si pentru ai mei vreau sanatate si griji cat mai putine, putere de munca si mai multa rabdare si intelegere.


Oare mosul va putea sa mi le aduca pe toate?

Sunt o mica vedeta..(part I)

Am pentru voi o surpriza.Una atat de mare incat veti ramane cu gurile cascate si ma veti cauta in tot universul daca va fi nevoie doar, doar veti obtine un autograf si un sarut pe obraz. Paaaai cum de ce? Pentru ca eu, aici de fata, sunt o mare vedeta. Mi-am inceput cariera muzicala ce se afla in continua urcare. In curand voi deveni Madonna a Romaniei. Dar sa lasam asta pe mai tarziu ca acum vreau sa va spun cum de am reusit..
Visul asta mi s-a indeplinit cand nici nu gandeam. Am mai incercat eu cate ceva in tinerete cand imi mai etalam talentul desavarsit la serbarile de la gradinita, la manerul de la coarda in fata blocului, la deodorantul mamei in fata oglinzii din baie, dar atunci nu a fost niciun impresar (sau cum i se spune aluia de te descopera) prin preajma care sa ma duca pe culmile succesului si sa ma faca mare si faimoasa.
Acum insa altfel sta treaba. S-o luam cu inceputul ca sfarsitul nu e tocmai unul fericit si nu vreau sa-mi dezamagesc de pe acum fanii care pret de cateva secunde au avut incredere in mine.
Ca orice student, in primul an, ai parte de un bal al bobocilor de unde e musai sa nu lipsesti ca acolo iti mai face cu ochiul un tip dragut despre care mai tarziu vei afla ca e in grupa cu tine si ai toate sansele sa-l cuceresti, mai flirtezi cu cate unul, doi, trei, cincizeci de baieti la bar, mai dansezi, mai cunosti lume noua si tot asa.
Eu am fost prezenta la un bal al bobocilor, altul decat al facultatii mele. Da, da! Am insostit-o pe Zurlia..o cunoasteati, v-am mai spus despre ea. E aia minunata de o iubesc eu de mor. Orice mi-ar face si zice o am aici la sufletel si nu pot s-o mai scot vreodata. Dar sa lasam asta acum ca ea stie ca o ador si nu mai stau sa pierd timpul cu prostii.
Asa..si cum va spuneam! Ne facem noi planuri inca de la inceputul saptamanii. Cum ne imbracam, cum ne aranjam, ia-ti rochie, nu-ti lua rochie, sa-ti pui dres, sa nu-ti pui dres. In final noi, fete de la tara ce-i drept, ne punem la 4 ace de aratam mai ceva ca Scarlett Johansson pe covorul rosu, ne asezam funduletele sexy intr-un taxi si destinatia, Kristal.
Cand se vad ţăţicile la capitala, inconjurate de barbati care mai de care, de domniţe iarasi care mai de care incep sa-si faca griji. "fata imi sta bine parul?", "eu nu ma simt bine in rochia asta..am imprsia ca toata lumea se uita dubios la mine", "nici mie nu-mi place deloc asta..trebuia sa-mi iau altceva", "mi-a curs rimelul?", "nu mai am parul buclat, nu?". Paaaaai cum sa nu se uite lumea dubios la noi, Zurlio si sa nu ne arunce tot felul de priviri si de zambete daca straluceam mai ceva ca inelul de logodna a lui Catherine Zeta Jones, ala de 10 carate de l-a primit de la Michael Douglas.
Am trecut cu bine de micile neintelegeri ce le aveam ba cu parul, ba cu rochiile, ba cu machajul si ne-am pus pe inspectat zona. Am asistat rabdator la concursul de Miss si Mister Boboc dupa care ne-am luat mersurile de feline si am coborat la scena sa ne bucuram si noi ca tot omul de piesele ce ne mai vegheau sufletele uneori. Ii invitasera pe aia de la Dj Project si eu cu Zurlia avem unele amitiri placute si neplacute pe muzica lor. Ne alegem un loc strategic fix langa scena ca sa putem vedea si asculta cat mai bine. Apar astia, nimic senzational la inceput. Porneste "concertul" ca sa-i zic asa. Eu cu Zurlia derulam filmulete in minte cand ascultam versurile, mai lacrimam, ne mai luam in brate, ne mai pupam, ne mai strangeam de maini asa, ca sa ne incurajam. Cand la un moment dat il vad pe asta de la Dj project ca se uita foarte insistent la mine. Zic ma, s-o concentra omul sa mixeze acolo sau ce facea el si si-a proptit privirea intr-un anume punct. Da de unde? Il vad ca-mi face cu ochiul.. Sa ma simt onorata? Sa ma stramb la el? Ca sincera sa fiu nu e unul dintre cei mai fermecatori barbati si nu trezeste nici macar un fior inauntrul meu. Hai sa nu-l bag in seama. Imi vedeam de treaba cu Zurlia, cand ce sa vezi bai nene?Se termina piesa si vine nebunu' la mine.. Cica "avem aici o domnisoara care a cantat foarte bine si vrem sa o auziti si voi"..N-apuc sa ma dezmeticesc bine ca dementul ma si trage de mana pe scena.Ii zambesc amar si il rog cu dintii stransi sa nu ma puna sa cant ca n-am facut asta niciodata (si trebuie sa va marturisesc ca e cosmarul vietii mele..daca m-ati auzi vreodata ar deveni si cosmarul vostru). Pai te intelegeai cu el? Imi explica intr-un mod nu foarte politicos cum sa tin microfonul.."il tii in mana si-l pui aproape de gura.. foarte aproape.. hai ia-l in mana" Mdaaa.. iarasi nu-l bag in seama.. M-am rugat pret de cateva secunde de el sa-mi dea pace, dar cand am vazut ca nu-i de joaca mi-am mutat privirea disperata spre Elena, solista si am rugat-o sa ma ajute. Mi-a zambit bland:"bineinteles, stai linistita"
Vreti sa vedeti ce a iesit? Chiar vreti? Ia priviti cum m-am facut de ras. Eu ba eu, m-am facut de ras intr-un mare stil!!!






E? Ce v-am zis?Acum nu ca m-as lauda dar am avut parte de aplauze furtunoase.. Pentru care motiv nu stiu sa va zic.Probabil pentru ca "sunt blonda si buna si am cantat mai bine ca Anna Lesko". De parca asta n-ar fi fost destul, dementul mai are tupeul si sa-l trimite pe un dubios sa-mi ceara numarul de telefon. Stau.. ma gandesc.. reflectez.. Dar de ce sa nu-l dau? Mai stii cum ma loveste vreun noroc chior de ma vede mama pe la teveu si sta cu batista la ochi ca lacrimeaza de emotie. Ca vai, ia uite fata mea ce a ajuns..
Au trecut deja doua zile de atunci.Nu m-a contactat, dementul. Pesemne ca nu l-am impresionat indeajuns si nu merit sa-mi incep nicio cariera.Dar imi facusem parca iluzii pentru cateva secunde si deja ma vedeam la premiile MTV fataindu-mi fundul in fata camerei, inconjurata de 10 dansatori din aia buni.. mwhahahahha.
Pentru cealalta parte a serii voi reveni cu a doua postare curand..

boala incurabila

Ai suferit vreodata de o boala incurabila?Stii cum e?Sa iti tarai corpul pe strazi straine si sa simti cum iti cedeaza genunchii? Sa mergi si sa mergi spre nicaieri.. Sa te gandesti ca esti pierdut, ca ai avut o sansa si ai risipit-o..Sa stii ca esti bolnav.. Ti s-a intamplat? Ma uitam pe la televizor si vedeam ochii aia pierduti si lacrimile scapate pe obraji de copil.Nimic nu e mai dureros decat sa stii ca mai ai 1 luna sau 2, fie 3, de trait si sa nu poti face nimic.
Pana acum ceva vreme am crezut ca si eu sufar de o boala incurabila.Prezentam aceleasi simptome si nu gaseam remediu niciunde.Ma luptam cu mine si cu ceilalti doar sa cad la o invoiala care sa ma multumeasca macar pe jumatate din cat mi-as fi dorit.Imi treceau prin minte ganduri sinistre care puteau sa-i raneasca pe ceilalti si sa ma linisteasca pe mine.Dar apoi imi revenea ratiunea si socoteam ca acest medicament nu va face altceva decat sa-i imbolnaveasca pe multi.Si eu nu vroiam sa mai sufere nimeni.. Vroiam ca lumea sa-mi para altfel.. vroiam sa am asa o putere, sa fiu o zana si sa-mi trec privirea peste tot ce nu era asa cum ar fi trebuit si in mai putin de o secunda sa se preschimbe in ferucire.Dar n-am fost o zana la momentul potrivit desi candva am simtit ca am bagheta fermecata in mana stanga. Si daca stau sa ma gandesc bine acum, cand lucrurile s-au linistit cat de cat nici macar nu as fi vrut sa preschimb ceva. Pentru ca totul in lumea asta isi are rostul sau si mi-a mai spus mie cineva, candva ca nimic nu este intamplator. Si niciodata n-am sa mai spun:"poate daca... era altfel".
In mai putin de doua luni m-am vindecat. Si mi-as dori din tot sufletul sa iti impartasesc si tie secretul meu dar imi este aproape imposibil. Nu pot sa-ti zic decat sa nu te mai lasi constrans de nimeni si de nimic, sa ai grija de sufletul tau, sa-l ingrijesti, sa-l cureti, sa nu-l neglijezi.
Am invatat intr-un timp relativ scurt ca viata nu se poate opri la picioarele nimanui si ca faci cea mai mare greseala daca o asezi acolo. Eu mi-am pus-o odata si-am lasat-o sa se umple de praf si de noroi. Am avut insa norocul sa-mi aminteasc de ea la timp si desi era murdara si infometata am tras-o inapoi in mine.Mi-am cerut iertare pentru toate cate am facut, si i-am pus pe o tava aurita bucati considerabile de iubire din care se poate infrupta. Mai am de muncit pana ce ma va ierta intru-totul, dar macar sunt multumita ca am salvat-o si e cu mine acum.
Nu regret nimic!Mi-am mai pus cate ceva la cutia amintirilor. N-am timp de regrete sau resentimente. Am invatat doar sa nu mai privesc inapoi si sa o iau la fuga pe drumul ce tocmai mi s-a deschis.Si ce mult ma bucur cand alerg ca o bezmetica si are cine sa ma tina de mana si sa aibe grija sa nu-mi julesc genunchii.

Asa ca, prieteni dragi, daca simtiti cum inauntru vostru incepe sa se dezvolte boala asta incurabila, nu disperati! Am medicamentul cu mine.. si voi il aveti. Scotociti bine prin buzunare si dizolvati-l intr-un pahar cu apa..Beti-l pe nerasuflate si respirati adanc.Ce lunga si frumoasa e viata...