spuma argintiu-cafenie de seara.

"Stim foarte bine ca nu conteaza durata ci intensitatea asa ca m-as minti atat pe mine cat si pe tine daca as nega ca nu am investit nimic in ceea ce puteam numi deja 'micul nostru secret'. Sunt constient ca diferentele dintre noi ma transforma intr-o persoana care nu iti poate oferi ceea ce iti doresti de la un barbat desi de altfel meriti, dar nu stiu cine a gresit dintre noi: eu ca m-am nascut prea devreme sau tu ca te-ai nascut prea tarziu
De asemenea, vreau sa stii ca iti respect decizia chiar daca m-a lasat mut si gol.. Ti-am observat privirea in momentul tandru dintre cei doi indragostiti astazi: Madalin si Bianca si mi-a presarat in suflet spini.. as fi dorit sa iti pot presara in cale petale de trandafiri si pierduti in multime sa nu ne ne vedem decat pe noi, iar aceasta imagine imposibila m-a intristat si mai mult realizand inca o data inutilitatea.. dar voi pastra amintirile si cadoul neasteptat pentru totdeauna, refuzand nebuneste sa raman 'just one of them'!"

Stergandu-mi fruntea de sudoare, frecandu-mi barba de stele, suflandu-mi nasul in trandafiri dau peste asta.. Pentru ca-i liniste si soarele sforaie parca de-o vesnicie, imi fac curaj si citesc.. Imi misc ochii cu viteza peste randurile astea si n-am rabdare.. la jumatatea mail-ului inchid si redeschid peste 10 minute.. il citesc o data cap-coada si dau exit fara sa ma atinga cumva, undeva.. Il citesc pentru o a treia oara si nu-nteleg.. Nu-nteleg multe dar nu ma sinchisesc.. pentru ca, ah v-ati dus visuri, v-ati dus! de unde sa incep acum sa explic lucrul asta? ce sa spun mai intai? am fost o visatoare, n-am priceput nimic niciodata din ce se petrece pe lume. am trait in vis si acum iata ca sunt silita sa deschid ochii. patru sau cinci ani, timp in care am incercat sa fac un rost pentru fiecare particica din mine, am trait obsedata de iubire, fanatizata de speranta. Imi era groaza de un singur lucru, de faptul ca intr-o zi va trebui sa ma maturizez, ca intr-o zi exteriorul va incepe sa existe, ca n-o sa imi mai tina multa vreme. ma gandeam ca voi deveni un om matur "cu un gand mai putin in fiecare an".faptul ca in prezent multe dintre prietenele mele au pe cineva alaturi si se tin de mana si merg impreuna spre undeva, mi se pare nu monstruos, ci de neinteles, nu incape in mintea mea. Iar acum stiu sigur ca sunt matura, ca strazile si ideile au inceput sa se adune din ceata si sa capete contururi ferme, dezolant de rectilinii. Nu mai pot gandi in mai multe feluri despre un lucru. Trebuie sa gandesc altfel si stiu ca nu pot sa ma mint mai departe. Nu mai pot crede in iubire si speranta. Pana acum eram fericita cand gaseam o farama de ceva pentru sufletul meu. Acum simt nevoia sa cercetez lumea reala si sa spun adevaraul despre ea si sa nu creez norisori colorati. Ca sa spun in cate lucruri nu mai cred mi-ar trebui o lista tripla ca a lui john lennon, iar el putea macar sa spuna "I just believe in me".
Mi-e somn de pic si parca tot mai vreau sa inteleg ce-mi transmite omul asta aici. dar nu pot.. sau nu vreau. sau nu ma intereseaza. m-a orbit cu stralucirea inelarului. inca ma dor ochii..
Sa-ti zic cum a fost? Sa-ti zic cum va fi?
E 8 suna el, raspunzi si zambesti,
nu te poti abtine sa nu zambesti
cand vocea de domn i-o auzi.
veti iesi in oras, la cina sau la mignon
veti umbla printre stele si fum de tigara
caci stii ce urmeaza: dupa vinul desert
veti merge la el, si-n patul inert
te lepezi de toale
va iubiti si-apoi pleaca, fiind...
si ramai, manechina cu luciul zebrat
peste burta si pulpele goale..

Desigur, lumea exista numai de ieri: Deci vino, pustoaico, adu-ti cu tine trusa de mangaieri.. Caci eu sunt acum un burghez:iarna schi, vara nudism, in restul timpului meseria, petrecerile, tristetea ta de adolescenta neagra si cd-urile cu Tudor Gheroghe.


Oricum s-ar zice ca am ajuns la un echilibru..

P.S. am uitat sa mai spun
ca de fapt nici el nu ma iubeste
dar ne simteam bine
si am avut seri placute
efectiv.