come back Heart, come back!

Este o noapte ca de colind.Afara e racoare si luna ma priveste cu ochii ei tristi. Saracuta, toate stelele au parasit-o..E singura in toata casa. s-au ascuns micutele licariri dupa nori negri si mari. N-are cui povesti, n-are cui se plange, n-are cui zambi.. Isi plimba lumina dintr-un colt in altul poate, poate va gasi o farama de ceva care sa-i aline singuratatea. dar nimic.. toate-s ascunse, toti sunt plecati..
Eu stau la geamul meu si-o privesc.ii tot explic de minute bune ca ma are pe mine si-i trista degeaba. dar eu nu-i ajung.. eu nu-s suficient. ea vrea Luceafarul si carul mare si carul mic si steaua polara.. ea vrea mult si eu sunt atat de putin.
Imi ascund ochii dupa jaluzelele din geamul meu si-o privesc neincentat. Cand deodata, vad lucind un curcubeu orbitor, intins de la fereastra mea pana la luna. era sticlos, avand rosul de sange, galbenul de canar, verdele de iarba, albastrul de mare, movul de zambila si cel mai misto violet. Curcubeul se intindea peste toate celelalte blocuri, peste toti ceilalti oameni si se sfarsea la mine in geam. Zarindu-l, tristetea mea, care pana atunci dormise incolacita-n bucatarie se arunca spre el si fereastra imi zbura-n zandari. Acum ca luna sau curcubeul sau oricine m-a ajutat sa scap de tristetea mea eram multumita.. dar vedeam ca frumustetea asta de curcubeu refuza sa dispara.. statea agatat cu mainile de geamul meu si cu picioarele de luna. tristetea mea era aruncata in buzunarul lui stang si tot stateau agatati. Abia atunci mi-am dat seama ca el mai asteapta ceva.. Am inceput sa ma simt din ce in ce mai goala si mai goala si inima incepu sa iasa cate putin.. ma chinuia cum nu gandesti, dar o lasam in voia ei.. Si cand mi s-a asezat in palma transpirata am auzit-o spunand:
"-Tu nu esti o fata cuminte! Tu nu stii sa iubesti.Eu vreau sa plec.. traiesc de prea multi ani aici si nu mai am cu ce ma hrani. Ai adunat inauntrul tau atata venin ca nu mai pot rezista. Lasa-ma sa plec!"

"-Cum sa pleci? Unde sa pleci? Tu ai innebunit.. Mi-ai pomis ca vei avea grija de mine.Ca o sa ma inveti ce e iubirea si speranta si iertarea si pasiunea.. Acum ce faci?"

"-Am incercat de prea multe ori.. Dar tu si gandurile tale demonice m-ati facut sa renunt"

"-Dar eu sunt goala acum.. Nu mai simt nimic.. Nici sa urasc nu mai pot!"

"-Ba poti! aia nu venea de la mine.. incearca si ai sa vezi ca vei putea.. ceea ce nu mai poti simti nu e ura.. e iubirea! ca eu plec si te las.. fara iubire, fara speranta, fara pasiune..Adio, Cristina! Adio, floarea mea de magnolie!"

Si nici n-am reusit sa ma dezmeticesc ca ea a si sarit in buzunarul drept al curcubeului si acesta s-a topit intr-o secunda.. a urcat spre luna. Mi s-a parut ca ea i-a inghitit pe toti. Sa fie ea de vina oare? Singuratatea ei sa fie in stare sa-mi ia si inima din mine.. Sper sa nu-i povesteasca ce-a trait inauntrul meu. N-as suporta ca sireata de pe cerul negru sa imi stie si cel mai ascuns secret si cea mai apriga dorinta. Acum am alta parere despre si ea si despre stralucirea ei.. Nu credeam vreodata ca ea va fi in stare de asemenea faradelegi..

Acum cand nu mai simt nimic, murmur: Come back Heart, come back