reteta fericirii.

prietene, pentru ca oamenii traiesc putin si vor sa fie macar fericiti am sa te invant cum anume se poate trai fericirea. da, da ai citit foarte bine.. Cum anume se poate trai fericirea.. e o reteta simpla si mai ales la indemana oricui. Trebuie doar sa urmezi intocmai pasii acestia pentru a ajunge la rezultatul potrivit..

Iata-i:
Sa fii indragostit si sa nu scoti noaptea capul de sub plapuma de satin.
Sa canti desi nu ai voce deloc.
Sa valsezi chiar si cand nu e muzica.
Sa va intalniti in lumina mare a toamnei.
Sa va conversati si sa mancati seminte de floarea lunii..seminte de floarea stelelor.
Sa te plimbi singuratic printre tarabele goale ale pietei si sa-ti miroasa a patrunjel vandut peste zi.
Sa o iei sonticaind pe strazi cu nume de mari savanti doar pentru ca te-a gonit cucuveaua de-acasa .
Sa faci dragoste cu cine nu trebuie, doar din curiozitate sau plictiseala intr-o casa prafuita.
Sa iti imprimi discuri cu pink floyd pe care poti dormi si visa frumos.
Sa iei o supradoza de ploaie intr-o caşeta de frig.
Sa porti Bucurestiul la mana, legat cu o curelusa de curcubeu.
Sa stai in amurg cu talpile pe calorifer citind romane si nuvele americane ale unor autori tineri.
Sa mananci piersici cu tot cu puf si sa simti cum te-neaca natura.
Sa n-ai nicio decizie de luat.
Sa dormitezi.
Sa te uiti pe geam.
Sa asculti cum fulguie peste padure.
Sa tii un jurnal.
Sa nu depinda niciodata de tine, viata nimanui.
Sa-ti infigi dintii in carti ca intr-o guma de mestecat si sa cunosti lumea.
Sa te tina in brate cineva care nu-ti apartine.
Sa-ti inghiti icnind instinctul de aparare.
Sa-ti bei amintirile de ricin.
Sa stai turceste in varful patului si sa bei o cana cu ceai.
Sa stati ochi in ochi ca doi amanti.
Sa te bucuri de placerea de a iubi chiar daca nu ai bani deocamdata.
Sa te grabesti sa traiesti.
Sa aiba cine sa-ti spuna "ce a fost cu tine a fost haios si sexual dar acum e timpul sa-i uimesti si pe altii cu clasa ta"
Sa iti intelegi dorintele si nevoile.
Sa zambesti.
sa alergi prin ploaie.
Sa mergi descult prin iarba.
Sa ai prieteni.
Sa plangi cand iti vine.
Sa mai telefonezi macar din cand in cand de la cabinele alea albastre.
Sa speri intodeauna.
Sa nu-ti doresti ce nu poti avea.
Sa stii sa fii TU.


prietene, asculta-ma ca de nu vei ajunge sa spui: " iata-ma, la mijlocul vietii si inca n-am invatat sa exist. am facut liceul si facultatea si nu stiu cum sa iubesc."
Alege-ti de-aici macar 3 lucruri si fa-le in fiecare zi.. Vei vedea cum viata ta va capata parca un sens..

asculta-ma prietene, asculta-ma!

Cronica fericirii de-un minut!

Pariez ca 95% la suta dintre romani nu se asteptau la asa ceva.. la un asemenea joc, la asemenea vointa.. Nimeni n-a fost optimism!Adevarul e ca nici eu n-am indraznit sa sper.. ma ingrozea superioritatea din ochii italienilor si nu stiu daca a observat cineva miscarea buzelor lui del piero dinaintea loviturilor libere.. sunt asa, cum sa va zic.. te trec fiorii efectiv!
Una peste alta mi-a placut Romania in seara asta. Mi-a placut pentru ca a reusit sa faca intr-un meci, ceea ce a facut pana acum generatia Hagi, Popescu. Si nu pentru ca ne-a dus de la extaz la agonie, ci pentru ca a luptat pana in ultimul minut cu ambitia dusa la extreme.
Ce-i drept, am avut victoria in propriile maini.. Am fost la jumatate de pas sa obtinem ceva ce urma sa intre in istorie. Cum este posibil sa fii atat de egoist?Eu merg pe principul urmator: daca nu te simti in stare sa duci ceva la bun sfarsit, lasa-l pe altul.. Se vedea emotia in fiecare gest al lui Mutu.. de la pasii cu care calca iarba pana la fata ingrozita.. Pacat, mare pacat! Am fost atat de aproape si totusi atat de departe..
Cel mai rau imi pare ca nimeni nu sesizeaza incompetenta lui Daniel Niculae..Continuam sa ne punem sperantele in cineva care pana acum nu a demonstrat nimic.. preluari dezamagitoare, pase spre niciunde. Imi mai pare rau de Petre..astazi a fost neputincios.. toate centrarile au venit de pe partea lui and there was nothing he could do!
Din nou: Cum este posibil sa joci cu Banel care este un disperat?Si cu Dica care a fost cel mai lent jucator de pe teren..depasit la toate fazele, incercarea recuperarii balonului prin fault..
Mi-au placut mult Goian si Tamas pe aparare in prima repriza..insa nu-i pot ierta lui Tamas imprudenta de la golul lui Panucci intrucat acesta a introdus mingea in poarta chiar de langa fundasul roman.regret sincer, cartonasul GRATUIT obtinut de Goian ce-l va impiedica sa joace in partida cu Olanda. Mutu de nerecunoscut in primele 45 de minute, cu exceptia sutului retinut de Buffon..
Singurul jucator absent total de pe teren a fost Codrea caruia i-am auzit numele de maxim trei ori.
Comparativ insa cu meciul cu francezii am aratat ca se poate. Ca Romania are o echipa buna doar ca nu stiu sa valorifice ocaziile si se pierd in cele mai nepotrivite momente.
Pe viitor, un egal Franta-Italia ar fi ideal.. dar ma indoiesc pentru ca i-am urmarit pe francezi si am observat ca nu joaca nimic, absolut nimic. iar setea italienilor pentru calificare este de necontenit. Si ma gandesc ca acum sunt disperati, mai ales ca au trait surpriza vietii lor astazi.
Sa indraznesc sa sper la o victorie cu Olanda?e cam mult.. Insa merg pe ideea ca ar vrea si ei sa-si pastreze fortele pentru sferturi si o vor lasa mai moale cu noi.. zic si eu..
Ca o concluzie: Mi-a placut Romania astazi insa cu mai mult noroc, am fi mers lejer brat la brat cu Olanda.

Scrisoare catre Fat-Frumos..

Am crezut cã, într-o zi, buzduganul va lovi în usa mea si am sã ies sã te îmbrãtisez. Vroiam sã-ti revãd calul alb. Mi-ai promis cã îl voi cãlãri cândva... si acum când în sfârsit, as fi putut..ne-ai lãsat sã rãtãcim printre faruri de masini..trebuia sã crestem mari si sã luptãm cu toti zmeii din lume..nimeni nu mai vrea sã lupte, Fãt Frumos.Oamenii nu au timp sã fie viteji..unii spun cã viata e o luptã, dar foarte rar aud pe cineva care sã fie sigur cã a câstigat sau a pierdut.
Mi-ai promis cã o sã mã înveti ce e onoarea, Fãt Frumos..dar nimeni nu mai foloseste cuvântul asta.Nici în reclame nu l-am auzit..foarte rar, prin filme, dar mereu apare unul care spune cã esti prost dacã ai onoare.Ai plecat si nu m-ai lãmurit...
În fiecare searã, ajungem în acelasi loc, Fãt Frumos..niste case mici.. iar eu stiu sigur cã am fost în castelul tãu.Mi-ai spus cã nu pot sa stau mult,venea zmeul si trebuia sã va luptati.Si toti oamenii fac aceleasi lucruri.Cei singuri intrã în casã, aruncã niste chei pe masã, se duc la frigider, scot o sticlã, beau si privesc în gol.Apoi se trezesc ca din vis se duc în altã camerã,se aseazã pe o canapea si dau drumul la televizor.In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, în acelasi timp, în aceleasi case mici, Fãt Frumos...
Am fi putut fi singuri, Fãt Frumos...Mi-ai promis cã n-o sa dormim doua nopti în în acelasi loc, Fãt Frumos..cã o sã zburãm peste munti, cãlare pe caii nostri albi si o sa cãlãtorim în acelasi timp cu stelele, si unde vom vedea o luminitã cât de micã, acolo vom coborî si vom înnopta.M-am gândit cã n-o sã pot zbura, Fãt Frumos, dar eram sigur cã voi cãlãtori.Si luminite sunt peste tot, Fãt Frumos, asta mã doare... nici mãcar nu ar fi trebuit sã le cãutãm.E mult mai simplu decât pe vremea ta si tu nu esti aici... Spuneai sa inconjuram pamantul si sã rãspândim Binele în lume, dar nu mi-ai spus niciodata ce înseamnã Binele.Nu ai apucat...
De ce m-ai lasat Fat Frumos?De ce?M-ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini.. nu stiu drumul spre castel si acasa doare..
De ce m-ai tradat Fat Frumos?De ce? treci incoace sa lupti, sa m-ajuti sa castig. nu mai stiu sa iubesc, fara tine mi-e frig
Tu stii cât se ceartã oamenii pe chestia asta cu Binele?Mã enervezi, Fãt Frumos, cã esti iresponsabil..m-ai lãsat cu ochii in soare..Vreau sã fac tot ce fãceai tu si sã trãiesc cum trãiai tu, Fãt Frumos, si sã îi învãt si pe altii.Prietenii trebuiau sã mã ajute, nu Fãt Frumos?
Trebuia sã plecãm împreunã la drum... trebuia sã stiu sã îi aleg, nu, Fãt Frumos?... Ei bine, aflã cã sunt singur.
De ce ai plecat Fat Frumos?de ce?M-ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini.. nu stiu drumul spre castel si acasa doare
Sunt singur si tu nu esti aici..Fomilã, Setilã, Pãsãri-Lãti-Lungilã..sunt înconjurat de niste idioti în costume gri cu care mã vãd miercurea la mall si care cântã cântece despre bere si nici mãcar nu-si mai amintesc de tine. Trebuia sã fii aici, lasule!sã ne înveti sã luptãm, sã ne vorbesti despre onoare si prietenie, sã ne spui despre sacrificiu.Trebuia sa ramai aici sa te aperi Fãt Frumos, pentru cã eu nu o pot face în locul tãu, cã nu m-ai învãþat, Fãt Frumos..ai plecat ca un las, Fãt Frumos..si nu ne-ai învãtat nimic.Ai fi putut mãcar sã îmi spui cum ai fãcut sã o iubesti doar pe ea, Fãt Frumos. pentru cã eu stiu cã ea te-a ajutat mult.Cum ai reusit sã iubesti o singurã fata.Te urãsc, Fãt Frumos, te urãsc în numele tuturor calculatoarelor din lume!
Tastez numele tau si mii de pagini îmi vorbesc despre tine.Si tu nu esti nicaieri, Fat Frumos.Si nici macar Zmeul nu mai e printre noi.Asa as fi fost sigur ca ai existat.Ai plecat, Fat Frumos, si ai luat cu tine si Binele sï Raul... Te urasc, Fat Frumos... Te urasc!





Vama - Scrisoare catre fat frumos
Asculta mai multe audio Muzica »

ceva sublim..

Si inima, ah, cum zvacneste..vibreaza la fiecare acord de chitara, la fiecare vers duios..si-mi place de mor. mi se urca inima-n gat si bate aicia sus.
as vrea s-ascult la infinit.
as vrea sa-mi montez boxe-n urechi.
as vrea sa-mi dau si ultimul of pe "Scrisoare catre Fat Frumos"
as vrea sa veniti cu mine in noaptea-nstelata.
as vrea sa veniti cu mine pe aleea circului.
as vrea sa veniti cu mine peste stelele galbene.
as vrea sa veniti cu mine pe langa fabrica de paine.
as vrea sa veniti cu mine peste tot.

Cat de departe ma puteti duce...de ce ma lasati mereu sa ma ratacesc printre speranta, judecata, scrum, intuneric, inger, nemurire, nimic.. luati-ma cu voi inapoi! duceti-ma la lacul sarat, sa intram de mana in apa rece, sa ajungem pe fundul lacului balacindu-ne printre pestii rosii si verzi si acolo sa stam jos pe o usa ruginita tinandu-ne dupa umeri si ramanand asa, neschimbati, secole intregi pe cand lumea de deasupra piere prin foc si prin sange.
Ce ma nedumereste este ca nu va pot scoate din suflet dupa cate mi-ati facut.. cum m-ati lasat atunci cu inima vraiste. cand v-ati rupt de la ce era al vostru si al nostru. mi-ati ruinat pasiunea si din mine tasneau firicele de nisip si apa sarata. Mi-a fost teama ca voi ramane adolescenta, asa cum m-ati lasat. ca n-am sa mai cresc, ca n-aveam cu ce ma hrani. dar iata-va, iata-va, alergand sa ma salvati! Am avut dintotdeauna oroare de maturitate dar cu voi prind parca curaj. acum ma plimb si visez, de-acuma totul e hotarat. E DRUMUL FINAL! veti avea grija de mine, o stiu!pentru ca daca ma nimiciti inca o data, e clar ca sunt dusa de-aici dintre voi.



Si voi nici nu stiti ca ce mi-ati trimis e rai pe pamant.. Si voi nici nu stiti ce simt cand v-ascult. Si voi nici nu stiti c-astept mereu ceva nou si cand nu-mi dati sunt ca o tipa ofticata ca se vede in apa, batrana. As vrea sa raman cu voi pe vecie, fara bani, fara barbat, fara macat..
si tot ce cunosc sa fie doar VAMA.
si tot ce visez sa fie doar VAMA.
si tot ce ating sa fie doar VAMA.
si tot ce mangai sa fie doar VAMA.
si tot ce gandesc sa fie doar VAMA.
si tot ce iubesc sa fie doar VAMA.
si tot ce presimt sa fie doar VAMA.
si tot ce mananc sa fie doar VAMA.
si tot ce inseamna sa fie doar VAMA.
si tot ce pretind sa fie doar VAMA.
si tot ce zaresc sa fie doar VAMA.
caci tot ce traiesc este doar VAMA.


si oricat de fericita as fi, va veni un moment
cand voi spune:adio.
adio tinerete, adio viata, adio imagine, gust, miros, adio spatiu, adio energie,
adio timp
sosele si magazine
adio dragoste
adio cristina
si visul va fi gata
din nou singura, gandindu-ma la..
VAMA.

voi mai trai o vreme, voi fi trista pentru maruntisuri.
noaptea, venind spre blocul meu, voi privi stelele
si voi incarunti, dar asta odata cu voi si piesele NOASTRE.


Vama mea.. bucata mea de fericire.. stropul meu de binefacere.. medicamentul meu..inceputul meu..speranta mea..betia mea..



Vama - Scrisoare catre fat frumos
Asculta mai multe audio Muzica »

17 ani.. infinit

17 ani, baierame, timiditate, inceput,
Saliva, buze, rasuflare,
Noapte alba, lacul tei,
Ciorapi de dama, suferinta fotografie, ramas-bun,
Disperare, hohote de ras, politie, rasarit, metrou,
Prietenie, plaja, foc, dragoste, putere, tinerete, fum,
Iubire, amintire, val, nepasare, lupta, orgasm ideal.

17 mii, pahar, tigara, camin, speranta, asternut,
Betie, cantec, ignoranta, rucsas, nisip, gara de nord,
Carte de munca, libertate, urlet, rana,
Scarba, mila, lasitate, orgoliu, furie, nedreptate,
Mizerie, otrava, rautate, violenta, sange.

Succesc, povara, somnifer, avutie, aer, secunda, ger,
Invidie, depravare, zar, nerabdare, goana, depresie, mal,
Delfini, lumina, orizont, liniste, furtuna, despartire, somn,
Albastru, cersetor, destin, ratacire, suflet, coroana, chin,
Uitare, lacrima, copil, oboseala, tremur, prevestrire, har,
Speranta, judecata, scrum,
Asteptare, zambet, credinta, drum,
Desertaciune, stele, foc,
Intuneric, inger, nemurire, nimic,
Calatorie, univers, molecula, dor, infinit..




Vama - 17 ani..infinit
Asculta mai multe audio Muzica »

in fine, tastez..

ascult Vama. mananc caise. citesc ceva bloguri pe-aici. in fine, tastez
nu imi simt inima.nu-mi cunosc creierul.
si ghici cine deschide usa? e NIMENI! ce urat imi pare.. e neras, pacatosul..
iar vine devreme, nefericitul, si apoi ma inghesuie intr-o camera mai strimta ca o camara, unde ca sa-ncapem, trebuie sa ne strangem unul in altul, sa ne imbratisam, sa ocupam in acelasi timp acelasi loc in spatiu.
si in casa e-asa de bine.. mananc caise. citesc ceva bloguri pe-aici. in fine, tastez..si viitorul e NIMENI. nu-mi cunosc creierul. nu ma cunosc.dar mi-e bine, nu-ti fa griji. mi-e bine asa cum sunt eu: fricoasa si curajoasa si urata si frumoasa si calma si nervoasa si naiva si vicleana si proasta si desteapta..si mi-e bine!
peste blocul meu s-a ridicat luna. peste europa-i racoare si lumea citeste sub razele lunii.o schizofrenica moarte isi face buzele-n oglinzi..da, linistea-i de vina! linistea cheama infernul la ea. Doamne, ce liniste!stalcita sub pietroiul mare al lunii ma uit pe versurile de la "17 ani..infinit".. cat de tare suna! Am plans azi.. asa mi-a fost de ciuda ca n-am ajuns la concert.. jur, jur sa nu-l ratez pe urmatorul!
DECI: cand viata nu ma pipaie la incheieturi...
ascult Vama. mananc caise. citesc ceva bloguri pe-aici. in fine, tastez.
nu imi simt inima.nu-mi cunosc creierul.
sunt o oglinda purtata de-a lungul unei oglinzi.

Zurlia..

We say we're friends
Do we pretend?
I hope not... at least not me.

Ascultam azi "with a little help of my friends" si ma gandeam, cum ma gandesc eu mereu de altfel si nu ajung niciunde.. Ma gandeam la dansa.. care acum citeste si-si musca unghiile de frica ca nu cumva "sa fie de rau".. e de rau si de bine, Zurlio! Le amestecam si ajungem undeva, unde lumea e un balon de sapun, ce reflecta in curbura lumea de jos..
Si cum sa-ti zic? C-asa te urasc uneori cand lasi de izbeliste sufletul meu.. Cand te duci tu acolo la lumea ta, la feţele lor inverzite de ura si priviri incrucisate.. Asa te urasc cand ma certi si-mi zici "vino!hai odata!hai dracului odata!" si eu nu pot, iata nu pot sa-ncep jocul barbar..
Ma regasesc mereu aici, singura, in asteptarea dumitale.. Si ma arde intruna o gelozie prea crunta.. Of, Zurlio de-ai sti cum ma usuca pe dinauntru.. Si nu-mi da pace! Si nu ma lasa! Sunt cel mai egoist om in Univers.. pentru ca te vreau doar pentru mine, si-atat!
Nu te mai lipi atata de ea, las-o, duca-se..
Nu mai strange pleoapele o data cu ea..
Nu mai geme cand iti cere..
Nu pleca o data cu ea..
Te rog, sa n-o strangi in brate cu disperare si dor..
Nu te inalta fîlfîindu-ţi in urma viata zdrelita
Nu ma lasa in gelozia mea idioata sa umblu singura, de nebuna pe strazi..
holbandu-ma la masini si la necunoscuti, mirandu-ma ca traiesc..
Nu vreau sa vad pe cer un foc rosu indepartandu-se intre stele palind
si sa simt ca buzele mele rostesc fara mine:
"-Adio, Zurlio! Te-am iubit.. "


Tu nu stii.. tu nu stii nimic! esti asa de proasta.. Cand m-ai lasat atunci, n-am mai vazut oameni. Eram parca orfana! Si tu nu stii, tu ti-ai vazut de viata ta fericita.. Luminam si straluminam fiecare palma de loc, odaie si hala poate-oi gasi ceva cat de mic sa te-aduca-napoi. Dar tu NU, NU si NU! Ti-a placut sa-mi viscolesti prin suflet si sa fugi ca un hot prins cu mana in buzunarul victimei.
Inserarea aia orbitoare a fost salvata de rasaritul fantastic de soare.. Te-ai indurat si m-ai lasat sa intru iar la tine in suflet.. Recunoaste macar! Ca nu poti nici tu fara mine..
De-ai sti cat de uriase sunt eforturile mele de a te-ntelege uneori.. Si cat de groaza imi e de linistea ta, de ajutorul pe care refuzi sa mi-l dai.. De ce ma asculti mereu cu atata atentie de parc-ai fi gata sa-mi explici si cum s-a format lumea?.. Si-apoi taci si ma lasi sa merg pe drumul meu.. de ce nu ma iei de mana sa mergem impreuna? De ce te porti de parca mi-ai fi vazut moartea straluminata, dusa in brate de mama? De ce nu ma vrei?
Tu stii bine, ca am vazut ce n-as fi vrut sa vad vreodata.. tu stii bine, doar ti-am zis.. Si tu stii la fel de bine ca emani o liniste ce ma incalzeste cand ma asculti.. dar apoi ma ucizi tot cu linistea asta! Ajuta-ma, ajuta-ma cumva!

Zurlio, cand ti-am vazut conturandu-se parul, incalcit ca o masina cu aburi, dupa luni si luni de gol in suflet.. Si-apoi buzele si dintii si gingiile, caci zambeai printre nori si raneai cu dintii pielea de cireasa a stelelor.. Apoi ti-am vazut cerceii inconfundabili de copil cuminte prinsi de lobii prelungi.. si in sfarsit nasul cu toata nebunia aia de punctulete.. si umerii obrajilor.. ce sa mai spun, era capul tau in gros plan si in spate stelele, era ca in "Razboiul stelelor", erai ca printesa Lea din "Razboiul stelelor". Doar ca te uitai la mine, in groapa mea de obuz si ti-era parca frica.. Si mie mi-era, stai linistita! Si mi-ai zambit si mi-ai udat obrajii cu buzele si-am stiut ca mi se mai da o sansa, brusc am stiut ca mi se mai da o sansa..
Si mi-am zis, si-mi tot zic: "lumea ei e un tort, pe care nu stiu de unde sa-l incep si vreau sa-l mananc pana la ultima stafida" Un tort de un miliard de kilometri cubi.. e cam mare.. dar cel mai tare urasc cand se infrupta altii din el.. mai ales fata cu piele de sarpe. E atat de calica.. vrea sa-l manance pe tot! si mie imi place ca tu-mi pastrezi cate-o bucata din fiecare felie.. tu ma iubesti,Zurlio! ma iubesti si cand faci crize! o stiu!
Fata cu piele de sarpe e ceva mai mult decat mine? poate ca da, poate ca nu.. Dar sunt dati cand ma simt peste ea.. Si-atat imi placeeeeeeeeee! ca ea este rea si oamenii rai nu-s pentru tine, Zurlio..
Ce vroiam sa-ti mai zic este ca tu esti a mea si acum imi soptesc..
sa fii tu muntele fagaduit?
sa fie degetele tale promontorii sticloase in soare?
sa fie parul tau ciorchini de struguri?
sa fie pielea ta coaja de grepfruit?
sa fie ochii tai grotele subacvatice, unde traieste meduza transparenta?
ah, bine te-am gasit, pamantul meu, faleza mea..
asteapta-ma sa debarc
si voi face arca, inchisoarea, surcele
si-o vom impinge in larg.
si apoi, Zurlio, vom avea ragazul sa ne povestim ce-am mai facut de la despartire incoace
sa radem de prostiile noastre
sa fim impreuna...


We say we're friends
Do we pretend?
I hope not... at least not me.

hai, sterge-ti ochii!

hai, sterge-ti ochii si termina-ti deci pledoaria.. ai tipat, ai urlat, l-ai iertat.. Il etait attendu.. si de pe nervurile buzelor acel "inceteaza" s-a arcuit elegant..
prin lasa-ma, iarta-ma, tu femeie doldora de karate ai invins negresit inca o data..
tu, ticnito pornesti razboiul civil impotriva nimanui..
tu, demento ai facut un Univers intreg sa se prapadeasca de ras..
pentru ce? pentru cine?
ne-ai promis bucuria, lasa-ne sa fim bucurosi!
lasa-ne sa-ti vedem camasa uda la subtiori de la atata truda..
lasa-ne sa privim cu fata strambata de placere, zambetul tau de gagica rujata pana la pulpe..
lasa-ne, hai lasa-ne, fie-ti mila de sufletele noastre dornice de fresce puerile..

Ma plimb printre ruinele tale, femeie.. dar cum este posibila atata distrugere de sine?Cararea sufletului tau e presarata cu trandafiri rosii, spinosi, paziti de rodwilleri hraniti cu bucati din sufletul lui.Bucatile alea insangerate cu care-i hranesti sunt vitale bestiilor.. Si parca nu se mai satura.. musca cu nepasare si sangele le manjeste coltii de-un alb orbitor.. Caci sangele ala, e linistea ta!
Si iata, cararea are un capat! aici e-o prapastie adanca si neagra.. iar moartea face punctul pe harta, infigandu-si compasul de fier in beregata noastra, in cealalta parte a trupului sau, ocrotita de cei ce-l iubesc.Da, da.. ai ghicit! Se stie ca noi toti am incercat sa-l salvam de la pierzanie.. dar el, pacatosul,ne-a tradat precum Eva ce-a tras lumea-n sus de fermoare..
Ma-ntreb daca vom mai putea sa-l punem vreodata in functiune..
Ma-intreb daca bateriile ruginite ale toamnei acestea vor mai putea aprinde lumina sufletului sau..

Ah, femeie, cuib de vipere incolacite, nu-ti mai picura veninul peste linistile lui.. Ce-ti mai place sa porti pe pielea lui razboaie astrale, infigand din loc in loc stegulete si deplasand soldatii de plumb pe spinarea lui lata pana-i paraie coastele..
dar inceteaza! hai, scoate-ti capsorul din priza..esti mai comuna cand treci printr-o criza existentiala (si de la un timp treci mereu cand esti goala)..
ti se va lua, vai! de pe gene tot tusul cu care ii atrageai candva pe cei ce doreau sa-ti slujeasca..

hai, sterge-ti ochii si termina-ti deci pledoaria.. stii bine ca, e de ajuns sa-ti prinzi din nou rochita cu clema, ca sa redevii ahtiata si cinica.

aruncand cu flacari.

ce liniste. ma incearca un sentiment delicat. ai fost aici? n-ai fost? ce mai conteaza? din auzite te-ai regasit cumva aici, la mine.. iar ea, ea sarmana, a imbracat taiorul de faianta al mortii.
aruncand cu foc
aruncand cu flacari
aruncand cu trotil
aruncand cu sclipiri
aruncand cu raze
aruncand cu vedenii si iluzii..
si ea tragea din tigara si ridica din spranceana.. si simteai ca o doare.

si-atunci te-ai simtit obligat sa dai socoteala pentru trecutul tau murdar, pentru prezentul tau fara materie si fara suflet. ce copil! nu te inteleg cu totul si cred ca nu te inteleg deloc. doar ca mi-e sila de scenariul asta.. tu esti acum o marioneta manuita de-un papusar iscusit..
si chestia aia ranjita si urata se joaca cu inima si mintea ta.. te-a patruns atat de adanc incat a ajuns in venele tale.. si circula prin tine de sus pana jos, de jos pana sus. ti-a spalat creierul si sufletul! are o telecomanda a ei cu care te conduce. si rade! sa stii ca e o glumeata..
astazi m-am bucurat pentru ca mi-am dat seama ca-s citita. si ma bucur ca scrierile mele provoaca reactii adverse.. as vrea sa stii ca nu esti tu privilegiatul cu tricou rosu si pantaloni inflorati.. si chiar de-ai fi, n-as recunoaste! dar macar te inteleg, macar inteleg frustrarea dumitale sau mai bine spus frustrarea donshoarei..
as vrea sa stii ca imi pare rau ca n-am fost ceva mai explicita in ceea ce priveste relatia noastra.. dar iti pot spune acum, cand stiu ca astepti cu sufletul la gura replica mea: ceea ce noi am trait a fost o bomboana invelita in ambalaj de staniol.. cu un gust suav, dar mereu fosnind inainte s-o desfaci.. nu-ti fa girji! nu-ti duc dorul, nu te vreau! tu te-ai deconectat de la viata mea acum mult timp, dar stiu sigur ca dupa o zi grea si apasatoare iti vine chef sa asculti viata mea. te asezi in fotoliu, apesi pe ON si ma arunci scanteietor ca diamantul in labirint. dar lasa, actorii din filmul meu si-au uitat replicile..
am zambit si am ramas, cred, minute bune cu zambetul asta dupa ce vocea ta intrerupta de latraturile alea mi-a reprosat tot felul de dracovenii.. te-ai cam pierdut in fata sobrietatii mele.. ce tare! nu poate dovedi nimic, bezmetica!


Si cel mai rau imi pare ca de-o viata te chinui sa existi!