Cherchez la femme

"Cand incetezi sa te mai miri de misterele lumii esti mort. Uneori mai dureaza ani intregi pana sa fii ingropat, dar tot mort te numesti. Cand sufletul tau nu se mai minuneaza, cand nu te trezesti cu bucuria ca incepe o noua zi printre misterele lumii, gata, esti pierdut.Nici nu simti, de fapt, ca te-ai trezit, doar ai comutat un intrerupator de somn, asa cum seara, actionezi intrerupatorul de miscare. Viata devine o sinusoida zi-noapte, un grafic plicticos pana la moarte. Fara nicio tresarire, esti mecanismul care poarta un nume, esti expresia mecanica a codului numeric personal. Si atat.
Eu cred ca traim doar atat cat ne putem proba capacitatea de umire. In rest, vietuim, ne intretinem in viata corpul, si nimic mai mult. Suntem un fel de melci care ne taram impovarati de o cochilie mare, ramasa goala dupa ce a plecat din ea simtul mirarii. Am fost deconectati de la mister, s-a cam terminat ceea ce era viu in noi. Peisajele nu ne mai spun nimic, bucuriile sunt ofilite, viata e o suma de reflexe, muzica e o harmalaie enervanta, literatura un rezervor de cuvinte goale. Fara mister suntem o aglomerare de celule obligate sa stea o vreme impreuna. Suntem doar tarana care merge la serviciu.
Dintre toate misterele lumii, cel mai mult ma tulbura misterul numit femeie. nu e obsesie, e mister. "In lume-s multe mari minuni; mai mari ca omul insa nu-s" scria, acum cateva mii de ani, un grec pentru care misterele lumii erau vii. Da, omul e o minune mare, dar, pentru mine,ca barbat, femeia este o si mai mare minune. Si nu ma refer la minunea reproducerii, la misterul prin care in corpul ei creste alt corp, cum corpul ei functioneaza, inainte de a naste, cu doua inimi. E mare mister si acesta. Si chiar daca mi se va explica de o mie de ori, ca asa este tiparul natural, ca sunt cromozomii, genele, ADN-ul la mijloc, pentru mine, in esenta, nasterea noastra ramane un mister. Un mister cu femeia in centru. Un mister numit femeie.
Poate sa para necopt ceea ce spun, dar chiar ma intreb cum fiintele gingase care sunt femeile, complexe, misterioase, pot sa iubeasca barbatii cei banali. E un mister care tine lumea, un mister fundamental pe care oricat l-ai descoase, oricat l-ai pune la rece sa-l analizezi, tot nu se arata in ultimele lui semnificatii. Literatura lumii a inceput, in fond, de la ambitia omeneasca de a surprinde acest mister supra-omenesc. Nostalgia unui intreg, al unui singur trup sa fie explicatia? Atractia femeii pentru un barbat e ceva dincolo de hormoni, de feromoni, de disperarea speciei care vrea sa mearga mai departe.Sigur, imi veti spune, dar si atractia unui barbat pentru o femeie e tot mister. Da, va raspund, e un mister, dar nu atat de mare. In plus, ca barbat locuit de acest mister, nu ma infierbant prea tare.
Misterul celalalt, "eternul feminin", ma tulbura, lui ii dedic aceste randuri. Sunt pasionat de "jumatatea frumoasa" a lumii. Si, de cand citesc, ma apropii cu o curiozitate in plus de cartile scrise de femei. Am fost incantat, acum cateva saptamani, la inceputul lui martie, de o carte speciala scrisa de o femeie foarte frumoasa. Ce nevoie are o femeie foarte frumoasa, oare, sa mai scrie? Ce neastampar o face sa se aseze la masa de scris, sa uite ca e frumoasa si sa se supuna chinurilor literare? E un mister!"

Ioan T. Morar