marți, 2 decembrie 2008
Mama stie tot..
Da, exact.. mama stie tot, absolut tot.
Cand ai febra de-ti tremura si carnea pe tine, ea simte.
Cand ti-e sufletul greu ca o piatra de moara, ea simte.
Cand minti, ea stie.
Cand faci tampenii, ea stie.
Cand ai nevoie de-un cineva, ea e acolo, mereu acolo asteptand rabdatoare sa-i ceri ajutor.
Cand simti ca viata ti-e parca la final isi scoate din geanta trusa cu sfaturi si mangaieri.
Cand esti singur pe lume, ti-aduna lumea la picioare.
Cand plangi iti sterge lacrimile cu palma si le soarbe.
Cand nu mai poti continua intr-o lume rece si goala, iti zambeste si-i de ajuns.
Cand esti la pamant te ia de mana si te impinge pe-o usa pe care scrie SANSA.
Cand toata lumea te uita, ea iti arata cum te poarta in gand in fiecare secunda.
Cand mergi pe strada si nu stii unde pasesti, ea-ti presara in drum trandafiri.
Cand tipa, cand urla, cand te cearta e tot mama, e tot ea, draga de ea...
Si-acum sa-ti spun asa, cititorule...Fii atent si ia aminte..
Nimeni, niciodata in viata asta nu merita pus inaintea mamei. Fiinta asta minunata e cea datorita careia tu cunosti lumea. Vezi cerul si marea, luna si stelele, rasaritul si apusul, soarele si plaja, florile si lumina. Datorita ei iubesti si suferi, canti si esti fericit.
Si poate nu-ti dai seama de toate ce ti le spun pana ce nu o pierzi. Eu simt ca am pierdut-o desi e langa mine. De ce? Pentru ca am fost un om rau, pentru ca n-am avut grija de sufletul ei,de linistea ei, de demnitatea ei. Pentru ca n-am pretuit-o, pentru ca n-am respectat-o indeajuns, pentru ca nu i-am aratat niciodata ce mult o iubesc.
Si chiar daca mi-a spus atatea printre dintii ei stransi, eu stiu ca ma iubeste la fel de mult. Stiu ca sunt tot copilul ei, "printesuca ei cu nasul cat un bob de mazare", lumina ochilor ei, comoara ei. Si mai stiu deasemenea ca ii este frica de mine, nu mai are curaj sa se increada ca alta data in tot ce fac, ma simte departe..intr-o alta luma, straina ei.
Ii este ciuda ca nu o ascult si sfaturile ei sunt mici, mici, cat o furnica intr-o mare de oameni. Si ce sa vezi? Indemnurile si rugamintile ei mereu sunt magice, mereu m-ar fi scapat de la pierzanie daca le-as fi urmat. Dar ea iarta si uita, ma iubeste si-mi da incredere sa merg mai departe.
Am invatat destule intr-un timp relativ scurt. Acum stiu ce mult o iubesc. acum stiu ca nimeni altcineva nu mai conteaza in afara de ea, DE MAMA MEA..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Cine are parinti... inca nu e pierdut. :) Ma bucur sa constat ca stii cat de bogata esti.
stiu.. :) desi mai am unele scapari si ingrijorari.. in fine..
Trimiteți un comentariu