Intr-o lume in care traim sufocati de criza economica, gripa porcina si alegerea unui nou presedinte propun sa ne destindem putin, sa inchidem televizoarele si radiourile, sa dam deoparte revistele de scandal si ziarele politice si sa ne amintim de ultimul cel mai frumos loc in care ne-am petrecut o zi intreaga. Sa ne amintim ultimele cele mai frumoase lucruri care ne-au fost spuse intr-o perioada grea a existentei noastre. Sa ne amintim cel mai sincer zambet pe care l-am primit cand nici nu ne asteptam. Sa ne amintim de cei ce ne iubesc si ne sunt alaturi in viata de zi cu zi.Si spun toate astea pentru ca ieri in timp ce ma indreptam spre casa, in spatele meu mergea agale o doamna trecuta de prima tinerete, cu plasele pline (pesemne venea de la piata), cu o palarie cocheta si o poseta la asorte. Fredona o veche romanta si avea un zambet larg. Probabil orice alt tanar de varsta mea ar fi gandit ca e o nebuna.
Am incetinit pasul doar pentru a o asculta si urmari mai de-aproape. Avea gandurile ei pentru ca nici nu m-a observat si a continuat sa cante zambitoare. A nascut inauntrul meu un sentiment de admiratie si invidie in acelasi timp. Pariez ca probleme are si ea ca noi toti, dar savura la o intensitate incomensurabila viata.
Tocmai de aceea va rog a-mi prezenta momente sau chiar zile fericite din viata voastra. Micile voastre povesti pot colora lumea asta cenusie.
