duminică, 11 octombrie 2009
Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine..
- O sa fie bine, o sa vezi...
- ...
- O sa vezi, Kiki, o sa vezi...
Dar nici macar Nora nu credea toate astea. Erau incurajari spuse printre lacrimi inghitite. Nu era momentul sa planga, nu acum. Ar fi fost cel mai nepotrivit moment din lume sa faca asta tocmai acum, gandea ea. Kiki era cea mai buna prietena a ei.Se stiau inca din primul an de facultate si impartisera ani la rand aceeasi camera de apartament, acelasi pat, aceleasi bune si rele. Nora fusese mereu acolo la momentul potrivit si jucase pe rand rolul de mama, sora si prietena. Ar fi facut totul pentru Kiki. Chiar spusese la un moment dat pe cand se adunasera la o cana de ceai cu mai multi prieteni: "Daca maine mi-ar cere cineva viata pentru ea, n-as sta o secunda pe ganduri". Apoi izbucni in hohote de ras si o prinse de mana. "Ia zi, urato, si tu ai face la fel?"
Kiki nu raspunse. Nu vorbea prea mult de fel si oricum ura sentimentalismele astea in public. O iubea insa le fel de mult pe Nora doar ca nu stia s-o spuna sau s-o arate cand trebuia.
Daca le-ai fi pus una langa cealalta ai fi jurat ca nu se cunosc. Nora avea mereu zambetul pana la urechi, vorbea tare, gesticuland si glumind in nestire. Kiki vorbea putin si nu zambea niciodata. Avea mereu privirea pierduta si ochi umezi ca si cand ar fi izbucnit in plans in orice moment. Erau firi total diferite si totusi suflete pereche. Prietenia lor era mai presus de cuvinte, mai presus de orice lucru lumesc.
Stateau acum pe terasa blocului intinse pe spate si nu-si vorbeau. Kiki privea cerul cu ochii inchisi. Asa facea mereu.. zicea ca isi poate imagina fiecare norisor in parte. Si dupa ce facea asta, incepea sa se joace cu ei si sa-i modeleze dupa bunul plac. Se trezea modeland in gol si incepea sa rada.
- Nu-mi plac nici norii azi!Nu-mi mai place nimic...
- Norii sunt frumosi azi, Kiki...
- Fara el si norii sunt urati... Soarele nu mai straluceste la fel. Fara el nimic nu e cum trebuie sa fie...
- Ei, da.. Ce are a face el cu soarele si norii?
- El a schimbat tot... Si viata mea si soarele si norii si luna.. Totul graviteaza in jurul lui.
- Vai, Kiki, ma sperii.. Ti-am zis sa dai dracu romanele alea de dragoste ce iti imbolnavesc mintea.. Haide, hai inauntru, sa bem ceva!
- Stii, ma gandeam sa...
- Nu te mai gandi deloc.. Hai inauntru!
Se ridica repede ca o mama grijulie si o ajuta sa coboare treptele.
Cara cu ea povara acestei povesti de dragoste de ani buni. La un moment dat simtea ca e deja povestea ei. Kiki impartasea cu ea fiecare fior, fiecare lacrima... Ar fi vrut sa-i spuna cumva ca nu mai poate, ca nu mai suporta sa o vada asa. Ii era foarte greu sa opreasca lupta asta acum. O purtase cu ea ani la randul si acum parea cel mai greu de depasit. Ar fi dat orice sa se trzeasca dimineta si sa o vada pe Kiki zambind si cu o pofta nebuna de viata. Dar cum? Cum sa faca asta? Isi trase patura peste cap si suspina adanc. Macar in noaptea asta sa adorma mai repede si sa n-o mai macine atat gandurile astea blestemate.
Era o dimineata ciudata.Soarele ciocanea usor la geamul camerei, cerand sa fie trase draperiile. Nora se ridica din pat, buimaca de somn si realizeaza ca e singura in toata casa. Gaseste un bilet scris in graba pe perna lui Kiki. "Te astept la cafeneaua din colt, cand te trezesti! "
Isi trage blugii si un tricou, si-a plecat. Alearga pana la cafenea intr-un suflet, lovindu-se de trecatori. Kiki statea la o masa ferita de ochii lumii cu o cana de cafea in maini.
- Vai ce mult ai adormit azi, printeso.. Te-astept de o vesnicie!
- Zi-mi ce e? Ce s-a intamplat? Iar el? Iar nenorocitul ala?
- Nu e nimic, nimic grav, spuse zambind..
- Dar ce e? Ma sperii, zi-mi ce e..
- Ei bine, draga mea, azi incepe viata, stiai? Ce dimineata frumoasa, ce soare..
- .....
- Vroiam sa-ti fac cunostinta oficial cu Kiki, noua Kiki. Sa te prezint asa cum se cuvine.Esti incantata, ori ba?
- .....
- Am avut o noapte grea, sa stii. Am avut atatea de ingropat.. Dar mi-a reusit, sa stii. Am facut asa cum imi spuneai tu mereu. Sa pun toate astea intr-o cutie mare de lemn si sa le ingrop. Vai, ce fericita sunt... Sunt mai fericita ca niciodata...
- Nu stiu, nu stiu , ce zici acolo. Dar te iubesc!
Nora se ridica de pe scaun, face doua piruete si striga cat o tin plamanii:
"Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine!!!"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)