vineri, 13 martie 2009

Pedeapsa


Se spune ca acum mult timp, cu ani sau zeci de ani in urma, intr-o zi geroasa de iarna, a vazut lumina zilei o fetita. S-a nascut din dragostea bolnava a doi tineri speriati de responsabilitate. Mama, o femeie frumoasa cum rar puteai intalni, delicata si inocenta. Tatal, viclean, perfid, crud, avea in ochi o sclipire care te infiora cand te sageta cu privirea. Si-au inceput povestea de dragoste ca toti tinerii, cu sperante si vise, nestiind prea multe unul despre celalalt.
S-au grabit in a lua decizii si au gresit. Au adus pe lume aceasta creatura care avea sa indure cele mai mari orori ale lumii de la o varsta foarte frageda. Pesemne ca ursitoarele n-au prea placut-o si i-au prezis o viata ratacita pe cararile suferintei.
Primii pasi i-a facut repede, mai repede decat un copil obisnuit si i-au fost sprijiniti de mana dreapta a mamei. A purtat-o la piept mereu desi amandoua aveau inauntru inimile ciobite. Refuzau mereu sa vorbeasca despre durerile lor, dureri ce erau pricinuite de omul de langa ele care ar fi trebuit sa le iubeasca si sa le protejeze.
Cand sufletele lor oboseau cu adevarat si nu se mai puteau preface, si nu-si mai puteau zambi fals, se luau in brate si plangeau. Plangeau mult si se incurajau una pe cealalta. Mereu si-au spus ca maine e o noua zi, o zi mai buna. Si viata lor isi relua acelasi fir si nimeni nu avea curaj sa opreasca caruselul grozei. Poate frica sau nesiguranta a stat mereu intre aceasta ruptura care daca s-ar fi produs la un moment dat ar fi eliberat 2 suflete nevinovate.
Fetita a invatat de mica sa fie falsa. Sa le zambeasca oamenilor desi inima ii plangea, sa para fericita desi erau momente cand cu siguranta se simtea cel mai nenorocit om. Isi musca pumnii si-si inghitea lacrimile in noptile albe si jura sa se razbune. Stia ca va veni o zi cand va gusta dulcea razbunare. Cand il va avea la picioarele ei, tarandu-se ca un vierme si cerandu-si iertare. Isi facuse un intreg scenariu si visa in fiecare noapte la aceasta victorie, cum ii placea ei s-o numeasca. Era oricum o invingatoare pentru ca trecuse peste absolut tot ce-i rezervase destinul.
Mama insa, o invata sa fie buna, sa accepte oamenii asa cum sunt, sa nu fie razbunatoare si cruda. Sa iubeasca, sa ierte, sa spere...
Inauntrul ei se dadea o lupta crancena seara de seara. Inainte de culcare, dupa ce-si spunea rugaciunea incepea sa-si viseze viitorul. Viitorul apropiat si cel departat. Invatase acum sa nu mai planga si sa-si soarba lacrimile...

Deznodamantul?


A ratacit asa ani multi, urmarita de rautatea tatalui si mangaiata de mana mamei.
O vad acum cu un buchet de lalele rosii indreptandu-se spre o casa zugravita-n alb cu ferestre maro. La poarta, doi batranei stau pe banca. Ma uit spre ei si-mi dau seama ca sunt genul ala de batrani care s-au iubit o viata si inca o fac. Se simte raceala dintre ei si emana mai degraba tristeste decat admiratie.
Fata se apropie de ei, saruta mana batranei, ii da buchetul, ii pune mana pe umar si intra amandoua in casa.
La poarta ramane batranul, privind in gol si murmurand cateva cuvinte amare. I-am recunoscut sclipirea din ochi si mi-am dat seama ca isi primeste pedeapsa. Abia acum isi primeste pedeapsa...

marți, 10 martie 2009

sâmbătă, 28 februarie 2009

Lectie deschisa..

Intr-o anume zi o sa am puterea sa te privesc in ochi. Pe tine, pe tine si poate chiar pe tine. Si o sa am curajul sa va spun ce mult va urasc si cum ura mea este acum mai presus de iubirea ce v-am purtat-o. O sa-mi recunosc mie ca sunt goala pe dinauntru si nu mai am nimic datorita voua. Si nu-mi pare rau de niciuna din greselile comise chiar daca de multe ori am avut remuscari ce mi-au chinuit noptile. O sa vina vremea cand o sa le socotesc ca fiind nule, inexistente.
Pentru ca ranile dinauntrul meu nu vor mai avea leac si vor fi mult mai dureroase si ucigatoare decat neinsemnatele mele greseli. Pentru ca mazgalesc foile astea acum, cand este mult trecut de miezul noptii, am lacrimi amare pe obraji ce imi ineaca cuvintele.
Te rog pe Tine, Doamne, sa ma vindeci, sa imi dai putere si speranta, sa ma inveti sa iubesc simplu. Pentru ca eu stiu ca iubirea e simpla. Iubirea nu e egoista si falsa, nu e rautacioasa si nu raneste. Iubirea nu cunoaste lacrima si n-a fost vreodata prietena cu suferinta. Iubirea nu raneste si nu minte. Iubirea nu reproseaza si nu distruge. Iubirea nu e niciodata laudaroasa sau ingamfata. Iubirea nu e nepoliticoasa.Iubirea nu transforma oameni in monstrii. Iubirea nu jigneste si nu e indiferenta.Iubirea nu e geloasa. Iubirea nu loveste. Iubirea e IUBIRE.. Blanda,rabdatoare, calda, sincera, dezinteresata. Iubirea e ca vantul.. nu o vezi dar o poti simti..
Imi dau acum seama ca sunt unul dintre acei oameni care nu stiu sa iubeasca. Pentru ca nu am invatat inca cum sa o fac cu adevarat. Pentru ca nu am primit in schimb ingredientele necesare ca sa prepar aluatul. Si ma sperie faptul ca am trait degeaba, ca am facut liceul si-am ajuns la facultate si totusi n-am invatat sa iubesc. N-am invatat sa trec peste ura, resentiemente si peste regret.
Exista vreun manual din care se-nvata iubirea? Sau iertarea?

luni, 23 februarie 2009

Your blog is fabulous!!!


Am primit si eu leapsa asta si vreo 2 nominalizari... Mi-am pimp-uit deci blogul cu imaginea asta glamorous si m-am pus pe treaba..
Asadar, blogurile care ma impresioneaza sunt urmatoarele:
Te-am iubit, fraiere! - pentru ca Josephine e sensibila si desteapta si frumoasa si a dracu.. :))
Ambasadoarea - pentru ca ma face sa rad si oricum o citesc de prea multa vreme ca sa pot renunta. Acum si sa inceapa sa scrie tampenii tot n-as mai lasa-o..
My twin - ca nah! E SORMEA!!! si oricum e sarita pe alocuri.. si e minunata in felul ei!
Giolly - ca e firul meu de nisip.. :)
Everyone is entitled to my opinion - ca mi-a trimis felicitare pentru care probabil nici nu i-am multumit dar vreau sa stie ca mi-a placut foarte mult si mi-am pus-o la cutia cu amintiri.. Multumesc, Alina!

si-mi mai plac destule doar ca atat am considerat de cuviinta sa precizez.. :)
Leapsa primita, rezolvata si pasata!

miercuri, 18 februarie 2009

Frica..

Ce este de fapt frica? Un sentiment, o traire? Un obstacol? O arma a destinului? Un fior? Ceva care ne supune, ne face mai slabi, mai nehotarati?
In general oamenilor le este frica de moarte, fara ca ei sa stie ca acest proces este plasat undeva intr-un timp indepartat sau apropiat si teama asta a lor nu face altceva decat sa le chinuie zilele si noptile.
Cu totii ne temem de ziua de maine. Ce va aduce ea, cate dezamagiri si cate lacrimi, cate dureri si sperante zdrobite. Maine reprezinta o frica permanenta pentru unii dintre noi si nu indraznim sau nu mai avem putere sa luptam, sa speram, sa iertam, sa iubim.
De cate ori ti-a fost frica sa te trezesti dimineata si sa incepi o noua zi? De cate ori ti-a fost frica sa zambesti, sa lupti pentru cee e al tau, sa ierti, sa speri, sa iubesti? De cate ori ti-a tremurat carnea si mintea cand te-ai aflat in fata unei situatii extreme? De cate ori ti-a batut inima de simteai ca iti iese din piept si chiar n-o puteai opri? De cate ori ai simtit pe frunte sudori reci de transpiratie care iti inghetau pana si sufletul?
Unii dintre noi ne temem chiar si de oamenii de langa noi. De aceia care ne-au fost alaturi o viata si care credeam ca ne iubesc neconditionat. Ajungem insa sa nu-i mai apreciem ca alta data, sa nu ne mai incredem in ei si sa incercam sa ne indepartam pe cat mai mult posibil.
Cu totii o cunoatem, cu totii o simtim dar realizez ca nu exista nimic care o poate face sa dispara. Va exista intotdeauna inauntrul nostru, undeva, ascunsa si nu poate fi invinsa.
Realizez acum ca imi este al dracu de frica de insasi FRICA...

marți, 10 februarie 2009

Timpul nu ma asculta...


Am rasfoit nenumarate file de carti, am intrebat in stanga si-n dreapta, ba chiar am urlat pentru un raspuns. Am citit gandurile si suferintele celor mai invatati si mai putin invatati oameni. Am vrut sa stiu cum sa dau timpul inainte...
Pentru ca timpul trecut nu vreau sa mi-l ia nimeni cu toate ca oricine altcineva l-ar calca in picioare si l-ar transforma in mii de bucatele pe care mai apoi le-ar face pierdute. Au fost ani si zile patate de sange, de lacrimi, de sperante si suferinte, de durere si asteptare. Au fost nopti fara de somn, a fost zbucium, vise chinuite, dorinte duse la extrem, perne muscate si pumni stransi. Le port pe toate cu mine chiar daca ma apasa, nu le abandonez chiar daca imi rod sufletul cum roade timpul vietile noastre.
Pentru ca...
ele m-au facut cine sunt: femeia puternica, sensibila, luptatoare.
m-au pregatit pentru viata, m-au intarit.
m-au invatat sa mai dau lumii o sansa.
mi-au soptit la ureche ce e iertarea.
nu m-au lasat sa urasc cand probabil ar fi trebuit.
si m-au facut sa ignor micile suferinte pe care altii le-ar fi socotit capat de tara.


Acum insa, pentru ca le-am purtat cu mine atata amar de vreme as vrea sa invat cum sa trec peste ele. Cum sa le transform in amintiri, fie ele si dintre cele mai crude. Cum sa nu ma mai urmareasca tot ce ma urmareste acum. Sa dau timpul inainte cu 1 an sau macar jumatate... Sa ma trezesc maine dimineata,cu tine alaturi, cu planurile noastre duse la bun sfarsit, cu un zambet de buna dimineata si-un sarut.Sa fim fericiti.. mai fericiti decat suntem acum..
Si stiti de ce vreau sa ma trezesc maine ca peste un an? Pentru ca mi-e frica.. mi-e frica ca intr-una din zilele astea rabdarea lui se va termina. Se va satura de mine si de durerile mele si va da dracu toata iubirea ce mi-o poarta si va fugi in lume. Pentru ca de restul parca nu ma tem asa tare.. iubirea lui e mai puternica decat toate umilintele din lume si ma ajuta sa trec peste orice...

As da jos ceasul din perete si-as incepe sa invart haotic limbile poate se-ntampla minunea. Dar imi dau seama ca totul e in zadar si nu eu am putere asupra timpului ci el asupra mea. Nu eu il conduc, ci el pe mine. Si-atunci, ce ramane de facut?
Sa te rog sa ai rabdare, sa inveti sa ai mai multa rabdare.
Sa fii aici cand ti-o cer.
Sa ai grija de mine.
Sa nu-ti dezlipesti inima de langa a mea.
Sa ma iubesti mereu cum o faci acum.
Sa nu-mi promiti nimic, sa nu-mi garantezi nimic, doar sa fii TU.

Si eu ca si tine mi-as dori sa traim frumos. Sa nu exista nicio piedica in calea fericirii noastre.. Dar vezi tu iubitule, timpul nu ma asculta..

sâmbătă, 7 februarie 2009

Bucurestiul noaptea..

Aseara a fost seara MEA. Am tinut in palme Bucurestiul si m-am jucat grozav cu el. Pe cand nici nu gandeam, tam-nesam imi trece prin cap o idee. Sa ma intolesc, sa-mi iau frumusel posetuta si sa o iau la pas de nebuna prin imprejurimi. Ca tare-mi mai place orasul asta noaptea, cand sunt strazile luminate si pustii si se duce dracu toata nebunia de peste zi, toate claxoanele si tipetele, aglomeratia, graba, grijile. E ca si cum zgomotul dintr-o casa dispare cand se stinge lumina si toata lumea se ghemuieste sub patura visand la nemurire.

Am avut timp suficient cat sa ma linistesc, sa mai admir de nu-stiu-cate-ori tot ce era in jurul meu si tare rau imi pare ca n-am putut sa imortalizez cumva ce mi se intampla.

Imi scoteam discret telefonul si-ti mai trimiteam un mesaj. Si asta cand luam o pauza de la visare si meditatie sau cand reuseam sa-mi desprind ochii de la vitrenele magazinelor, de la luminite, de la putinii trecatori.

Ma intrebam precum un copil mic, uitandu-mi privirea asupra unui anume sau a unei anume:"Oare incotro se indreapta? Si ce gandeste acum?" As fi vrut sa stiu gandurile fiecarui om care ma depasea..astfel atmosfera ar fi fost mai profunda.



Mi-am incheiat seara in compania unui fir de nisip.. :) intelegi?

joi, 5 februarie 2009

te-astept acasa, printule!


Nu-mi vine sa cred ca au trecut abia 15 ore de cand ne-am luat ramas bun..De cand tu mi-ai zis "te iubesc, scumpa mea.. 10 zile trec imediat".
Asta s-o crezi tu! 10 zile imi par de-acum, 10 ani, 10 vieti.. Nu pot si nu vreau sa stau departe de tine atat de mult. Pentru ca nici nu mai stiu cum e sa nu fii langa mine. Am uitat complet de zilele in care ma multumeam sa ma trezesc dimineata si sa-mi zic:"o noua zi.. o noua singuratate". Acum e atfel, stii.. Ma trezesc dimineata zambind si cu o pofta nebuna de viata.Am in sfarsit curaj sa ma vad langa tine multi ani de acum inainte. Am curaj sa te privesc si sa nu ma mai tem. Am curaj tot curajul din lume cand spun:"da, EL e! si e al meu.."
Acum imi dau seama de ce mi-e frica cu adevarat.Ca va veni poate o zi cand tu sau eu vom spune "adio". Atunci va fi sigur cea mai amara zi din viata mea. Mai amara ca atunci cand te-ai ratacit pe carari intortocheate si nu stiai incotro sa apuci.Pentru ca acum e altfel, printule. Acum toate lucrurile au capatat culoare si forma, acum tot are sens si viata.
Mi-am amintit azi cum te-ai rusinat cand ti-am zis ca esti barbatul vietii mele. Sa stii ca n-am glumit.. chiar deloc.. se poate sa par nebuna sau sarita! Spune-mi cum vrei.. si voi la fel.. sunt dispusa sa suport orice. Stiu ca poate destinul imi va scoate in cale si alti masculi care ma vor impresiona peste masura. N-am de unde sti.. N-am gasit inca cartea unde pot citi ce mi-a fost scris pentru restul zilelor ce mi-au ramas. Dar stiu sigur, sigur ca nu te pot uita pe tine vreodata.. n-am cum.. Stiu sigur ca acum esti tot ce-am visat si sunt fericita.. mai fericita ca niciodata. Chiar daca ma supar si urlu.. chiar daca iti arunc cuvinte grele si sunt intr-o permanenta nemultumire, sa stii tu printule draga ca te iubesc. Te iubesc acum si mereu! Nu te-am vazut de 15 ore si ma uit intruna la ceas doar, doar ar trece mai repede.

Te-astept acasa, printule!

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

dar maine suntem zei, bine?


-Stii, imi place sa te privesc cand dormi..
-Pai priveste-ma!
-Te privesc! In fiecare noapte si-n fiecare dimineata. Te analizez in detaliu si cu cat iti cunosc mai mult calitatile si defectele cu atat te iubesc mai mult.
-Ei da.. atunci nu ma mai privi! Nu vreau sa-mi stii defectele.
-Ba da! Iti iubesc si defectele si calitatile deopotriva. De fapt, nici nu ai defecte.. ca le iau eu si le intorc pe toate partile pana devin si ele calitati. Sunt o Zana!
-Da, chiar esti.. Esti Zana mea!
-Mmmm.. si tu cine esti? Zanul meu?
-As putea fi..
-Dar nu suna bine.. Cum adica Zan? Nu, nu.. Esti Fat-Frumos!
-Si tu Ileana Cosanzeana. Ca Fat-Frumos n-a avut legaturi amoroase cu nicio Zana.
-Hmm..
-Ce-i?
-Ma gandeam...printesele fac vraji?
-Nicidecum!
-Puteam sa fim un print si-o printesa.
-Da, am fi putut...
-Gata, stiu! Zeitele au puteri. Multe.. sunt puternice!
-Si tu esti puternica, nu? hahaha
-Da, sunt cea mai puternica.. Accepti sa fii Zeu?
-Ma mai gandesc.. preferam totusi sa fiu Fat-Frumos!
-Nu! Hai sa fim Zei.. si maine suntem altceva.. si poimaine altceva..
-N-ai vrea sa fim doar noi? Noi insine?
-Nu, nu. Vreau sa fim zei macar o zi. Sa transformam lumea.. sa ne jucam cu oamenii.. si cu destinul si noaptea si cu cerul si stelele.Sa avem toata lumea la picioare si sa calatorim in timp. Hai vrei? Vrei sa tii universul in palme?
-Bine, vreau! Hai sa fim zei..
-Maine e ziua noastra, a zeilor.
-Da, maine..
-Mi-e somn, dragule..
-Pune-ti capul pe umarul meu si dormi. E randul meu sa te veghez..
-Dar maine suntem zei, bine?
-Sigur!
-Uf.. noapte buna!
-Noapte buna, zeita mea!
-Je t'aime!
-Je t'aime aussi!

vineri, 16 ianuarie 2009

deci 19..


Deci,am 19 ani si sincer nu mi-e bine..Asta e! Deci, timpul nu m-ajuta, mai vreau sa stau putin la 18..Deci, am 19 ani si sincer nu mi-e bine..Asta e! Asta simt acum si si nu are rost sa ma intrebati de ce..

Deci, am mai imbatranit inca un an.. M-am mai desteptat, invatat, responsabilizat.. :))
Deci, urasc aceasta zi din strafundurile inimii mele pentru ca:
1. nu suport cand toata lumea te rasfata si te adora in asa hal doar pentru o singura zi.. de ce mama dracu nu ma iubiti zilnic? mi se pare asa, o dovada de fatarnicie sau nici nu stiu cum sa-i zic..
2. nu-mi plac cadourile nepotrivite care sunt luate doar de dragul de a da ceva, cuiva stiind ca oricum ii este nefolositor si probabil il arunca intr-un colt si-l uita
3. nu-mi place ziua mea si punct. da deloooc!

Deci, am 19 ani si tu nu vei fi aici cu mine.. nici nu vreau sa fii aici.. pentru ca tu nu-ti doresti sa fii aici. daca ti-ai fi dorit probabil te-as fi legat cu o suta de milioane de sfori si te-as fi tarat dupa mine oriunde as fi mers in ziua asta nebuneasca.
Am 19 ani si simt cum s-a mai scurs ceva din mine. Cred ca e cel mai urat sentiment pe care il pot avea. Ma sperii cand vad cum trec anii. Parca ieri aveam 13.. ba nu! ieri aveam 5..

Si ca sa ma inveselesc umpic asa pe sfarsite va arat si voua mesajul care m-a bucurat cel mai mult dintre toate. Mada, nu te supara dar te pomenesc acilisa la mine pe blog si spun la tot poporul ca mi-a placut mesajul lu' matale si-ti foarte multumesc.
"Stiu ca nu-s prima care-ti zice si nici ultima.daca vrei sa ma asculti bine, daca nu, e problema ta. Dar sa stii un lucru... ca eu iti urez un sincer la multi ani pentru varsta asta, pentru anul asta in care ai mai imbatranit,pentru zilele in care ai suferit si mai ales pentru lunile in care ai fost fericita( si de ce nu si BEATA) si pentru tot ce va urma."

Deci, 19.. sa-mi cante cine vrea!