Lectie deschisa..

Intr-o anume zi o sa am puterea sa te privesc in ochi. Pe tine, pe tine si poate chiar pe tine. Si o sa am curajul sa va spun ce mult va urasc si cum ura mea este acum mai presus de iubirea ce v-am purtat-o. O sa-mi recunosc mie ca sunt goala pe dinauntru si nu mai am nimic datorita voua. Si nu-mi pare rau de niciuna din greselile comise chiar daca de multe ori am avut remuscari ce mi-au chinuit noptile. O sa vina vremea cand o sa le socotesc ca fiind nule, inexistente.
Pentru ca ranile dinauntrul meu nu vor mai avea leac si vor fi mult mai dureroase si ucigatoare decat neinsemnatele mele greseli. Pentru ca mazgalesc foile astea acum, cand este mult trecut de miezul noptii, am lacrimi amare pe obraji ce imi ineaca cuvintele.
Te rog pe Tine, Doamne, sa ma vindeci, sa imi dai putere si speranta, sa ma inveti sa iubesc simplu. Pentru ca eu stiu ca iubirea e simpla. Iubirea nu e egoista si falsa, nu e rautacioasa si nu raneste. Iubirea nu cunoaste lacrima si n-a fost vreodata prietena cu suferinta. Iubirea nu raneste si nu minte. Iubirea nu reproseaza si nu distruge. Iubirea nu e niciodata laudaroasa sau ingamfata. Iubirea nu e nepoliticoasa.Iubirea nu transforma oameni in monstrii. Iubirea nu jigneste si nu e indiferenta.Iubirea nu e geloasa. Iubirea nu loveste. Iubirea e IUBIRE.. Blanda,rabdatoare, calda, sincera, dezinteresata. Iubirea e ca vantul.. nu o vezi dar o poti simti..
Imi dau acum seama ca sunt unul dintre acei oameni care nu stiu sa iubeasca. Pentru ca nu am invatat inca cum sa o fac cu adevarat. Pentru ca nu am primit in schimb ingredientele necesare ca sa prepar aluatul. Si ma sperie faptul ca am trait degeaba, ca am facut liceul si-am ajuns la facultate si totusi n-am invatat sa iubesc. N-am invatat sa trec peste ura, resentiemente si peste regret.
Exista vreun manual din care se-nvata iubirea? Sau iertarea?

Your blog is fabulous!!!

Am primit si eu leapsa asta si vreo 2 nominalizari... Mi-am pimp-uit deci blogul cu imaginea asta glamorous si m-am pus pe treaba..
Asadar, blogurile care ma impresioneaza sunt urmatoarele:
Te-am iubit, fraiere! - pentru ca Josephine e sensibila si desteapta si frumoasa si a dracu.. :))
Ambasadoarea - pentru ca ma face sa rad si oricum o citesc de prea multa vreme ca sa pot renunta. Acum si sa inceapa sa scrie tampenii tot n-as mai lasa-o..
My twin - ca nah! E SORMEA!!! si oricum e sarita pe alocuri.. si e minunata in felul ei!
Giolly - ca e firul meu de nisip.. :)
Everyone is entitled to my opinion - ca mi-a trimis felicitare pentru care probabil nici nu i-am multumit dar vreau sa stie ca mi-a placut foarte mult si mi-am pus-o la cutia cu amintiri.. Multumesc, Alina!

si-mi mai plac destule doar ca atat am considerat de cuviinta sa precizez.. :)
Leapsa primita, rezolvata si pasata!

Frica..

Ce este de fapt frica? Un sentiment, o traire? Un obstacol? O arma a destinului? Un fior? Ceva care ne supune, ne face mai slabi, mai nehotarati?
In general oamenilor le este frica de moarte, fara ca ei sa stie ca acest proces este plasat undeva intr-un timp indepartat sau apropiat si teama asta a lor nu face altceva decat sa le chinuie zilele si noptile.
Cu totii ne temem de ziua de maine. Ce va aduce ea, cate dezamagiri si cate lacrimi, cate dureri si sperante zdrobite. Maine reprezinta o frica permanenta pentru unii dintre noi si nu indraznim sau nu mai avem putere sa luptam, sa speram, sa iertam, sa iubim.
De cate ori ti-a fost frica sa te trezesti dimineata si sa incepi o noua zi? De cate ori ti-a fost frica sa zambesti, sa lupti pentru cee e al tau, sa ierti, sa speri, sa iubesti? De cate ori ti-a tremurat carnea si mintea cand te-ai aflat in fata unei situatii extreme? De cate ori ti-a batut inima de simteai ca iti iese din piept si chiar n-o puteai opri? De cate ori ai simtit pe frunte sudori reci de transpiratie care iti inghetau pana si sufletul?
Unii dintre noi ne temem chiar si de oamenii de langa noi. De aceia care ne-au fost alaturi o viata si care credeam ca ne iubesc neconditionat. Ajungem insa sa nu-i mai apreciem ca alta data, sa nu ne mai incredem in ei si sa incercam sa ne indepartam pe cat mai mult posibil.
Cu totii o cunoatem, cu totii o simtim dar realizez ca nu exista nimic care o poate face sa dispara. Va exista intotdeauna inauntrul nostru, undeva, ascunsa si nu poate fi invinsa.
Realizez acum ca imi este al dracu de frica de insasi FRICA...

Timpul nu ma asculta...

Am rasfoit nenumarate file de carti, am intrebat in stanga si-n dreapta, ba chiar am urlat pentru un raspuns. Am citit gandurile si suferintele celor mai invatati si mai putin invatati oameni. Am vrut sa stiu cum sa dau timpul inainte...
Pentru ca timpul trecut nu vreau sa mi-l ia nimeni cu toate ca oricine altcineva l-ar calca in picioare si l-ar transforma in mii de bucatele pe care mai apoi le-ar face pierdute. Au fost ani si zile patate de sange, de lacrimi, de sperante si suferinte, de durere si asteptare. Au fost nopti fara de somn, a fost zbucium, vise chinuite, dorinte duse la extrem, perne muscate si pumni stransi. Le port pe toate cu mine chiar daca ma apasa, nu le abandonez chiar daca imi rod sufletul cum roade timpul vietile noastre.
Pentru ca...
ele m-au facut cine sunt: femeia puternica, sensibila, luptatoare.
m-au pregatit pentru viata, m-au intarit.
m-au invatat sa mai dau lumii o sansa.
mi-au soptit la ureche ce e iertarea.
nu m-au lasat sa urasc cand probabil ar fi trebuit.
si m-au facut sa ignor micile suferinte pe care altii le-ar fi socotit capat de tara.


Acum insa, pentru ca le-am purtat cu mine atata amar de vreme as vrea sa invat cum sa trec peste ele. Cum sa le transform in amintiri, fie ele si dintre cele mai crude. Cum sa nu ma mai urmareasca tot ce ma urmareste acum. Sa dau timpul inainte cu 1 an sau macar jumatate... Sa ma trezesc maine dimineata,cu tine alaturi, cu planurile noastre duse la bun sfarsit, cu un zambet de buna dimineata si-un sarut.Sa fim fericiti.. mai fericiti decat suntem acum..
Si stiti de ce vreau sa ma trezesc maine ca peste un an? Pentru ca mi-e frica.. mi-e frica ca intr-una din zilele astea rabdarea lui se va termina. Se va satura de mine si de durerile mele si va da dracu toata iubirea ce mi-o poarta si va fugi in lume. Pentru ca de restul parca nu ma tem asa tare.. iubirea lui e mai puternica decat toate umilintele din lume si ma ajuta sa trec peste orice...

As da jos ceasul din perete si-as incepe sa invart haotic limbile poate se-ntampla minunea. Dar imi dau seama ca totul e in zadar si nu eu am putere asupra timpului ci el asupra mea. Nu eu il conduc, ci el pe mine. Si-atunci, ce ramane de facut?
Sa te rog sa ai rabdare, sa inveti sa ai mai multa rabdare.
Sa fii aici cand ti-o cer.
Sa ai grija de mine.
Sa nu-ti dezlipesti inima de langa a mea.
Sa ma iubesti mereu cum o faci acum.
Sa nu-mi promiti nimic, sa nu-mi garantezi nimic, doar sa fii TU.

Si eu ca si tine mi-as dori sa traim frumos. Sa nu exista nicio piedica in calea fericirii noastre.. Dar vezi tu iubitule, timpul nu ma asculta..

Bucurestiul noaptea..

Aseara a fost seara MEA. Am tinut in palme Bucurestiul si m-am jucat grozav cu el. Pe cand nici nu gandeam, tam-nesam imi trece prin cap o idee. Sa ma intolesc, sa-mi iau frumusel posetuta si sa o iau la pas de nebuna prin imprejurimi. Ca tare-mi mai place orasul asta noaptea, cand sunt strazile luminate si pustii si se duce dracu toata nebunia de peste zi, toate claxoanele si tipetele, aglomeratia, graba, grijile. E ca si cum zgomotul dintr-o casa dispare cand se stinge lumina si toata lumea se ghemuieste sub patura visand la nemurire.

Am avut timp suficient cat sa ma linistesc, sa mai admir de nu-stiu-cate-ori tot ce era in jurul meu si tare rau imi pare ca n-am putut sa imortalizez cumva ce mi se intampla.

Imi scoteam discret telefonul si-ti mai trimiteam un mesaj. Si asta cand luam o pauza de la visare si meditatie sau cand reuseam sa-mi desprind ochii de la vitrenele magazinelor, de la luminite, de la putinii trecatori.

Ma intrebam precum un copil mic, uitandu-mi privirea asupra unui anume sau a unei anume:"Oare incotro se indreapta? Si ce gandeste acum?" As fi vrut sa stiu gandurile fiecarui om care ma depasea..astfel atmosfera ar fi fost mai profunda.



Mi-am incheiat seara in compania unui fir de nisip.. :) intelegi?

te-astept acasa, printule!

Nu-mi vine sa cred ca au trecut abia 15 ore de cand ne-am luat ramas bun..De cand tu mi-ai zis "te iubesc, scumpa mea.. 10 zile trec imediat".
Asta s-o crezi tu! 10 zile imi par de-acum, 10 ani, 10 vieti.. Nu pot si nu vreau sa stau departe de tine atat de mult. Pentru ca nici nu mai stiu cum e sa nu fii langa mine. Am uitat complet de zilele in care ma multumeam sa ma trezesc dimineata si sa-mi zic:"o noua zi.. o noua singuratate". Acum e atfel, stii.. Ma trezesc dimineata zambind si cu o pofta nebuna de viata.Am in sfarsit curaj sa ma vad langa tine multi ani de acum inainte. Am curaj sa te privesc si sa nu ma mai tem. Am curaj tot curajul din lume cand spun:"da, EL e! si e al meu.."
Acum imi dau seama de ce mi-e frica cu adevarat.Ca va veni poate o zi cand tu sau eu vom spune "adio". Atunci va fi sigur cea mai amara zi din viata mea. Mai amara ca atunci cand te-ai ratacit pe carari intortocheate si nu stiai incotro sa apuci.Pentru ca acum e altfel, printule. Acum toate lucrurile au capatat culoare si forma, acum tot are sens si viata.
Mi-am amintit azi cum te-ai rusinat cand ti-am zis ca esti barbatul vietii mele. Sa stii ca n-am glumit.. chiar deloc.. se poate sa par nebuna sau sarita! Spune-mi cum vrei.. si voi la fel.. sunt dispusa sa suport orice. Stiu ca poate destinul imi va scoate in cale si alti masculi care ma vor impresiona peste masura. N-am de unde sti.. N-am gasit inca cartea unde pot citi ce mi-a fost scris pentru restul zilelor ce mi-au ramas. Dar stiu sigur, sigur ca nu te pot uita pe tine vreodata.. n-am cum.. Stiu sigur ca acum esti tot ce-am visat si sunt fericita.. mai fericita ca niciodata. Chiar daca ma supar si urlu.. chiar daca iti arunc cuvinte grele si sunt intr-o permanenta nemultumire, sa stii tu printule draga ca te iubesc. Te iubesc acum si mereu! Nu te-am vazut de 15 ore si ma uit intruna la ceas doar, doar ar trece mai repede.

Te-astept acasa, printule!

dar maine suntem zei, bine?

-Stii, imi place sa te privesc cand dormi..
-Pai priveste-ma!
-Te privesc! In fiecare noapte si-n fiecare dimineata. Te analizez in detaliu si cu cat iti cunosc mai mult calitatile si defectele cu atat te iubesc mai mult.
-Ei da.. atunci nu ma mai privi! Nu vreau sa-mi stii defectele.
-Ba da! Iti iubesc si defectele si calitatile deopotriva. De fapt, nici nu ai defecte.. ca le iau eu si le intorc pe toate partile pana devin si ele calitati. Sunt o Zana!
-Da, chiar esti.. Esti Zana mea!
-Mmmm.. si tu cine esti? Zanul meu?
-As putea fi..
-Dar nu suna bine.. Cum adica Zan? Nu, nu.. Esti Fat-Frumos!
-Si tu Ileana Cosanzeana. Ca Fat-Frumos n-a avut legaturi amoroase cu nicio Zana.
-Hmm..
-Ce-i?
-Ma gandeam...printesele fac vraji?
-Nicidecum!
-Puteam sa fim un print si-o printesa.
-Da, am fi putut...
-Gata, stiu! Zeitele au puteri. Multe.. sunt puternice!
-Si tu esti puternica, nu? hahaha
-Da, sunt cea mai puternica.. Accepti sa fii Zeu?
-Ma mai gandesc.. preferam totusi sa fiu Fat-Frumos!
-Nu! Hai sa fim Zei.. si maine suntem altceva.. si poimaine altceva..
-N-ai vrea sa fim doar noi? Noi insine?
-Nu, nu. Vreau sa fim zei macar o zi. Sa transformam lumea.. sa ne jucam cu oamenii.. si cu destinul si noaptea si cu cerul si stelele.Sa avem toata lumea la picioare si sa calatorim in timp. Hai vrei? Vrei sa tii universul in palme?
-Bine, vreau! Hai sa fim zei..
-Maine e ziua noastra, a zeilor.
-Da, maine..
-Mi-e somn, dragule..
-Pune-ti capul pe umarul meu si dormi. E randul meu sa te veghez..
-Dar maine suntem zei, bine?
-Sigur!
-Uf.. noapte buna!
-Noapte buna, zeita mea!
-Je t'aime!
-Je t'aime aussi!

deci 19..

Deci,am 19 ani si sincer nu mi-e bine..Asta e! Deci, timpul nu m-ajuta, mai vreau sa stau putin la 18..Deci, am 19 ani si sincer nu mi-e bine..Asta e! Asta simt acum si si nu are rost sa ma intrebati de ce..

Deci, am mai imbatranit inca un an.. M-am mai desteptat, invatat, responsabilizat.. :))
Deci, urasc aceasta zi din strafundurile inimii mele pentru ca:
1. nu suport cand toata lumea te rasfata si te adora in asa hal doar pentru o singura zi.. de ce mama dracu nu ma iubiti zilnic? mi se pare asa, o dovada de fatarnicie sau nici nu stiu cum sa-i zic..
2. nu-mi plac cadourile nepotrivite care sunt luate doar de dragul de a da ceva, cuiva stiind ca oricum ii este nefolositor si probabil il arunca intr-un colt si-l uita
3. nu-mi place ziua mea si punct. da deloooc!

Deci, am 19 ani si tu nu vei fi aici cu mine.. nici nu vreau sa fii aici.. pentru ca tu nu-ti doresti sa fii aici. daca ti-ai fi dorit probabil te-as fi legat cu o suta de milioane de sfori si te-as fi tarat dupa mine oriunde as fi mers in ziua asta nebuneasca.
Am 19 ani si simt cum s-a mai scurs ceva din mine. Cred ca e cel mai urat sentiment pe care il pot avea. Ma sperii cand vad cum trec anii. Parca ieri aveam 13.. ba nu! ieri aveam 5..

Si ca sa ma inveselesc umpic asa pe sfarsite va arat si voua mesajul care m-a bucurat cel mai mult dintre toate. Mada, nu te supara dar te pomenesc acilisa la mine pe blog si spun la tot poporul ca mi-a placut mesajul lu' matale si-ti foarte multumesc.
"Stiu ca nu-s prima care-ti zice si nici ultima.daca vrei sa ma asculti bine, daca nu, e problema ta. Dar sa stii un lucru... ca eu iti urez un sincer la multi ani pentru varsta asta, pentru anul asta in care ai mai imbatranit,pentru zilele in care ai suferit si mai ales pentru lunile in care ai fost fericita( si de ce nu si BEATA) si pentru tot ce va urma."

Deci, 19.. sa-mi cante cine vrea!

La o cafea cu EA...

Mi-as mai dori o intalnire cu tine..o a doua intalnire si ultima, desigur.
Sa ma astepti intr-o cafenea, inghetata de frig si cu inima cat un purice. Sa fii mica si neinsemnata, ghemuita pe-un scaun, la o masa rotunda.Sa te fi asezat la fereastra ca sa ma vezi venind, mandra si sigura pe mine.
Si eu chiar sa vin, sa iti zambesc si sa ma asez.Sa imi comand un esspreso lung si sa imi aprind o tigara. Sa nu zic nimic minute in sir si dupa ce sorb o prima gura de cafea, sa-ti spun bland:"Incepe tu.."
Si-atunci sa izbucnesti in plans, sa tii pumnii stransi pe masa de lemn si sa-mi arunci reprosuri. Ca ti-am furat bucata de fericire, ca am intrat in viata ta fortat si te-am distrus, ca nu-ti dau pace, ca nu m-am tinut de cuvant, ca simti cum ramai singura, ca sunt a dracu si n-am mila, ca nu e corect ce se intampla, ca... ca ma urasti.
Iar eu sa stau nemiscata si imuna, sa par neatinsa. Sa te las sa termini tot ce ai de zis, sa te lasi sa-ti versi amarul.
Si acum e randul meu..
E randul meu sa-ti spun ca eu de fapt nu te urasc. Ca imi esti chiar simpatica cu ochii astia plansi si disperati si sa te rog sa ma ierti ca te-am ranit. Sa ma ierti ca ti-am furat linistea si iubirea, sufletul si sensul vietii. Dar sa-ti mai zic si ca nu-mi pare rau ca de fapt o meritai cu varf si indesat pentru ca n-ai stiut sa-l tii langa tine.Sa-ti spun ce mult ma bucur sa te revad si sa-ti arat cum s-au inversat rolurile. Am fost mai talentata decat tine si de data asta, mi s-a dat mie rolul principal.
Tu sa ma rogi, sa ma implori a dispar si sa ti-l las.(fara ca tu sa tii ca de fapt el este cel care nu ma mai lasa). Eu sa tac si sa nu-ti mai detastainui nimic pentru ca data trecuta cand te-am zguduit zdravan si ti-am aratat adevarul nu m-ai ascultat si ti-ai lungit suferinta.
Apoi tu cu vocea stinsa si tremur in ochi sa ma intrebi:"Si-acum ce-o sa urmeze?" Eu sa ma ridic, sa-mi iau elegant haina si poseta, sa te bat pe umar si sa plec. Si in timp ce ma indrept spre iesire sa te aud urland:"Nu ti-l dau, ai inteles? niciodata nu o sa-l ai, nenorocita dracu.. niciodata, niciodata, niciodataaa" si sa te prabusesti, sa te sfaresti..Sa-mi vad de drum si sa ma intareasca mai mult uretele tale. Sa stiu ca si eu am urlat asa ca tine, si eu am zacut, ca si eu te-am urat.
Nici nu mai privesc inapoi.. Nu mai vreau!
Pe partea cealalta a strazii te vad pe tine ca-mi faci semne disperate.Veneai si tu la cafenea..


Dar de data asta te chemasem eu..

nu te astept..

Mi-am promis ca nu o sa mai existe niciun alt post despre tine. Ca s-o fi saturat dracu lumea de mine si de tine, de acest NOI ce continue sa existe si sa nu, de atata timp.
Dar spune-mi tu cum sa nu scriu cand ma trezesc in miez de noapte transpirata si plangand, cand ma ridic din pat fara sa stiu unde ma duc, cand deschid calculatorul si-mi verific mailul fara ca eu sa astept ceva anume.
Si deschid inbox-ul si te gasesc pe tine.. ce-mi scrii in graba cuvinte disperate. Putine dar profunde. Tarzii si al dracu de dureroase.
Imi spui ca ma imbratisezi de-acolo de departe de unde-ai plecat cu ea. Ca ma saruti si ma rogi sa te-astept. Ca nu ma poti contacta(normal, ea e cu tine). Si la sfarsit imi spui... ceva pentru care acum 1 luna as fi facut orice. Pentru care mi-as fi dat si sufletul si poate chiar viata.. da tampitule, da..sa-mi spui ca ma iubesti!
Poate ar fi trebuit sa fiu fericita.Poate alfel ar fi trebuit sa ma simt.De fapt cred ca sunt fericita dar foarte putin. Pentru ca ma macina o durere sfasietoare si se amesteca una cu cealalta si nu iese niciun drac. ca iar ma incolacesc de durere doar la gandul ca vorbele tale au venit atat de tarziu... Am ingenuncheat definitiv.Nu mai am putere sa ma ridic si sa continui.Nu mai cred in tine, chiar n-am cum.
Mi-a spus cineva ca putere gasesti usor.Trebuie doar sa te gandesti daca lucrul pentru care trebuie sa te ridici merita cu adevarat.Cred ca de aici porneste tot declinul.Ca sunt constienta ca nimic din ce duce spre tine nu mai merita osteneala.
Imi doresc din tot sufletul sa nu ma mai urmareasca tot ce ma urmareste acum. Sa am puterea sa te iert si sa cred in tine. Dar nu pot, nu mai pot.
Si nu-mi mai urla in timpane ca doar in bratele tale sunt fericita si doar pe tine te iubesc si nimeni in afara de tine nu mai are voie sa-mi atinga pielea si inima. Pentru ca stiu. Stiu toate astea si ma cuprinde o furie nebuneasca.
Nu te astept, sa stii. Chiar daca vreau ca maine sa fie miercuri, sa ma suni si sa nu-ti rezist. Afla ca nu te astept. Chiar daca imi voi trage ca disperata 3 toale pe mine si voi alerga cu lacrimi in coltul ochilor sa-ti sarut pielea si mainile, tot nu te astept. Chiar daca te iubesc mai mult decat orice pe lume, nu te astept. Chiar daca am un nod in gat si lacrimile imi curg fara sa vreau si-mi vine sa ma incolacesc de durere, nu te astept. Chiar daca aveam nevoie de mail-ul asta ca de aer si m-a distrus ca l-am citit, nu te astept.
Ti-as trimite acum un porumbel voiajor pana la mama dracu, la piramidele si faraonii tai sa-ti spuna el ca eu chiar NU TE ASTEPT.
Ca orice ai face si ai spune, a cazut cortina si spectatorii s-au dus la casele lor, multumiti de spectacol si amuzati de prostia actritei principale. Saraca.. ti-ar mai fi dat o sansa! Are o tolba plina cu sanse pe care le arunca necontenit asupra ta.Dar gata.. nu mai are.. e tolba goala. Adio fericire, adio vise, adio pasiune.. Duca-se..
Si sa-ti mai spun un secret.. Ador sa stau goala in fata oglinzii si sa-mi pipai pielea cu degetele de la mana dreapta. Imi fac inventarul, stii.. Aici m-ai sarutat in noaptea cand.. si aici ma atingeai cand.. ce mult mi-a placut cand iti plimbam barba pe soldurile mele.. a, si aici erau mangaierile alea salbatice si pasionale care dadeau seara si piperul noptii.
Stiu ca mi-ai trimis cuvinte disperate si poate chiar sincere. Stiu ca simti cum ma pierzi. Stiu ca innebunesti cand te gandesti ca maine, sau poimaine sau oricand ma pot arunca in bratele unui alt EL. Stiu ca poate acum mai mult ca niciodata ai vrea sa ma vezi si sa incerci sa mai salvezi ceva... dar iata dragule, cum destinul este din nou de partea mea.
N-ai avut timp sa lupti desi ti-ai fi dorit. Cred ca asta e pedeapsa ta pentru toate cate mi-ai facut.

La gandul ca tu esti ultimul care m-a gustat, am curajul sa-mi mangai umerii si sa simt cum ma tii in brate, am curajul sa te miros desi nu esti aici(ce, crezi ca ti-am uitat mirosul? uneori nici nu mai stiam daca ti-ai dat cu parfum sau de fapt asa mirosi tu)am curajul sa cred ca esti al meu acum, cu inima si trupul.
Dar toate astea sunt in zadar pentru ca...


Nu te astept, iubitule!