de ce-urile?

Ma intreb cum ne vezi tu de acolo.Mi-as dori asa mult sa stiu cum se vede lumea de la tine de sus. Daca tu ma vezi macar pe mine care iti duc dorul asa mult..A mai trecut un an si am tras linie. Mi-am facut calcule peste calcule si imi dau seama ca n-am avut mari realizari si nici macar nu ma simt implinita. A fost unul dintre cei mai grei ani de pana acum. Nici nu stiu sa-ti spun de unde am avut putere sa trec peste tot si toate. Chiar si eu ma gandesc cum de am rezistat..Imi place acum sa spun despre mine ca sunt foarte puternica si curajoasa.
A trecut un an pe care l-as sterge oricand din viata mea. As da 10 ani din cati mi-au ramas doar sa nu-l fi trait pe asta. Sa nu te fi pierdut pe tine si pe altii, sa nu fi facut atatea greseli, sa nu regret atat de multe, sa fi avut mai multa grija de oamenii de langa mine, sa fi pretuit mai mult unele clipe.Dar n-am nicio putere..n-am invatat inca cum se da timpul inapoi. Sunt o chestie neinsemnata pe harta destinului.
Este primul sfarsit de an pe care nu pot si nu vreau sa-l sarbatoresc. Pentru ca nici tu nu mai esti aici.. Pentru ca nu simt ca noul an va aduce lucruri noi. Pentru ca pe tine oricum nu are cum sa mi te mai aduca. M-am gandit atat de mult la tine in ultimele zile si mi-am dat seama ce dor imi e.. Sa ma intreb "de ce?" nu mai are rost.. am facut-o de prea multe ori si ma ustura limba de la atatea DE CE-uri care n-au primit raspuns.
Au fost nopti in care m-am gandit ca daca tu nu mai poti veni aici, as putea sa vin eu la tine. Dar daca nu exista niciun ACOLO si ma grabesc? Daca parasesc lumea asta fara sa am certitudinea ca te voi intalni? Atunci ce-mi ramane de facut?
De ce Dumnezeu trebuie sa-i cheme la el exact pe cei ce nu merita? De ce? Ohhh.. uite, un alt "de ce"..
As vrea sa stii ca ma gandesc la tine aproape in fiecare zi.Mai ales cand ma intorc acasa, aici unde te-am cunoscut cu adevarat si unde mi-ai intrat in suflet.
Si sa-ti mai spun ceva:sper din tot sufletul ca acolo sus la tine sa mai existe o lume si sa aiba si altii ocazia sa te cunoasca asa cum erai tu de fapt. Un om minunat..
Atat imi mai doresc la sfarsitul acestui an parca blestemat..

atat mi-a ramas!

E tot ce mai am..

tu chiar credeai ca s-a terminat?

Uite ce e.. am sperat nopti si zile intregi la clipa asta. Am sperat ca o sa ma trezesc intr-o dimineata si ma vei suna. Am sperat ca voi merge pe strada si intamplator, de nicaieri, vei aparea tu si regasirea va fi inevitabila. Am sperat ca tot tu vei fi acela care va tanji dupa mangaierile si zambetele mele. Si n-am sperat in zadar..
Pentru ca tu ai aparut intr-o oarecare zi. ba nu.. n-a fost o zi oarecare. a fost ZIUA! ziua in care impinsa de destin eu am decis sa plec mai departe de tine. Si am fost fericita cand tu m-ai cautat si eu am dat vina pe el, pe destin. Mi-am spus ca nu-ti pot vedea ochii in noaptea aia pentru ca sunt departe. Destinul a fost de partea mea atunci.. in sfarsit, destinul a tinut cu mine.
Dar tu ma cunosti.Si tu poti sa faci ce vrei cu mine.. Te vad ca pe un magician acum. Ma transformi cat ai clipi in Zana Zorilor sau intr-o brosca urata. Tu ma cunosti si faci ce vrei cu mine. Ca si acum, ca si mereu.
Dincolo de tot ce mi-am promis mie si celorlalti ma fortezi sa devin un om neserios. Un om care nu-si respecta promisiunile.
Stiai ca trebuie sa ne vedem in 10 ani.. stiai foarte bine asta. Ai incalcat si pactul nostru.Te-ai intors ca de fiecare data. Si stii ce ma ingrijoreaza de fapt si de drept?Ca totul arata ca un film pe care le-am vazut de prea multe ori si deja ii stiu replicile pe de rost. Pot sa pierd parti bune pe traseu ca oricum stiu cum incepe si cum se termina. Asta ma sperie cel mai tare..ca regasirea noastra e parca trasa la indigo si plecarea ta va fi probabil la fel.Nebuna sunt eu.. ca te primesc la infinit. Si n-am putina ambitie cat sa spun "Nu, pleaca!" si n-am curaj cat sa spun "Nu te mai iubesc!" si n-am nimic.. Tot ce e in mine te cheama acum si mereu. Te primeste dincolo de tot ce s-a intamplat, se intampla si stiu ca se va mai intampla. Te primeste asa cum esti tu.. chiar daca urlu si zbier si ma supar si te gonesc.. eu te iubesc..
Am spart lacatul geamantanului in care pusesem tot ce-am avut noi.Si mi-am luat de acolo mangaierile si saruturile tale. Mi-am luat noptile si dorintele. Mi-am luat iubirea inapoi.
Dar nu l-am lasat gol. Am pus suferintele pe care mi le-ai cauzat. Am pus noptile mele fara de somn. Am pus lacrimile si regretele mele. Dar nu l-am mai pastrat pentru ca nu vreau sa-l mai deschid vreodata. La ce bun?
Acum si de-ar fi sa mai pleci pisez tot ce-mi ramane, imi pisez si sufletul.. Raman goala si pe tine te omor!

a love before time

Este o piesa foarte tare care imi readuce la viata toate simturile. Piesa mi-a urcat-o acolo o persoana foarte draga mie, din dorinta mea de a o imprastia in lume. Poza mea insa a fost pusa acolo din dorinta LUI.
Si MI-E RUSINE, mi-e rusine, mi-e rusine ca o sa ma vada jumatate din glob si ma gandesc ca nici macar nu e foarte buna asocierea asta. eu-piesa.. dar ma rog.. daca asa a vrut el, faca-se voia lui.


Enjoy it!!!

first kiss..

Ca tot vorbiram mai jos de ale copilariei nu pot sa inchid capitolul asta asa, tam nesam, fara sa va duc iarasi acolo, in trecut sa-mi vedeti filmul primului sarut. :) pam pam!
Pai era vara.. era cald si bine, ca sa zic asa. Eram clasa a 6-a. Am iesit si eu la coltul strazii unde ne intalneam cu totii. Am jucat "fatza" pana foarteee tarziu. Am ramas eu si EL in final. Toata lumea stia cat de mult il plac. De fapt si el aflase de-nu-stiu-unde si ma tot necajea si nu ma prea baga in seama. Dar seara asta parca prevestea ceva.. Ma tot urmarise si vorbise cu mine mai mult ca niciodata. Cand m-am vazut singura cu el, incepusem sa-mi fac griji pentru ca EU NU STIAM SA SARUT!!!
L-am lasat sa ma conduca pana in fata portii si am asteptat cuminte sa vad ce are de gand. Se apropia tot mai mult de mine si eu ma dadeam inapoi. Cand a vazut ca situatia se complica oarecum ma prinde furios de obraji si incepe sa ma sarute intr-un mod salbatic si foarte scarbos. M-am speriat si rusinat deopotriva, dar m-am descurcat!
Am fugit cat m-au tinut picioarele si nu m-am oprit pana in casa. Stateam pe pat si-mi tremura corpul.Aveam un zambet larg si inima statea sa-mi sara din piept.
A doua zi am facut adunarea fetelor de pe toata strada si le-am povestit ce mi se intamplase. Eram un fel de Carrie Bradshaw a cartierului.
Am scris vreo 30 de pagini de jurnal despre seara asta si numele lui il trecusem pe toate caietele. Ma indragostisem pana peste urechi si eram cea mai tare acum pentru ca ma sarutasem inaintea tuturor prietenelor mele..
Dar Fat Frumosul meu imi daduse decat un sarut si-atat. A doua zi s-a prefacut ca nimic nu s-a intamplat. Si-apoi m-a mai sarutat de cateva ori, ferindu-se de ochii cunoscutilor.
Ei bine, cam asta a fost si cu primul sarut!
Am mai raspuns la o leapsa pe care o dau si eu mai departe spre Razjudec, Ambasadoarea, Ana, Josephine.

Craciun fericit, dragii mei!

Lumea-mi spune ca ma pricep la cuvinte.Ca le asez cumva, nici eu nu stiu cum, si ies lucruri dragute. Acum insa, altfel sta situatia.. V-as ura din suflet de toate dar nu stiu cum sa o fac mai bine..
Va spun simplu: Sa va dea Dumnezeu tot ce-i mai bun pe Pamant!
Sa va indeplineasca dorintele cele mai ascunse!
Sa aveti sanatate si bucurii si numai fericire!


Craciun fericit, dragii mei!
va ureaza sincer, domnisoara Fir de Nisip!

A fost odata ca niciodata..

Am acum o leapsa furata..sau nu, cersita pentru ca m-am consultat inainte cu propietara ei si a fost de acord sa mi-o incredinteze.
Leapsa de azi imi cere sa dau limbile ceasului peste cap si sa ma intorc acolo unde mi-as fi dorit sa raman mereu. S-au scurs ani multi si grei de atunci dar am puterea sa-mi amintesc tot ca si cand ar fi fost ieri.Cum eram eu mica? S-o luam incet, pas cu pas..
Prima mea zi de scoala a fost mai mult decat senzationala si m-am pregatit pentru ea o vara intreaga. Mi-am tras tunsoare noua si mi-am facut tot felul de iluzii.Imi cumparase mama bluza alba pe umeri si fusta cloş ca asa se purta pe atunci. Simteam mii de priviri rautacioase atintite spre mine si ele veneau din partea fetitelor obligate de mamelor lor sa poarte uniforma aia albastra cu sortulet si carouri mici. Si parca nu era suficient.. mai aveau si pampoane din alea albe! Apropo, tin sa-i multumesc mamei mele pe aceasta cale ca nu am fost nevoita niciodata sa port asa ceva.
Anii ce-au urmat au fost dintre cei mai deosebiti pentru ca deja parasisem gasca fetitelor ce jucau elastic si incepusem sa bat mingea in curtea cantinei de dimineata si pana seara. Aveam acum anturajul meu dubios :)) Eram singura fata intre zeci de baieti. Jucam fotbal si stateam afara la "faţa" pana spre dimineata, ca stateam la bunica si doar ma lasa sa fac ce vreau. Mama era aproape in pragul disperarii pentru ca pe zi ce trecea capatam tot mai multe apucaturi baietesti si feminitatea mea se stingea putin cate putin. A inceput apoi sa imi interzica sa mai stau la coltul strazii si sa mai joc fotbal.Nu ma mai lasa la bunica si imi facuse un alt program, diferit de ceea ce traisem pana atunci.
In scoala generala am inceput sa mai las deoparte baietismele din mine caci incepusera fluturii sa-mi zboare prin stomac si oricum imi era destul de greu sa ma ascund de mama in ceea ce privea gasca mea de masculi.
Dar cu totii stim vorba aia: lupul isi schimba parul dar naravul ba. Tot baietii erau cei mai buni prieteni ai mei si daca acum nu mai jucam fotbal, am inceput sa dezvolt o alta pasiune care mai tarziu avea sa se transforme intr-o mare dragoste. Si anume, Dinamo. Nu pierdeam niciun meci si eram cea mai fericita cand mergeam cu tata pe stadion. Imi placea la nebunie sa ma cert pentru echipa mea, sa sar la gatul omului daca era nevoie. Urmaream la televizorul din sufragerie toate meciurile si deja imi castigasem admiratie din partea tatei si parca acum nu mai regreta asa mult ca nu sunt baiat. Imi mai permiteam o injuratura printre dintii stransi si un tipat. Apoi pasiunea asta a fost dusa la extrem, transformandu-se in fanatism. Am ajuns sa ma gandesc din ce in ce mai des la asta, sa imi doresc sa fac unele lucruri care nu s-au realizat nici pana in astazi, dar stiu ca intr-o zi le voi duce la bun sfarsit.
Intotdeauna au existat lucruri care m-au diferentiat de ceilalti, in special de fete. Vocea mea, felul meu de a fi si a actiona, protectia pe care credeam ca o pot oferi tuturor desi eu eram mica, mica si neinsemnata.
Restul anilor au trecut pe langa mine cu 100 de km/h. Am sters cu coatele bancile liceului si acolo am invatat ca zambetul meu fortat nu avea sa mai reziste si uneori e bine sa gasesti cate un om caruia sa-i spui tot ce te apasa. Ca nu de fiecare data a fost persoana potrivita care m-a ascultat si sfatuit, asta e alta poveste, dintr-un alt film.
Am 19 ani fara 26 de zile dar daca maine ar fi sa mor nu mi-ar parea rau nicio clipa pentru ca-mi simt sufletul si mintea ca la 60 de ani.
Cam asta este domnisoara Fir de Nisip. Oricine ma cunoaste indeaproape sau macar are impresia ca ma cunoaste si are completari de facut este rugat sa lase un comentariu.
Pana un alta eu fac din leapsa asta un bulgare imens, ca tot nu avem zapada de sarbatorile astea, si-l arunc in Ambasadoarea, Ana, Josephine, Razjudec, De Moda Veche, Everyone is untitled to my opinion si cam atat.. :)

poti?

nah! uite marea..

Am auzit eu ca asa e bine! Sa intri in noul an cu haine noi, cu lucruri noi de orice fel. Si mi-am zis: blogul meu de ce sa nu paseasca cu dreptul in anul asta ce se anunta a fi de cosmar?
Asa ca i-am tras o fata noua siiii v-am adus marea. Cum intrati in casa mea va imbratiseaza EA si va stergeti picioarele nu pe presul din fata usii ci pe firele mele de nisip.
Pe aceasta cale vreau sa-i multumesc lui Razjudec care m-a ajutat in proportie de 99% deoarece parul meu blond si mintea mea blonda n-ar fi fost in stare in veci sa duca la bun sfarsit o asa munca titanica.
Trag nadejdea ca va bucurati de marea MEA chiar si acum in plina iarna si ca ma veti vizita in continuare la fel de mult. BA NU! Mai mult.. :)

2009, te rog adu-mi!

Mai multa rabdare pentru mine si cei dragi.
Bunatate si blandete.
Sanatate
Iubire
Incredere
Speranta
Vise
Noroc
Lumina in suflet
Pe EL, pe noi
Fericire (macar putina.. rupe o farama de undeva, de oriunde)
Liniste
Putere
Vointa

Iti cer oare prea mult?