Craciun fericit, dragii mei!

Lumea-mi spune ca ma pricep la cuvinte.Ca le asez cumva, nici eu nu stiu cum, si ies lucruri dragute. Acum insa, altfel sta situatia.. V-as ura din suflet de toate dar nu stiu cum sa o fac mai bine..
Va spun simplu: Sa va dea Dumnezeu tot ce-i mai bun pe Pamant!
Sa va indeplineasca dorintele cele mai ascunse!
Sa aveti sanatate si bucurii si numai fericire!


Craciun fericit, dragii mei!
va ureaza sincer, domnisoara Fir de Nisip!

A fost odata ca niciodata..

Am acum o leapsa furata..sau nu, cersita pentru ca m-am consultat inainte cu propietara ei si a fost de acord sa mi-o incredinteze.
Leapsa de azi imi cere sa dau limbile ceasului peste cap si sa ma intorc acolo unde mi-as fi dorit sa raman mereu. S-au scurs ani multi si grei de atunci dar am puterea sa-mi amintesc tot ca si cand ar fi fost ieri.Cum eram eu mica? S-o luam incet, pas cu pas..
Prima mea zi de scoala a fost mai mult decat senzationala si m-am pregatit pentru ea o vara intreaga. Mi-am tras tunsoare noua si mi-am facut tot felul de iluzii.Imi cumparase mama bluza alba pe umeri si fusta cloş ca asa se purta pe atunci. Simteam mii de priviri rautacioase atintite spre mine si ele veneau din partea fetitelor obligate de mamelor lor sa poarte uniforma aia albastra cu sortulet si carouri mici. Si parca nu era suficient.. mai aveau si pampoane din alea albe! Apropo, tin sa-i multumesc mamei mele pe aceasta cale ca nu am fost nevoita niciodata sa port asa ceva.
Anii ce-au urmat au fost dintre cei mai deosebiti pentru ca deja parasisem gasca fetitelor ce jucau elastic si incepusem sa bat mingea in curtea cantinei de dimineata si pana seara. Aveam acum anturajul meu dubios :)) Eram singura fata intre zeci de baieti. Jucam fotbal si stateam afara la "faţa" pana spre dimineata, ca stateam la bunica si doar ma lasa sa fac ce vreau. Mama era aproape in pragul disperarii pentru ca pe zi ce trecea capatam tot mai multe apucaturi baietesti si feminitatea mea se stingea putin cate putin. A inceput apoi sa imi interzica sa mai stau la coltul strazii si sa mai joc fotbal.Nu ma mai lasa la bunica si imi facuse un alt program, diferit de ceea ce traisem pana atunci.
In scoala generala am inceput sa mai las deoparte baietismele din mine caci incepusera fluturii sa-mi zboare prin stomac si oricum imi era destul de greu sa ma ascund de mama in ceea ce privea gasca mea de masculi.
Dar cu totii stim vorba aia: lupul isi schimba parul dar naravul ba. Tot baietii erau cei mai buni prieteni ai mei si daca acum nu mai jucam fotbal, am inceput sa dezvolt o alta pasiune care mai tarziu avea sa se transforme intr-o mare dragoste. Si anume, Dinamo. Nu pierdeam niciun meci si eram cea mai fericita cand mergeam cu tata pe stadion. Imi placea la nebunie sa ma cert pentru echipa mea, sa sar la gatul omului daca era nevoie. Urmaream la televizorul din sufragerie toate meciurile si deja imi castigasem admiratie din partea tatei si parca acum nu mai regreta asa mult ca nu sunt baiat. Imi mai permiteam o injuratura printre dintii stransi si un tipat. Apoi pasiunea asta a fost dusa la extrem, transformandu-se in fanatism. Am ajuns sa ma gandesc din ce in ce mai des la asta, sa imi doresc sa fac unele lucruri care nu s-au realizat nici pana in astazi, dar stiu ca intr-o zi le voi duce la bun sfarsit.
Intotdeauna au existat lucruri care m-au diferentiat de ceilalti, in special de fete. Vocea mea, felul meu de a fi si a actiona, protectia pe care credeam ca o pot oferi tuturor desi eu eram mica, mica si neinsemnata.
Restul anilor au trecut pe langa mine cu 100 de km/h. Am sters cu coatele bancile liceului si acolo am invatat ca zambetul meu fortat nu avea sa mai reziste si uneori e bine sa gasesti cate un om caruia sa-i spui tot ce te apasa. Ca nu de fiecare data a fost persoana potrivita care m-a ascultat si sfatuit, asta e alta poveste, dintr-un alt film.
Am 19 ani fara 26 de zile dar daca maine ar fi sa mor nu mi-ar parea rau nicio clipa pentru ca-mi simt sufletul si mintea ca la 60 de ani.
Cam asta este domnisoara Fir de Nisip. Oricine ma cunoaste indeaproape sau macar are impresia ca ma cunoaste si are completari de facut este rugat sa lase un comentariu.
Pana un alta eu fac din leapsa asta un bulgare imens, ca tot nu avem zapada de sarbatorile astea, si-l arunc in Ambasadoarea, Ana, Josephine, Razjudec, De Moda Veche, Everyone is untitled to my opinion si cam atat.. :)

poti?

nah! uite marea..

Am auzit eu ca asa e bine! Sa intri in noul an cu haine noi, cu lucruri noi de orice fel. Si mi-am zis: blogul meu de ce sa nu paseasca cu dreptul in anul asta ce se anunta a fi de cosmar?
Asa ca i-am tras o fata noua siiii v-am adus marea. Cum intrati in casa mea va imbratiseaza EA si va stergeti picioarele nu pe presul din fata usii ci pe firele mele de nisip.
Pe aceasta cale vreau sa-i multumesc lui Razjudec care m-a ajutat in proportie de 99% deoarece parul meu blond si mintea mea blonda n-ar fi fost in stare in veci sa duca la bun sfarsit o asa munca titanica.
Trag nadejdea ca va bucurati de marea MEA chiar si acum in plina iarna si ca ma veti vizita in continuare la fel de mult. BA NU! Mai mult.. :)

2009, te rog adu-mi!

Mai multa rabdare pentru mine si cei dragi.
Bunatate si blandete.
Sanatate
Iubire
Incredere
Speranta
Vise
Noroc
Lumina in suflet
Pe EL, pe noi
Fericire (macar putina.. rupe o farama de undeva, de oriunde)
Liniste
Putere
Vointa

Iti cer oare prea mult?

m-am intors cu leapsa!

Pai cine ma putea pricopsi pe mine cu o leapsa?Cine, a? Normal ca Ambasadorea.. dar acum nu pot sa ma supar pe ea ca mi-a dat concediu o vreme si-am sa-i raspund cum se cuvine, asa intarziata cum sunt eu mereu.
Ma pune sa-l vorbesc de rau pe Mos.. daca mi-ar fi pasat asta acum vreo 12 ani fiti siguri ca as fi tipat cat m-ar fi tinut plamanii: "cine este femeia asta??? Nu o cunosc si nu vreau sa stiu de ea!!!" Dar acum cand s-au mai limpezit apele parca as avea si eu cate ceva sa-i reprosez Mosului si zilelor ce "va sa vie".
Doamnelor si domnilor as da dovada de ipocrizie daca as spune ca a fost vreun an in care Mosul m-a uitat. Nu, si-a adus aminte de mine mereu chiar daca n-am fost cel mai cuminte copil si n-am mancat tot din farfurie si n-am fost in pat la ora care ar fi trebuit si n-am fost blanda si buna. DAR, niciodata, dar niciodata Mosul asta al nostru, al tuturor, nu mi-a adus cadoul visat. Desi eu, in vremurile de demult, obisnuiam sa-i scriu si sa-l pandesc. Am zis ca intr-un an n-o fi avut bani, in altul a uitat ca doar e si el batran si are atatea pe cap, apoi am tot amanat pentru anii viitori. Si uite asa, Mosul meu si-a facut un obicei din a-mi aduce cadouri mici, neinsemnate si aproape inutile. Dar m-am resemnat si m-am tot gandit ca ar fi mult mai trist sa nu-mi aduca nimic si sa ma trezesc in dimineata lui 25 ca sub bradutul meu bate vantul mai ceva ca la Polul Nord.
Asa! In alta ordine de idei.. nu-mi place mirosul de brad de nicio culoare. Parca ma ineaca si ma face sa stranut.Slava cerului ca mai exista si chestii artificiale!
Nu-mi plac colindatorii care bat de-mi datarama usa la 6 dimineata si daca le deschizi si le dai o nuca, o bombana sau cum cere traditia un covrig, se uita chioras ca unde-s banii.
Nu-mi place linistea din ziua Craciunului cand ma plictisesc de moarte si-mi vine sa escaladez toti peretii din casa doar, doar ar trece mai repede ziua.
Si eu urasc cand nu-i zapada de Craciun. Chiar! Cum sa nu fie zapada de Craciun??? Daca as fi avut 5 ani cred ca mi-as fi facut griji peste griji pentru Mosul, sarmanul de el, care ori nu va ajunge ori va fi foarte chinuit.
Si mai nou, urasc faptul ca habar nu am unde imi voi petrece acest mirific revelion!
Daca cineva se ofera sa ma cheme pe undeva, cumva, vreau sa anunt de pe acum ca am rochie smechera si ma pun la patru ace..

DA! Si cam atat cu nebunia asta.. Ii invit elegant in scena pe Razjudec, Ana, Josephine, De Moda Veche.

STOP!

De unde se opreste caruselul asta?! Somebody help me.. I need help! I really do!

Nu vrei tu oare sa fim prieteni?

Oare cat ai asteptat sa-ti scriu ceva?sau nu.. cat ai asteptat sa te regasesti in 5 cuvinte macar?cat ai asteptat sa dau un semn mic, mic de tot.. Cat ai asteptat pana sa reactionez la tooot ce mi-ai zis pana acum?Eu zic ca destul..
Si n-am sa te mai chinui... la ce bun? stiu foarte bine sentimentul asta.. cand te tine cineva asa, parca si departe, parca si aproape de inima lui.
Stii ceva? Esti un om minunat..atat de minunat ca nu vreau sa te ranesc, nu vreau sa fac lucruri de care sa-mi para rau mai tarziu.. nu vreau, nu vreau, nu vreau multe. Am mintea plina de asa NU. De ce? Pentru ca ma stii.. pentru ca vezi inauntrul meu ca intr-o oglinda, pentru ca nu pot.
Si probabil ca marile iubiri se leaga pe cararile Cismigiului.. dar nu mereu! de data asta mi-as dori sa se lege o prietenie de neuitat. stransa si frumoasa. Dar tu nu vrei.. tu esti incapatanat si egoist. tu esti nu-stiu-cum.
Gandeste-te numai ce frumos ar fi sa ne trezim intr-o dimineata, sa ne sunam, si-apoi sa plecam spre nicaieri. e asa frumos acolo.. sa colindam dealuri si vai. sa prindem fluturi si sa-i bagam in borcan. Si tie sa-ti fie mila si sa ma certi pana-am sa le dau drumu. Sa mancam din aceeasi farfurie ca doar tu esti mai grijuliu si-ai stiut sa-ti iei una. sa-adorm imbracata in camasa ta ce miroase a barbat. sa ma trezesti cu gadilat si-o cana de ceai. sa ma urechezi cand te mint ca te iubesc. sa-mi tii capul in bratele tale si sa te joci in parul meu.sa ne jucam adevar sau provocare si sa-mi dai porunci tampite. sa ne alergam..aaah si sa mori de ciuda ca nu ma prinzi.. stii doar ce zvapaiata sunt.sa-mi culegi flori. sa-mi faci de mancare. sa aruncam in rau ceasurile ca nimeni nu mai vrea sa stie cum trece timpul. sa ne zgaim la trecatori.
Si-apoi obositi sa ne intoarcem la Bucuresti. La orasul asta trist si gol. si tu sa-mi spui:
-Tu nu esti prietena mea..aaaah.. tu esti femeia mea, e clar?
Si eu sa rad, sa rad in hohote, sa ma tavalesc pe jos de ras..Iar tu sa te enervezi si sa pleci. Si sa nu ma mai cauti cu zilele. Si sa-ti plangi de mila pe la colturi..dar sa ai ambitie si sa nu ma mai cauti. Si sa te caut eu sa-ti spun ca-mi pare rau si sa ma ierti. Si-apoi sa vii intr-un suflet sa ma vezi.. ca te topesti daca nu.. si eu sa iau iarasi totul in gluma.
Stii ce? Nu vrei tu oare sa fim prieteni? cei mai buni prieteni..

Ne vedem in 10 ani..

Sunt ore intregi de cand mi-am resetat creierul si mintea si sufletul si inima. Nu, nu m-am robotizat doar mi-am scos geamantul ala vechi si-am trantit in el tot ce am avut cu tine sau poate doar eu cred ca am avut ceva. Am pus peste, regrete si suspine, fir-ar a dracului de treaba ca mi-am tot jurat ca niciodata nu voi regreta nimic si uite ca o fac. Am blestemat si m-am incolacit de durere, am facut nopti albe si-am implorat, m-am rugat si rasrugat pentru tine, pentru mine, pentru noi. Am gasit lacatele alea vechi si ruginite de vreme dar sa stii ca sunt cele mai puternice din lume, am inchis geamantanul bine, atat de bine incat nu va intra acolo niciun fir de praf, nicio rasuflare, nicio unda de lumina. Te-am inchis,m-am inchis, ne-am inchis.. Am uitat tot si toate sau cel putin asa cred.. Ma bucur ca sunt secunde bune in care nici nu-mi amintesc ca existi, ma bucur ca mai de ce sa ma agat chiar si cu unghiile, cu ultimele puteri, ma bucur ca nu m-ati parasit cu totii.
M-am ridicat din noroi, noroiul in care m-am trantit singura si realizez ca nu degeaba strangeam pumnii si ma indemnam "tu poti sa treci peste asta, tu esti puternica, tu nu te lasi asa usor". A functionat! Am incredere in mine ca eu nu ma las asa usor.. Chiar daca mi-am vazut viata in toate filmele posibile si imposibile mi-am pastrat inauntrul meu rezerve de a depasi cele mai ale dracu momente.
Acum da, acum pot spune ca mi-e bine FARA tine, mult mai bine decat imi era CU tine.Acum mi-a revenit pofta de a trai frumos, fara palpitatii, fara ganduri negre, fara frica. Acum mi-am recapatat tot ce aveam inainte sa te stiu si sa ma patrunzi atat de adanc, acum m-am eliberat pentru totdeauna. Ai inteles? PENTRU TOTDEAUNA..
Ileana Cosanzeana si-a ucis in mod groaznic Fat Frumos-ul sau ma rog.. printul.. spune-i cum vrei. Dar povestea asta pastreaza in filele ei ingalbenite si alti Feti Frumosi si alti printi.
Eu stiu mai bine decat tine ca imi duci dorul oricat ai incerca sa negi. Inauntrul tau o parte inca ma cere dar si tu stii la fel de bine ca e prea tarziu, mult prea tarziu sa ne mai pierdem timpul cu prostii. Stiu ca nu m-ai uitat si n-ai sa ma uiti, stiu ca mereu voi in spatele tau cu un pas si tu ma simti, voi fi umbra ta, bucata ta de regasire. Dar acum printule draga, toate astea s-au scurs ca o lumanare arzand si nu le vei mai putea aduce inapoi niciodata. Nici tu, nici eu, nici altcineva..
Pentru ca esti visul meu urat, esti omul negru ce m-a urmarit o vreme, esti criminalul inimii mele. Si nu mai vreau, nu mai pot, nu mai stiu, nu mai simt, nu mai doresc.
Si fericirea ta nu este si nu va fi acolo unde te-ai refugiat pentru a nu stiu cata oara si poate nu-i nici la mine. Asa ca fa bine printule draga si pune-te pe cautat, intoarce lumea cu susul in jos, scotoceste si-n gaura de sarpe si fii implinit.
Nu-ti vreau raul, poate doar mintea mi s-a tulburat putin atunci, nu ma uri caci inca ma gandesc la integritatea ta emotionala. De asta te sfatuiesc sa pleci in lume dar sa te inarmezi cu sinceritatea ce ti-a lipsit cu desavarsire cand m-ai tinut langa tine. Gaseste printesa sau tampita sau dementa sau ce-oi vrea tu.. numai fii fericit.. termina dracului cu toate prostiile si fa-ti un rost al tau. Nu mai face aceleasi greseli si ai sa vezi cum viata dumitale va avea un curs la fel de precis ca o apa curgatoare.
Sa ma cauti peste multi ani.. Sa-mi povestesti despre tine. Sa-mi spui cata dreptate am avut si ce prost ai fost. Sa-ti para rau, mai rau decat acum.. Eu sa fiu maritata si tu insurat dar nu cu femeia visurilor tale. Eu sa-l am pe al meu, unul modest si destept dar sa ne iubim in draci. Si sa privesti tu printule inapoi si sa-ti analizezi vietisoara. Sa ai plusuri si minusuri si-apoi sa tragi linie.. Eh? Care-s mai multe, printul meu?
Acum te las.. e ultimul post despre tine.. e trist si bucuros deopotriva..
Vezi ca am pus geamantanul la loc sigur. O sa-l deschidem poate candva si vom culege din el putinele clipe frumoase, cum spuneai tu..Si-atunci vom plange amandoi ca doi prosti tinaundu-ne de mana si ne vom aminte de un tampit si-o tampita, de-un print in pijamale albastre, de-o... cum imi spuneai? ahhh.. nu mai pot.. de una cu parul balai..

Adio.. Ne vedem in 10 ani, printule draga...

Mama stie tot..

Da, exact.. mama stie tot, absolut tot.
Cand ai febra de-ti tremura si carnea pe tine, ea simte.
Cand ti-e sufletul greu ca o piatra de moara, ea simte.
Cand minti, ea stie.
Cand faci tampenii, ea stie.
Cand ai nevoie de-un cineva, ea e acolo, mereu acolo asteptand rabdatoare sa-i ceri ajutor.
Cand simti ca viata ti-e parca la final isi scoate din geanta trusa cu sfaturi si mangaieri.
Cand esti singur pe lume, ti-aduna lumea la picioare.
Cand plangi iti sterge lacrimile cu palma si le soarbe.
Cand nu mai poti continua intr-o lume rece si goala, iti zambeste si-i de ajuns.
Cand esti la pamant te ia de mana si te impinge pe-o usa pe care scrie SANSA.
Cand toata lumea te uita, ea iti arata cum te poarta in gand in fiecare secunda.
Cand mergi pe strada si nu stii unde pasesti, ea-ti presara in drum trandafiri.
Cand tipa, cand urla, cand te cearta e tot mama, e tot ea, draga de ea...

Si-acum sa-ti spun asa, cititorule...Fii atent si ia aminte..
Nimeni, niciodata in viata asta nu merita pus inaintea mamei. Fiinta asta minunata e cea datorita careia tu cunosti lumea. Vezi cerul si marea, luna si stelele, rasaritul si apusul, soarele si plaja, florile si lumina. Datorita ei iubesti si suferi, canti si esti fericit.
Si poate nu-ti dai seama de toate ce ti le spun pana ce nu o pierzi. Eu simt ca am pierdut-o desi e langa mine. De ce? Pentru ca am fost un om rau, pentru ca n-am avut grija de sufletul ei,de linistea ei, de demnitatea ei. Pentru ca n-am pretuit-o, pentru ca n-am respectat-o indeajuns, pentru ca nu i-am aratat niciodata ce mult o iubesc.
Si chiar daca mi-a spus atatea printre dintii ei stransi, eu stiu ca ma iubeste la fel de mult. Stiu ca sunt tot copilul ei, "printesuca ei cu nasul cat un bob de mazare", lumina ochilor ei, comoara ei. Si mai stiu deasemenea ca ii este frica de mine, nu mai are curaj sa se increada ca alta data in tot ce fac, ma simte departe..intr-o alta luma, straina ei.
Ii este ciuda ca nu o ascult si sfaturile ei sunt mici, mici, cat o furnica intr-o mare de oameni. Si ce sa vezi? Indemnurile si rugamintile ei mereu sunt magice, mereu m-ar fi scapat de la pierzanie daca le-as fi urmat. Dar ea iarta si uita, ma iubeste si-mi da incredere sa merg mai departe.
Am invatat destule intr-un timp relativ scurt. Acum stiu ce mult o iubesc. acum stiu ca nimeni altcineva nu mai conteaza in afara de ea, DE MAMA MEA..