joi, 4 septembrie 2008
te-am iubit, fraiere..
bob dylan BABY STOP CRYING
Asculta mai multe audio Muzica »
Am asa un dar de a prevede viitorul.. N-oi fi eu vreo mama Omida sau vreun Nostradamus dar mereu stiu cat de bine sau cat de prost se poate incheia o relatie, o situatie, o discutie.. Presimt unele chestii, mai ales cand cunosc indeaproape persoanele in cauza..
Pe tine te-am rasfoit atatia ani si te stiam pe de rost. Eram convinsa ca nu te vei tine de cuvant, ai fost un neserios.. Mai ales cand stii prea bine ce mult m-ai entuziasmat atunci..Uite, ca sa te convingi iti zic si acum ca eram la iesirea din parc, imi tineai o mana dupa gat si cealalta pe umar si ca sa ma impaci dupa cearta aia cu tunete si fulgere mi-ai zambit si mi-ai zis: "Ma eu cred ca noi doi o sa ne casatorim.Nu vrei sa o facem de acum?" Ce amuzant erai.. noua abia ne trecusera juliturile din coate si faceam planuri de casatorie.Dar ne iubeam..A fost o vreme cand si tu m-ai iubit..M-ai iubit la fel de mult pe cat am facut-o si eu.Doar ca.. as vrea sa stii ca imi pare rau ca nu te-am apucat de mana cand a trebuit, ca am avut si eu orgoliul meu de fetiscana dorita de priviri nesatule.A.. plus cateva prejudecati idioate dar macar inteleg, macar inteleg ce ai vrut tu sa fii, inteleg ce ai fost.
Poate si tie ti-a ramas un gust amar dupa ultimele intalniri dar intelege-ma tu pe mine acum. Mi-a fost sila sa te laud cand te laudau toti si m-am jenat sa te mai vizitez cand stiam cine te viziteaza. Dar trebuie sa recunosti ca nici tu n-ai fost mai viteaz.. Ai fugit de adevar intreaga ta viata.
Tineam mortis sa-ti marturisesc ca ai acelasi miros de-o vesnicie.. Si in seara asta mi-a infundat nasul. L-am savurat asa scurt, in trei timpi si cinci miscari.oricum m-am bucurat ca te-am privit si mi-ai zambit ca mi-ai promis ca o sa-mi explici candva trecutul si prezentul..(dar cand? asta numai tu o stii).
Regret ca ai ramas gol pe dinauntru.Nu e vina mea.. Tu esti un om fara limite si chiar daca te lauzi ca esti in aceeasi zodie cu mine lasa-ma sa-ti spun ca nu ne asemanam deloc. Si nu stii cat sufar ca traim in universuri paralele, in galaxii diferite.. Tu esti cam prost cand iubesti! E cel mai mare defect al dumitale.. Dar esti prost, prost rau..
De-acum s-a terminat cu iluziile, bine ca am ramas dracului alaturi de tine chiar si spiritual.. Altfel habar n-aveam ce ti s-ar fi intamplat. Eu ma mai mint de la o zi la alta ca sunt destui barbati tineri in jurul meu ca sa ma ajute sa scot dopul de la sampanie. Nu-ti face griji!Ma mai hranesc cu chestii din astea..
Problema esti tu! Pentru ca mi-e greu cand te vad asa amarat.. suferi ca un caine.Fara sa stii ca eu am farmacia mea cu program de noapte..
Da stiu, tu sigur ai crezut ca am uitat. Cum pot sa uit? Sa te uit?Sa uit, stii, acele amurguri care sa zicem ca puneau dungi aurii pe bluza ta crem si apoi erai tu invartind luna pe varful degetelor la frumoasa etate de saptesprezece ani..IM-PO-SI-BIL!!!Te-am iubit, fraiere..
Nu uit nimic.. Si acum te rog inchide ochii si pune-ti mainile la urechi.Vreau sa le povestesc celorlalti cate ceva..
Sa-mi tineti secretul intr-o cutie de lemn cu lacat mare si greu, da?
Ei bine, l-am dus in camera mea..Am pus melodia cu Bob Dylan si deodata, cu hainele in ruine el tabari asupra mea ca un leu asupra unei caprioare..Ma rasturna cu o mana in beregata pe pat si a facut cunostinta cu fiecare particica a corpului meu.I-a placut mult atunci pentru ca m-a tinut in brate mult si m-a sarutat indelung. Si iara va zic: amorul nostru a fost ca o bomboana invelista in staniol.. dulce, dar totdeauna fosnea foarte tare.
Mmm plec de la geam, de la geamul albastru, caci noaptea-i albastra si tu esti acasa,
la mama dracului..
Dar tot te-am iubit, fraiere!
marți, 2 septembrie 2008
m-am gandit mai bine..

-M-am gandit mai bine si am inteles ca in viata asta, avem drumuri total diferite.. Eu o sa plec la scoala, eu am vise, eu vreau cariera, eu vreau viata la oras si familie fericita..eu vreau sa fiu respectata si admirata..
-Bine, dar stai putin..Tocmai acum ti-ai dat seama? Ma chemi la ora pranzului, ma pui in fotoliul asta mare si nici nu ma lasi sa-mi trag sufletul ca te si apuci sa-mi vorbesti? Stai, stai putin ca nu inteleg..
-Ti-am zis, m-am gandit mai bine..Toata noaptea n-am dormit, am stat si am meditat la ceea ce avem noi impreuna, la tine, la mine..si sincera sa fiu chiar nu mai putem continua in stilul asta.Crede-ma, eu chiar am alte perspective..
-Raluca, stai putin! Uite cum imi tremura mainile.. Tu chiar nu te gandesti?
-Ba tocmai! M-am gandit in fel si chip.. nu se mai poate!
-Dar cum? Ma lasi pe mine, lasi toti anii astia, lasi toate planurile noastre, lasi tot, tot?
-Ce planuri, domne, ce planuri?Noi nu avem planuri, TU ai planuri.. Eu nu vreau sa traiesc precum maica'ta sau maica'mea. Eu saptamana viitoare plec si nu ma mai uit inapoi.. Tu din acest moment esti un om liber..
-Dumnezeule, nu vreau sa fiu liber.Stabilisem atatea.. Pentru tine chiar nu conteaza nimic? Nici macar nu realizezi cate am facut si fac pentru tine? Tot ce am e al tau.. Daca tu pleci eu raman gol si pustiu. Chiar nu se poate!
-Plus ca... am cunoscut si pe altcineva!
-Raluca, tu ai innebunit? Pe cine mama dracu ai gasit? Cum? Cand? Unde? De ce?
-Linisteste-te! nu te mai plimba de colo, colo ca nu rezolvi nimic cu atitudinea asta.. stai jos sa lamurim!
-Ce sa lamurim? Tu chiar ai innebunit? Abia acum imi spui? Cand Dumnezeul ma'tii ai gasit pe altcineva? Cum arunci atata amar de vreme pe fereastra si intorci spatele? Eu acum ce fac? Incotro o apuc?
-Iti vezi de viata ta.. e simplu!
-Pfaaaai..'tu'ti curvele ma'tii.. Raluca.. pfa.. Cum fa, sa-mi vad de viata mea cand viata mea esti tu?! Cum ma trezesc eu fa maine sa ma duc la munca? Pentru cine ma mai trezesc, nenorocito? Cand tu erai rostul vietii mele.. Raspunde-mi acum si nu mai pune capul in pamant, curva dracu'! Ce ma fac eu acum?
-Nu mai tipa asa ca aud vecinii, da? Nu mai poti face nimic.. si te rog frumos sa iesi afara. Eu am terminat ce am avut de spus..
-Ai terminat? uite ca eu n-am terminat.. eu vreau sa-mi explici cine e bulangiul asta si de unde l-ai scos asa peste noapte. Parca saptamana trecuta faceai pe dracu in patru sa scapi de ma'ta si sa mergem in vacanta impreuna.. Acum ti-ai gasit pe altul? Uite fa cum sunteti voi femeile.. va tine omul in palme si tot nu e bine. Trebuia sa te fi zgalitait bine de tot ori de cate ori faceai nazuri ca eu nu ies cu prietenii tai ca am impresia ca nu ma plac, ca eu nu merg la ai tai ca se uita urat, ca de ce intarzii, ca de ce ma fut.. Atunci trebuia sa-ti arat eu ca nu sunt asa prost cum ai crezut.. dar am zis ca lasa ma sa fie bine.Sa n-o mai supar si eu.. si uite ea ce face.. Ea isi gaseste pe altul si are alte perspective.. Pai nu eu am fost ala prost? Nu eu? pfaaa..ia uite ba baiatule ce sa-mi faca ea mie.. Asta merit eu, Raluco? Asta merit?
-Acum nu mai conteaza.. orice ai spune nu mai are niciun rost! Nu te mai purta ca un copil..
-Extraordinar.. bai frate.. gata, nu mai zic nimic! O sa regreti tu toate cacaturile astea..
Usa se tranteste de ai impresia ca i-au sarit balamalele.. In urma lui raman niste maini transpirate, ochi umezi si tremur in glas.Surpriza! pasii ce ar trebui sa se auda pe scara blocului nu duc in jos.. Sunetul lor nu incepe sa se piarda, ba mai mult se aude sacadat si ar parea ca duce la etajele suprioare.. Pana pe terasa blocului mai sunt doar trei etaje.. Raluca ignora acest semn si se gandeste ca toate lucrurile rele ce s-ar putea intampla sunt doar in imaginatia ei.. Se preface ca are treaba prin casa dar muta lucrurile dintr-o parte in alta, ca mai apoi sa le aduca la locul lor..
Peste foarte putin timp se aude o bubuitura.Nu are curajul sa priveasca pe geam si se arunca in pat tragandu-si perna peste urechi.Nu rezista mult pentru ca deja inima aproape ca-i sare din piept si capul ii vajaie.Fuge direct pe terasa blocului unde nu ajunsese nimeni inca si cauta ceva ce ar putea sa-i demonstreze ca nimic rau nu s-a intamplat.. Razele soarelui ii indreapta atentia catre un punct stralucitor.. era chiar inelul ala! Inelul pe care ea i-l daruise la prima lor aniversare..Sub el statea un bilet micut pe care scria doar:"Sa-ti fie bine!" Suna atat de sec si plin de amaraciune.. Nici n-a putut sa planga! Le-a strans repede in pumnul drept si le-a aruncat in buzunar. A trecut pe acasa sa-si ia niste incaltari si geanta si s-a furisat prin spate astfel incat sa nu se loveasca de multimea de curiosi aflati in strada. A mers ore intregi fara nicio directie, fara nicio lacrima varsata, fara sa se gandeasca la ceva anume.Era cu totul si cu totul absenta. Si parca vantul a purtat-o spre locul unde ei obisnuiau sa mearga duminica dupa amiaza.. Era un lac imens pe marginea caruia erau aruncate dezordonat cateva salcii plangatoare. S-a trantit pe spate si si-a umplut pumnii cu pamant.. Strangea cu atata fortata incat s-au format doi bulgari negri..I-a aruncat in apa si n-a mai putut rezista. A inceput sa urle ca un nou nascut. Se inrosise la fata si venele gatului se umflasera. Simtea ca si sfarsitul ei era aproape..
A ratacit pe strazi 2 zile si 2 nopti timp in care n-a scos nici macar un cuvant.. Mergea cu capul inainte, cu lacrimi uscate pe obraji si cu ochii incercanati. S-a intors acasa intr-un tarziu si a dormit mult, foarte mult.
S-a trezit buimaca de somn si chinuita de cosmaruri si a avut curajul sa recunoasca:"M-am gandit mai bine si cred ca am gresit.."
luni, 1 septembrie 2008
bunicul meu

-Haide, ridica-te! Nu poti sta mult acolo jos.. doar putin, cat sa-ti revii, apoi ridica-te!
-Dar nu pot! Ajuta-ma!
-Ba sigur ca poti.Ti-am mai zis ca niciodata nu exista "nu pot" ci doar "nu vreau"..hai, sus, sus! Si sa-ti scuturi hainele..nu putem merge mai departe asa
-Dar ma doare..Uite ce-am in genunchi..E asa mult sange. Hai bunicule, ajuta-ma!
-Eu o sa plec imediat si ce urat ar fi sa ramai singura aici si sa te fure vreun tigan.. Hai ridica-te!
-Dar ma doareee.. De ce nu vrei? Da-mi macar o mana de care sa ma prind..
-Stii, data viitoare cand vei cadea te vei uita dupa aceasta mana care te-a ridicat si e foarte posibil sa nu mai fie.. Si-atunci ce vei face? Vei ramane acolo? NU! Te vei ridica singura la fel ca acum.. Si grabeste-te, bunica a facut prajituri cu mere si mi-a spus ca vrea sa le servim calde.. Haide, haide!
Il priveam cum se indeparta de mine incet, incet. Dupa ce mi-a spus asta nu s-a mai uitat inapoi si si-a vazut de drum. Atunci puteam sa jur sa bunicul nu ma iubea.. Mi-a vazut piciorul sangerand si mi-a intors spatele..Dar cum? Omul asta care ma tinea pe genunchi in fata portii si-mi spunea povesti, cel care imi cumpara mere ionatane si inghetata la cornet, el care de fiecare data imi lua apararea in fata alor mei.. tocmai EL, sa ma lase asa? Cu piciorul strivit de asfaltul crud.. De ce oare nu-i pasa de durerea mea? De ce nu ma ajuta? Cu ochii plini de lacrimi si schiopatand am alergat dupa el si l-am prins de aratator.. aveam mana prea mica ca sa-mi pot permite sa-i apuc palma aia uriasa.
L-am strans cu toata puterea mea in semn de razbunare si l-am intrebat cu dintii stransi:
-Bunicule, tu ma iubesti?
Si-a dat atunci seama ca incepusem sa ma indoiesc de sentimenetele lui si ca nici macar nu invatasem lectia ce tocmai mi-o daduse.. M-a privit cu spancenele putin incruntate incat inima mi s-a oprit pentru o clipa si apoi mi-a zambit..
-Te iubesc, draga mea! Bunicul te iubeste mult!
-Mai mult decat pe Stela?
-Mai mult!
Stela era iapa bunicului si totodata lumina ochilor lui.Cand ma duceam la el, stiam sigur ca-l gasesc in grajd periind-o pe Stela.Cateodata eram extrem de geloasa pe bietul animal pentru ca mai tot timpul bunicul trebuia sa-i faca cate ceva.. Ba sa o spele, ba sa o perie, ba sa o hraneasca..Si erau dati in care nu mai mergea cu mine "de vale" sa luam maci si nici la scaldat si nici la doamna Nuti sa luam smantana..
Acum cand imi zisese ca eram mult mai importanta decat Stela uitasem si de rana din genunchi si nu mai eram asa ingrijorata cu privire la sentimentele sale fata de mine dar stiam sigur ca lucrurile nu trebuie sa ramana asa si merit macar o explicatie..
Mi-a promis ca o sa-mi explice cand voi fi mai mare..Si cu toate ca uram expresia asta pentru ca o auzeam mai tot timpul la mama cand nu-si gasea cuvintele potrivite pentru a ma lamuri, m-am resemnat.
Au urmat cateva zile in care i-am urmarit comportamentul indeaproape ca sa ma conving ca bunicul ma iubea la fel de mult si nu se schimbase in niciun fel.. Mi-a trecut frica si am uitat cu totul aceasta intamplare. Dar astazi mi-am adus aminte..si o sa imi amintesc ori de cate ori imi va fi greu. Pentru ca vietii, zic eu,tu singur ii dai un curs si de tine depinde cat de frumos iti alegi sa traiesti. Cand ma voi prabusi voi sti ca trebuie sa ma ridic singura..fara mana bunicului sau a altcuiva.
Am avut in spatele meu un om invatat si iubitor.. L-am pierdut acum ceva vreme dar ma bucur ca am avut timp sa invat atat de multe lucruri si am avut in bratele cui sa ma cuibaresc cand ochii mei de copil varsau lacrimi de foc.. Si cu toate ca stiu ca i se rupea inima cand ma vedea trista, avea puterea sa se incrunte si sa-mi zica:
"Mariuco, cu plansul nu faci nimic. Sterge-ti ochii si hai sa cumparam o inghetata"
Asa ma pacalea si-mi indulcea pentru moment amarul din sufletul meu de copil de 7 ani..
vineri, 29 august 2008
joi, 28 august 2008
vantul e prietenul meu bun..

Hai spune-mi cum e cand te trezesti toamna si-ti deschizi geamul! Spune-mi cum e cand vantul ala grosolan iti batjocoreste obrajii! Spune-mi cum e cand plamnii tai respira curatenie si puritate! spune-mi..
Imi place vantul..atat de mult incat nu ma supar niciodata pe el.Nici cand imi incurca parul, nici cand imi inroseste obrajii, nici cand ma impiedica sa merg.Imagineaza-ti! Nu m-am suparat pe el nici macar cand mi-a imprastiat scrisorile de la tine..Si doar stii ca erau multe si mi-a luat o gramada sa le strang.M-am gandit atunci putin si mi-am dat seama ca are dreptate, nefericitul. Se chinuia sa-mi arate ca toate randurile alea erau in zadar si tu nu ma meriti si eu nu te merit. Si ca toate lacrimile noastre ce incretisera foile in dupa amiaza aia, se uscasera si nu-si mai aveau rostul.Cerneala imprastiata rescria sfarsitul nostru.
Abia atunci am realizat ca vantul e unul din prietenii mei buni.Si i-am multumit cu capul plecat pe spate, cu ochii inchisi si-un zambet cald.Mi-a inteles la fel de repede mesajul pentru ca mi-a fluturat puternic rochia mea de toamna si a disparut. S-a declarat multumit!
Eu il iubesc in fiecare anotimp.Ca e iarna, ca e vara, isi face timp si pentru mine.Eu il astept cu inima cat un purice cand mi-e greu, iar alteori vreau doar sa vina sa ne prindem de mana si sa-i ascult cantarea.
Tin minte ca o data mi-a soptit cuvinte dulci cand ma durea inauntru. Stateam atarnata pe-o piatra cu viata intr-o mana si moartea in alta. Le tot cantaream cand a venit si mi-a sarit in ajutor. Mi-a spus cum stau lucrurile in viata si cum stau dincolo.. M-a lasat sa aleg singura, ca zicea el, nu e de datoria lui sa decida in numele meu.Cand s-a facut nevazut, mi-a suierat la ureche:"Nu te gandi la cei din jurul tau, gandeste-te la tine!". Si m-am gandit.. am facut o alegere remarcabila.
Acum cand stau si va scriu am deschis larg geamul ca nu cumva sa-mi asculte gandurile..Ii promisesem ca pastrez secretul relatiei noastre..dar nu pot!Vreau sa va destanui si voua ce minunat poate fi el adesea.
Saptamana trecuta a fost suparat pe noi toti.. A fortat cerul sa planga si a alergat neincetat. M-a udat pana la piele si m-a palmuit. Pesemne ca-i gresise cineva si ne-a trimis tuturor un mesaj. Dar l-am impacat repede! In mai putin de o jumatate de ora s-a facut liniste si cerul s-a instelat.E o fire blanda in perioada asta a anului dar are si el toanele lui..ca tot omul.
Il astept sa-mi aduca toamna in brate.. are o gramada de surprize pentru mine!Placute si neplacute..dar tot le vreau..de la prima, pana la ultima! M-a infometat destul cu monotonia asta, mi-e o foame de lup.
Nici in seara asta nu m-a lasat linistita.Pe cand stateam pe banca, cu EL in dreapta-mi, imi dadea branci de la spate..ori ca sa ma ridic, ori ca sa trec mai aproape de el.Vorbea soptit si nu l-am inteles.Am ramas la locul meu, sperand ca va incerca in partea cealalta..dar nu, a plecat dezamagit si ne-a lasat ca doi straini.Dar poate ca asa trebuia sa se intample.. sa ne amagim si sa plecam acasa cu dorinta in suflet si sansa in maini.Intotdeauna exista o data viitoare, intotdeauna imi jur sa fiu mai curajoasa..
Vai, sa nu scoateti vreun sunet! Il aud, e la geamul meu, e chiar aici!!! Ne spioneaza, smecherul..
Eu plec in varful degetelor, trag usa dupa mine si sper sa nu scartaie ca m-am ars.
Vantul e prietenul meu bun. Shhhhhhhh..
luni, 25 august 2008
Love doesn't ask why
Love doesn't ask why
It speaks from the heart
And never explains
Don't you know that
Love doesn't think twice
It can come all at once
Or whisper from a distance
It speaks from the heart
And never explains
Don't you know that
Love doesn't think twice
It can come all at once
Or whisper from a distance
duminică, 24 august 2008
barbatii, un rau necesar

Vine o vreme in viata unei femei cand isi doreste ca toti barbatii de pe tot globul sa dispara. Vremea mea nu a venit inca dar ma intreb, ce ar fi lumea fara barbati? Cum s-ar descurca ele, femeile, fiintele astea delicate si pure fara reprezentantii sexului puternic? Cine le-ar mai face sa planga si sa zambeasca? Cine le-ar mai plimba pe sub clar de luna si le-ar sopti cuvinte dulci dar mincinoase? Cine le-ar oferi placeri nebanuite si cine le-ar mangaia? Cine le-ar saruta mainile si ochii? Cine le-ar mustra cand gresesc si cine le-ar ajuta cand au nevoie? Cine le-ar cobori dintre nori si cine le-ar explica ca viata nu inseamna numai plimbari si imbratisari? Cine le-ar proteja si le-ar inveli peste noapte? Cine le-ar duce de brat spre altar si cine le-ar darui prunci? Cine ar crede in ele si cine le-ar ierta greselile nesabuite? Cine le-ar spune "te iubesc" cand nu se asteapta si cine s-ar preocupa de ele? Cine le-ar oferi haine cand le e frig si le-ar strange in brate cand le e greu? Cine le-ar cere iertare si cine le-ar insela? Cine le-ar minti si le-ar face sa sufere? Cine le-ar avea si le-ar parasi? Cine daca nu ei?
Poti sa le spui cum vrei:mincinosi, insensibili,prefacuti, fatarnici, vicleni, perversi, ipocriti, falsi, misogini, cruzi, duplicitari, perfizi, sireti, distanti, indiferenti, marsavi, ticalosi.. Dar sunt ei si sunt ai nostrii. Aproape ca nu-mi pot imagina viata fara ei. Fiecare drum al nostru se opreste in fata lor..e un baraj acolo pe care scrie "nu poti continua fara mine".Orice ar spune, orice ar face ii luam de mana si ne incredem in ei. Si daca este sa nu iasa cum planuim, fugim o vreme dar apoi ne intoarcem de unde am plecat. Cu sperante si puteri proaspete..
Da baieti, eu recunosc! Avem nevoie de voi ca de aer si mai stiu ca nu ne-am descurca singure nici de acum intr-o mie de ani.. Chiar daca voi gresiti atat de des si va credeti mai mult decat sunteti. Eu va iert si va accept multe.. de ce? cum de ce? Pentru ca singura nu pot ajunge decat pana la jumatatea drumului. Mereu fac cale intoarsa si-mi arunc priverea dupa ceva puternic si protector. Mai mereu ma asteptati cu zambetul larg ca de hiena, satisfacuti si ironici. Ce proaste sunt femeile uneori.. asa ganditi si voi de cele mai multe ori. Dar va spun eu ca nici macar voi, masculilor, n-ati rezista intr-o lume ca asta fara noi. Fara delicatete si pasiune, fara parfum si frumusete, fara farmec si dorinta.
Hai sa facem targul asta: iubiti-ne si va iubim, respectati-ne si va respectam, admirati-ne si va multumim, complimentati-ne si va intoarcem complimentele, credeti in noi si vom face la fel.. batem palma?
Semneaza, domnisoara careia i-au ramas urme de compasiune pentru voi!
vineri, 22 august 2008
O viata desteapta

O zi fara tine,facea cat un an
Seara prin perdeaua de stele
Tainuia un sarut la un film american
Treceau zilele..traiam o noua iubire
Eram in al noualea cer
Ochii tai straluceau
Dar cerul ploua a sfarsit
La 9 ne-am despartit
Ne-am despartit...
Si-au urmat zile negre cu cer innorat. Nopti fara stele si luna.. Doar ploaie si suspine. Si-apoi au venit iarasi ele, zilele de aur. Cand umblam prin noapte si-alergam pe strazi de nebuni..si tot asa. Asta e scenariul vietii mele: cand cu soare, cand cu ploaie.
Acum insa e altfel..ma trezesc dimineata cu simbolurile fercirii: ondulatia, transparenta, puritatea, senitatea.. Eh da, puritatea ce mi-am pierdut-o acum ceva timp. Dar nu regret..viata nu mai are niciun farmec cand cunosti regretul.Mai bine fii multumit de trecut, accepta prezentul si asteapta entuziasmat viitorul.
Oare dupa mine mai are rost sa mai sufere cineva?Mai pot exista nelinisti dupa nelinistile mele si dureri dupa durerile mele? Cred ca nu.. De asta am decis sa fiu cruda si nepasatoare cu voi.Pentru ca numai suferinta schimba pe om. Toare celelalte experiente si fenomene nu reusesc sa modifice esential temperamentul cuiva sau sa-i adanceasca anumite dispozitii pentru a-l transforma integral.Motiv pentru care in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare minut si-n fiecare secunda imi propun cate ceva ce pare irealizabil, de neatins. Si cand in sfarsit ajung sa-l indeplinesc, incerc ceva ce pare mult mai imposibil. In ultima vreme am avut obiective foarte ciudate ar spune unii, dar mi-am demonstrat de multe ori ca puterile mele de convingere,atractie, intelegere, uimire sunt inca foarte vii.
Si cu vointa asta de fier aproape ca am uitat ce zgomot mai fac pantofii tai pe scara blocului meu, am uitat cand veneai cu mine pe sub stelele galbene.
Sunt fata mare de-acum, cu vise si visuri, cu planuri si principii, impunatoare si respectabila.. Mi-am luat viata in palme si-o duc sa vada lumea. Sa stie cum se traieste frumos.. fara sperante irosite si pasiuni stinse. In cativa ani va deveni atat de imuna la voi incat va trece printre oameni precum o pasare prin vazduh.
Curand voi avea o viata desteapta..
Curand...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)























