ea umfla luna cu pompa de bicicleta!

Auzisem eu mai de mult de prin carti ca prietenia ar fi un bland angajament al inimii.. Montesquieu zicea daca nu ma insel..
Din cate observi, in fiecare zi ma macina cate o problema din asta existentiala. Ma macina si ma macina.. pana nu scriu aici, parca mi-e imposibil sa ma lepad de ea. Faceam un mic inventar si treceam in jurnalul sufletului, oamenii ce nu pot fi uitati..Mi-am dat seama ca putine lucruri ma leaga de putine persoane. Am sa ma opresc deocamdata asupra uneia pentru ca, zic eu,ea este cea care m-a condus de prea multe ori la pierzanie si cea care m-a adus tot de prea multe ori pe drumul cel bun.Cu o vorba dulce, o bataie pe umar, o imbratisare, un zambet, o mustrare, o tacere..
Candva, era in stare sa umfle luna cu pompa de bicicleta doar ca sa vad eu stele..era in stare sa bombardeze binele si raul pentru ca astfel, sa ma stie fericita. dar asta CANDVA..
Uite, soarele face valuri, din soare curge ploaia, care e spuma soarelui imbracat in mare, iar tu aveai o slujba ciudata: tu ma protejai de monstri, de minciuni, de rele, de pasiuni nesperate. Tu lustruiai fiecare strop de ploaie pe catifeaua sarafanului meu, pana cand biluta de apa sticlea ca safirul. Si zi dupa zi iti castigai albastrele aripi cu care zburai in inima mea..
Dar ceva s-a intamplat.. nu ma intreba ce.. cum nici tu nu stii, nici eu nu stiu! Ceea ce stiu sigur este ca deodata ai refuzat sa-mi mai alimentezi sufletul cu chestiile alea mici cotidiene, atat de necesare mie. Tu ma faceai, daca nu fericita, cel putin dispusa sa iert multe lumii in care traiam si sa-i mai dau vreun secol de viata. Acum sunt cruda.. Nu mai iert pe nimeni si nimic.. pentru ca tu nu m-ai invatat ce e iertarea.. tu n-ai putut sa ma ierti sau eu n-am putut sa te iert. Lumea e un faliment de atunci, iar oamenii, inclusiv eu, sunt nefericiti si le e frica nu numai de moarte, dar si de viata, de ei insisi, de ceilalti. Eu ziceam ca trebuie sa ne schimbam, sa uitam tot, sa dam speciei noastre o sansa de a iesi din mizeria asta.. dar cum? daca desi lucrurile sunt stupid de simple ele ma atrag, si ma fac sa-mi fie rusine de felul in care traiesc, de lucrurile pe care le scriu si ma tem ca nu sunt pe calea cea buna..
Stii, uneori as vrea sa uit.. de tine si de noi.. Tot ce am si stiu, sa dau uitarii, sa nu mai am nimic de regretat.. si sa revin cu creierul sensibil ca pielea de pe degetele orbilor. sa traiesc de la inceput.. fara nopti pierdute alaturi de tine, fara betii interminabile, fara scrisori, fara secrete, fara iubiri neimpartasite, fara rasete, fara dezamagiri, fara certuri, fara razbunari, fara ura.. fara nimic.
Pentru ca la un moment dat obosesti, te scarbesti de atata incomunicare.. si mie mi se intampla tot mai des asta. as vrea sa invatam sa fim mai sincere.. Ca sa n-o mai lungesc.. sa aratam cand ne pasa si cand nu..
Ce fiara esti! de cate ori nu ti-a pasat ca treci cu picioarele peste ce-am adunat.. impreuna, nu doar eu.. ca altfel n-ar fi contat asa mult. am strans atat de multe de-a lungul timpului incat mi-ar tine de urat 10 vieti de-acum inainte.. dar parca as mai vrea cateva amintiri. mai ales cand stiu ce ani de aur urmeaza..
Fii tu langa mine, gandeste-te la mine, nu ma chinui, nu ma parasi, caci n-as mai suporta inc-o ruptura. fii langa mine, tine cu mine..

regret ca nu m-am nascut proasta!

privind in stanga, nu mi-a venit sa cred.
privind in dreapta, nu mi-a venit sa cred.
peste tot, pamantul behaie de prostie.. femei proaste, barbati prosti, copii prosti, batrani prosti.. Si tocmai azi eu mi-am dat seama cat de mult regret ca nu sunt proasta..
Am 19 ani, varsta lui Sylvette David si ma imaginez pictata de Picasso. Pentru mine este o drama din care nu-mi mai revin. As vrea sa ma opresc, mi s-a facut rau in vagonetul de montagnes russes. Vreau jos, nu mai disting lumea. Eu m-am trezit din visul in care culorile vorbeau, mirosurile luminau si lumea era de sticla si de halva. M-am trezit disperata, ne-mpartasita.. inconjurata de prosti.
Ajutor! am nevoie de cineva - dar nu de oricine - sunt singura si am nevoie de tine, de tine. vreau ca tu sa ma intelegi..
Prostii ma privesc si se prefac ca m-au inteles. Imi zambesc si dispar.. Cred ca le e frica.. Dispar de parca tot universul, spatii in spatii, vremuri in vremuri, sange in sange, nori ganditori, rai si infern, inima si creier, flacara si scrum ar fi doar prostie..
Odata, vreodata un milion de ochi stransi nu ascundeau atata prostie, un milion de trotuare nu conduceau la atata prostie, un milion de basculante nu descarcau in jurul tau atata prostie..
Iti spuneam ca regret ca nu sunt proasta..pai regret! ca ma uit la ei si-i vad cum sunt toti fericiti..Pentru ca nu sunt in stare sa constientizeze problemele lumii,uita de marele organism social, de familii si prunci si chiar de propria lor carne, propriul lor sange, nervii si venele lor si viseaza sub becuri electrice la fericire. Ei micutii, se multumesc cu ce au sau daca vor mai mult se consoleaza cu vocea stinsa: "hai lasa ba, noi sa fim sanatosi".
Dumnezeu stie, de ce trec prin viata astfel de oameni..parca ti se face si mila de ei cand ii vezi asa neajutorati. Sa vorbesti cu ei e ca si cand ai explora o lamaie muceda, ca si cand ai baga mana intr-o plasa invalatucita de paianjen. Si cum nu se uita niciodata in ochii tai cand vorbesc, mi-e sila sa-i aud, mi-e jena sa-i privesc..
Daca eram proasta totul ar fi fost mai simplu. N-as mai fi scris acum aici, n-as mai fi iubit pe cine nu trebuie, n-as mai fi visat asa mult, n-as mai fi sperat la ce sper, n-as mai fi facut multe..
Daca as fi fost proasta as fi spus de multe ori pe zi:
"Nu te supara ai un ceas?"
"Hai ba sa bem ceva si da-o incolo de viata ca e grea"
"Ba, femeile e toate curve"
"Auzi fata, il stii pe ala de are masina aia albastra? cred ca ma place.."
"Aolo da ce faci draga acasa, te uiti la teleenciclopedia?"
"Poate imi dai numarul tau sa iesim la cafea"

Oooh.. dar nu sunt proasta.. ce ma fac? Adorm mereu ghemuita pe perna cu broderie, sub plapuma mea de satin flacarie si ucigandu-ma cu o sulita de turcoaz ma-ntreb: "Doamne de ce oare nu-s si eu proasta?"
Ma plimb cu mainile in buzunare in marea de lume, la lumina de uger a soarelui, in urletul masinilor si-i urmaresc. Vreau sa invat sa fiu proasta.. macar putin. Azi mi-am dat seama ce minunat poate fi.
Trec printre ei ca un turist, ratacesc sub soarele orbitor printre coloanele astea nenorocite, printre darapanaturile astea, printre buzele tale, narile tale, mofturile tale, timiditatea ta.. Aaaaaaa, dar stai! Si tu esti prost!

daca ai fi un fluture, dar nu esti un fluture..

daca ai fi un fluture, dar nu esti un fluture..
daca ai fi eu insami, dar nu esti eu insami..
daca ai fi o imbacseala de stele, dar nu esti..
daca atingerea ta ar fi o planeta, sau un soare, sau un univers.. dar nu este..
daca ai fi o adiere de vant in luna lui cuptor, dar nu esti..
daca ai avea farmacia mea cu program de noapte, dar nu ai..
daca ai avea sa-mi dai iluzia ca am pe cineva, ca da cineva doi bani pe mine, dar nu o ai..
daca ai avea gradini de trandafiri sa faci cum ai promis, dar nu ai..
daca ai putea alunga zeita singuratate ce-mi pune degetul pe zeul umar, dar nu poti..
daca m-ai conduce catre fosforescentul apus cu mana prinsa in parul meu, dar nu ma conduci..
daca mi-ai telefona cand luna se plimba lejer printre strazile stelelor, dar nu-mi telefonezi..
daca mi-ai acoperi cu un cearsaf alb inima indoliata, dar nu mi-o acoperi..
daca ai straluci ca o stea gigantica peste oras ca peste un arici de cristal, dar nu stralucesti..
daca m-ai face sa ma gandesc la ceea ce ar fi putut sa fie si nu a fost, la ceea ce a fost si nu va mai fi niciodata, dar nu o faci..

Deci.. tu nu esti, nu ai, nu poti, nu ma conduci, nu-mi telefonezi, nu acoperi, nu stralucesti, nu faci..

Gandirea mea se opreste..E gresit sa gandesc la tine, pentru ca tu esti asemeni unei prapastii, pornesti de acolo de unde gandirea mea se opreste. Si-o distrugi prin foc si prin gheata... Fantoma draga, arata-te! Graieste-mi, vad ca vrei sa-mi graiesti dar vorbele tale sunt goale sau petale uscate de flori..asa cum tacerile tale sunt roci..Fiindca tu esti tot ce-am sperat si tot ce urasc si tot ce mi-e indiferent. te simt privind prin ochii mei si mangaind cu degetele mele si mestecand cu gura mea. asezat in mine ca rujul pe buza de jos, apesi pe butoane iar eu zambesc si ma misc, plang si visez la ordinul tau, din mila ta..poate ca tu ma demontezi cum demonteaza un copil masinuta, sa-i vada arcul si rotitele dintate...stricata, paradita, cu vopseaua luata, ce va descrie? nimic, nimicul meu..

Sa-ti spun ce crezi? haha.. pai e simplu, baiete..
"si se sfarseste
oarecum in coada de peste
tu esti o banca de informatii
numai curbe si gratii
si o consola de calculator
numai claviatura si dor
tu ramai scrisa intr-o limba de neconceput"

Eu nici nu stiu.. ce citesc? ce musc? ce sarut?..o scrisoare de dragoste sau una financiara? o foaie volanta incendiara? un apel disperat? un blestem terific?
Cine esti tu?
Ce scrie pe pielea ta?

Si incepusem sa sper ca voi musca odata buzele existentei..
Si incepusem sa sper ca voi scapa de coasa de plexiglas..
acum insa e totu-n ruine!
gandeste-te:
nu mai esti mic, da-te jos din cartierul cu strazile vestede
nu mai minti, nu te preface si nu ma-nsela.

Si incepusem sa sper ca voi sparge cu dintii cochilia mortii..
Si incepusem sa sper ca iti voi vedea pasii, ca iti voi auzi pielea..
de toate s-a ales praful.

da, trec zilele, se duce si iulie, m-am privit in oglinda, mi-am pipait faţa fina si repetam..voi spune: asta eram acum zece ani! acum cinci? asta eram acum trei ani.. cand combinam emotii chimice, cand rontaiam tineretea..
am mai trecut pe la locomotivele alea cu aburi, m-am mai catarat in cabinele lor, mi-am manjit pantalonii albi de pacura de pe trepte, am mai impins la manivele ruginite.. dar unde sunteti, Adrian, Tudor, Alexandru, Daniel, Eduard, Florin, Cristian, Mihai, Ciprian, Valentin, Radu, Madalin, Razvan, Vlad, Emil, Gabriel.. unde esti, Andrei, unde-ti sunt hainele, unde ti-e subtirimea? am plans mult acolo, de una singura.. se duce tineretea.. stilul.. raman norii in care suflu cat pot ca sa ramana umflati.

Si sa ma lasi.. ca zilele trec si se invarteste afurisita asta de lume si ne suceste gatul.. secundele trec, minutele la fel..
"No time to think" cum zice Dylan..
"Wasting my time" cum zice Page..

spuma argintiu-cafenie de seara.

"Stim foarte bine ca nu conteaza durata ci intensitatea asa ca m-as minti atat pe mine cat si pe tine daca as nega ca nu am investit nimic in ceea ce puteam numi deja 'micul nostru secret'. Sunt constient ca diferentele dintre noi ma transforma intr-o persoana care nu iti poate oferi ceea ce iti doresti de la un barbat desi de altfel meriti, dar nu stiu cine a gresit dintre noi: eu ca m-am nascut prea devreme sau tu ca te-ai nascut prea tarziu
De asemenea, vreau sa stii ca iti respect decizia chiar daca m-a lasat mut si gol.. Ti-am observat privirea in momentul tandru dintre cei doi indragostiti astazi: Madalin si Bianca si mi-a presarat in suflet spini.. as fi dorit sa iti pot presara in cale petale de trandafiri si pierduti in multime sa nu ne ne vedem decat pe noi, iar aceasta imagine imposibila m-a intristat si mai mult realizand inca o data inutilitatea.. dar voi pastra amintirile si cadoul neasteptat pentru totdeauna, refuzand nebuneste sa raman 'just one of them'!"

Stergandu-mi fruntea de sudoare, frecandu-mi barba de stele, suflandu-mi nasul in trandafiri dau peste asta.. Pentru ca-i liniste si soarele sforaie parca de-o vesnicie, imi fac curaj si citesc.. Imi misc ochii cu viteza peste randurile astea si n-am rabdare.. la jumatatea mail-ului inchid si redeschid peste 10 minute.. il citesc o data cap-coada si dau exit fara sa ma atinga cumva, undeva.. Il citesc pentru o a treia oara si nu-nteleg.. Nu-nteleg multe dar nu ma sinchisesc.. pentru ca, ah v-ati dus visuri, v-ati dus! de unde sa incep acum sa explic lucrul asta? ce sa spun mai intai? am fost o visatoare, n-am priceput nimic niciodata din ce se petrece pe lume. am trait in vis si acum iata ca sunt silita sa deschid ochii. patru sau cinci ani, timp in care am incercat sa fac un rost pentru fiecare particica din mine, am trait obsedata de iubire, fanatizata de speranta. Imi era groaza de un singur lucru, de faptul ca intr-o zi va trebui sa ma maturizez, ca intr-o zi exteriorul va incepe sa existe, ca n-o sa imi mai tina multa vreme. ma gandeam ca voi deveni un om matur "cu un gand mai putin in fiecare an".faptul ca in prezent multe dintre prietenele mele au pe cineva alaturi si se tin de mana si merg impreuna spre undeva, mi se pare nu monstruos, ci de neinteles, nu incape in mintea mea. Iar acum stiu sigur ca sunt matura, ca strazile si ideile au inceput sa se adune din ceata si sa capete contururi ferme, dezolant de rectilinii. Nu mai pot gandi in mai multe feluri despre un lucru. Trebuie sa gandesc altfel si stiu ca nu pot sa ma mint mai departe. Nu mai pot crede in iubire si speranta. Pana acum eram fericita cand gaseam o farama de ceva pentru sufletul meu. Acum simt nevoia sa cercetez lumea reala si sa spun adevaraul despre ea si sa nu creez norisori colorati. Ca sa spun in cate lucruri nu mai cred mi-ar trebui o lista tripla ca a lui john lennon, iar el putea macar sa spuna "I just believe in me".
Mi-e somn de pic si parca tot mai vreau sa inteleg ce-mi transmite omul asta aici. dar nu pot.. sau nu vreau. sau nu ma intereseaza. m-a orbit cu stralucirea inelarului. inca ma dor ochii..
Sa-ti zic cum a fost? Sa-ti zic cum va fi?
E 8 suna el, raspunzi si zambesti,
nu te poti abtine sa nu zambesti
cand vocea de domn i-o auzi.
veti iesi in oras, la cina sau la mignon
veti umbla printre stele si fum de tigara
caci stii ce urmeaza: dupa vinul desert
veti merge la el, si-n patul inert
te lepezi de toale
va iubiti si-apoi pleaca, fiind...
si ramai, manechina cu luciul zebrat
peste burta si pulpele goale..

Desigur, lumea exista numai de ieri: Deci vino, pustoaico, adu-ti cu tine trusa de mangaieri.. Caci eu sunt acum un burghez:iarna schi, vara nudism, in restul timpului meseria, petrecerile, tristetea ta de adolescenta neagra si cd-urile cu Tudor Gheroghe.


Oricum s-ar zice ca am ajuns la un echilibru..

P.S. am uitat sa mai spun
ca de fapt nici el nu ma iubeste
dar ne simteam bine
si am avut seri placute
efectiv.

reteta fericirii.

prietene, pentru ca oamenii traiesc putin si vor sa fie macar fericiti am sa te invant cum anume se poate trai fericirea. da, da ai citit foarte bine.. Cum anume se poate trai fericirea.. e o reteta simpla si mai ales la indemana oricui. Trebuie doar sa urmezi intocmai pasii acestia pentru a ajunge la rezultatul potrivit..

Iata-i:
Sa fii indragostit si sa nu scoti noaptea capul de sub plapuma de satin.
Sa canti desi nu ai voce deloc.
Sa valsezi chiar si cand nu e muzica.
Sa va intalniti in lumina mare a toamnei.
Sa va conversati si sa mancati seminte de floarea lunii..seminte de floarea stelelor.
Sa te plimbi singuratic printre tarabele goale ale pietei si sa-ti miroasa a patrunjel vandut peste zi.
Sa o iei sonticaind pe strazi cu nume de mari savanti doar pentru ca te-a gonit cucuveaua de-acasa .
Sa faci dragoste cu cine nu trebuie, doar din curiozitate sau plictiseala intr-o casa prafuita.
Sa iti imprimi discuri cu pink floyd pe care poti dormi si visa frumos.
Sa iei o supradoza de ploaie intr-o caşeta de frig.
Sa porti Bucurestiul la mana, legat cu o curelusa de curcubeu.
Sa stai in amurg cu talpile pe calorifer citind romane si nuvele americane ale unor autori tineri.
Sa mananci piersici cu tot cu puf si sa simti cum te-neaca natura.
Sa n-ai nicio decizie de luat.
Sa dormitezi.
Sa te uiti pe geam.
Sa asculti cum fulguie peste padure.
Sa tii un jurnal.
Sa nu depinda niciodata de tine, viata nimanui.
Sa-ti infigi dintii in carti ca intr-o guma de mestecat si sa cunosti lumea.
Sa te tina in brate cineva care nu-ti apartine.
Sa-ti inghiti icnind instinctul de aparare.
Sa-ti bei amintirile de ricin.
Sa stai turceste in varful patului si sa bei o cana cu ceai.
Sa stati ochi in ochi ca doi amanti.
Sa te bucuri de placerea de a iubi chiar daca nu ai bani deocamdata.
Sa te grabesti sa traiesti.
Sa aiba cine sa-ti spuna "ce a fost cu tine a fost haios si sexual dar acum e timpul sa-i uimesti si pe altii cu clasa ta"
Sa iti intelegi dorintele si nevoile.
Sa zambesti.
sa alergi prin ploaie.
Sa mergi descult prin iarba.
Sa ai prieteni.
Sa plangi cand iti vine.
Sa mai telefonezi macar din cand in cand de la cabinele alea albastre.
Sa speri intodeauna.
Sa nu-ti doresti ce nu poti avea.
Sa stii sa fii TU.


prietene, asculta-ma ca de nu vei ajunge sa spui: " iata-ma, la mijlocul vietii si inca n-am invatat sa exist. am facut liceul si facultatea si nu stiu cum sa iubesc."
Alege-ti de-aici macar 3 lucruri si fa-le in fiecare zi.. Vei vedea cum viata ta va capata parca un sens..

asculta-ma prietene, asculta-ma!

Cronica fericirii de-un minut!

Pariez ca 95% la suta dintre romani nu se asteptau la asa ceva.. la un asemenea joc, la asemenea vointa.. Nimeni n-a fost optimism!Adevarul e ca nici eu n-am indraznit sa sper.. ma ingrozea superioritatea din ochii italienilor si nu stiu daca a observat cineva miscarea buzelor lui del piero dinaintea loviturilor libere.. sunt asa, cum sa va zic.. te trec fiorii efectiv!
Una peste alta mi-a placut Romania in seara asta. Mi-a placut pentru ca a reusit sa faca intr-un meci, ceea ce a facut pana acum generatia Hagi, Popescu. Si nu pentru ca ne-a dus de la extaz la agonie, ci pentru ca a luptat pana in ultimul minut cu ambitia dusa la extreme.
Ce-i drept, am avut victoria in propriile maini.. Am fost la jumatate de pas sa obtinem ceva ce urma sa intre in istorie. Cum este posibil sa fii atat de egoist?Eu merg pe principul urmator: daca nu te simti in stare sa duci ceva la bun sfarsit, lasa-l pe altul.. Se vedea emotia in fiecare gest al lui Mutu.. de la pasii cu care calca iarba pana la fata ingrozita.. Pacat, mare pacat! Am fost atat de aproape si totusi atat de departe..
Cel mai rau imi pare ca nimeni nu sesizeaza incompetenta lui Daniel Niculae..Continuam sa ne punem sperantele in cineva care pana acum nu a demonstrat nimic.. preluari dezamagitoare, pase spre niciunde. Imi mai pare rau de Petre..astazi a fost neputincios.. toate centrarile au venit de pe partea lui and there was nothing he could do!
Din nou: Cum este posibil sa joci cu Banel care este un disperat?Si cu Dica care a fost cel mai lent jucator de pe teren..depasit la toate fazele, incercarea recuperarii balonului prin fault..
Mi-au placut mult Goian si Tamas pe aparare in prima repriza..insa nu-i pot ierta lui Tamas imprudenta de la golul lui Panucci intrucat acesta a introdus mingea in poarta chiar de langa fundasul roman.regret sincer, cartonasul GRATUIT obtinut de Goian ce-l va impiedica sa joace in partida cu Olanda. Mutu de nerecunoscut in primele 45 de minute, cu exceptia sutului retinut de Buffon..
Singurul jucator absent total de pe teren a fost Codrea caruia i-am auzit numele de maxim trei ori.
Comparativ insa cu meciul cu francezii am aratat ca se poate. Ca Romania are o echipa buna doar ca nu stiu sa valorifice ocaziile si se pierd in cele mai nepotrivite momente.
Pe viitor, un egal Franta-Italia ar fi ideal.. dar ma indoiesc pentru ca i-am urmarit pe francezi si am observat ca nu joaca nimic, absolut nimic. iar setea italienilor pentru calificare este de necontenit. Si ma gandesc ca acum sunt disperati, mai ales ca au trait surpriza vietii lor astazi.
Sa indraznesc sa sper la o victorie cu Olanda?e cam mult.. Insa merg pe ideea ca ar vrea si ei sa-si pastreze fortele pentru sferturi si o vor lasa mai moale cu noi.. zic si eu..
Ca o concluzie: Mi-a placut Romania astazi insa cu mai mult noroc, am fi mers lejer brat la brat cu Olanda.

Scrisoare catre Fat-Frumos..

Am crezut cã, într-o zi, buzduganul va lovi în usa mea si am sã ies sã te îmbrãtisez. Vroiam sã-ti revãd calul alb. Mi-ai promis cã îl voi cãlãri cândva... si acum când în sfârsit, as fi putut..ne-ai lãsat sã rãtãcim printre faruri de masini..trebuia sã crestem mari si sã luptãm cu toti zmeii din lume..nimeni nu mai vrea sã lupte, Fãt Frumos.Oamenii nu au timp sã fie viteji..unii spun cã viata e o luptã, dar foarte rar aud pe cineva care sã fie sigur cã a câstigat sau a pierdut.
Mi-ai promis cã o sã mã înveti ce e onoarea, Fãt Frumos..dar nimeni nu mai foloseste cuvântul asta.Nici în reclame nu l-am auzit..foarte rar, prin filme, dar mereu apare unul care spune cã esti prost dacã ai onoare.Ai plecat si nu m-ai lãmurit...
În fiecare searã, ajungem în acelasi loc, Fãt Frumos..niste case mici.. iar eu stiu sigur cã am fost în castelul tãu.Mi-ai spus cã nu pot sa stau mult,venea zmeul si trebuia sã va luptati.Si toti oamenii fac aceleasi lucruri.Cei singuri intrã în casã, aruncã niste chei pe masã, se duc la frigider, scot o sticlã, beau si privesc în gol.Apoi se trezesc ca din vis se duc în altã camerã,se aseazã pe o canapea si dau drumul la televizor.In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, în acelasi timp, în aceleasi case mici, Fãt Frumos...
Am fi putut fi singuri, Fãt Frumos...Mi-ai promis cã n-o sa dormim doua nopti în în acelasi loc, Fãt Frumos..cã o sã zburãm peste munti, cãlare pe caii nostri albi si o sa cãlãtorim în acelasi timp cu stelele, si unde vom vedea o luminitã cât de micã, acolo vom coborî si vom înnopta.M-am gândit cã n-o sã pot zbura, Fãt Frumos, dar eram sigur cã voi cãlãtori.Si luminite sunt peste tot, Fãt Frumos, asta mã doare... nici mãcar nu ar fi trebuit sã le cãutãm.E mult mai simplu decât pe vremea ta si tu nu esti aici... Spuneai sa inconjuram pamantul si sã rãspândim Binele în lume, dar nu mi-ai spus niciodata ce înseamnã Binele.Nu ai apucat...
De ce m-ai lasat Fat Frumos?De ce?M-ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini.. nu stiu drumul spre castel si acasa doare..
De ce m-ai tradat Fat Frumos?De ce? treci incoace sa lupti, sa m-ajuti sa castig. nu mai stiu sa iubesc, fara tine mi-e frig
Tu stii cât se ceartã oamenii pe chestia asta cu Binele?Mã enervezi, Fãt Frumos, cã esti iresponsabil..m-ai lãsat cu ochii in soare..Vreau sã fac tot ce fãceai tu si sã trãiesc cum trãiai tu, Fãt Frumos, si sã îi învãt si pe altii.Prietenii trebuiau sã mã ajute, nu Fãt Frumos?
Trebuia sã plecãm împreunã la drum... trebuia sã stiu sã îi aleg, nu, Fãt Frumos?... Ei bine, aflã cã sunt singur.
De ce ai plecat Fat Frumos?de ce?M-ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini.. nu stiu drumul spre castel si acasa doare
Sunt singur si tu nu esti aici..Fomilã, Setilã, Pãsãri-Lãti-Lungilã..sunt înconjurat de niste idioti în costume gri cu care mã vãd miercurea la mall si care cântã cântece despre bere si nici mãcar nu-si mai amintesc de tine. Trebuia sã fii aici, lasule!sã ne înveti sã luptãm, sã ne vorbesti despre onoare si prietenie, sã ne spui despre sacrificiu.Trebuia sa ramai aici sa te aperi Fãt Frumos, pentru cã eu nu o pot face în locul tãu, cã nu m-ai învãþat, Fãt Frumos..ai plecat ca un las, Fãt Frumos..si nu ne-ai învãtat nimic.Ai fi putut mãcar sã îmi spui cum ai fãcut sã o iubesti doar pe ea, Fãt Frumos. pentru cã eu stiu cã ea te-a ajutat mult.Cum ai reusit sã iubesti o singurã fata.Te urãsc, Fãt Frumos, te urãsc în numele tuturor calculatoarelor din lume!
Tastez numele tau si mii de pagini îmi vorbesc despre tine.Si tu nu esti nicaieri, Fat Frumos.Si nici macar Zmeul nu mai e printre noi.Asa as fi fost sigur ca ai existat.Ai plecat, Fat Frumos, si ai luat cu tine si Binele sï Raul... Te urasc, Fat Frumos... Te urasc!





Vama - Scrisoare catre fat frumos
Asculta mai multe audio Muzica »

ceva sublim..

Si inima, ah, cum zvacneste..vibreaza la fiecare acord de chitara, la fiecare vers duios..si-mi place de mor. mi se urca inima-n gat si bate aicia sus.
as vrea s-ascult la infinit.
as vrea sa-mi montez boxe-n urechi.
as vrea sa-mi dau si ultimul of pe "Scrisoare catre Fat Frumos"
as vrea sa veniti cu mine in noaptea-nstelata.
as vrea sa veniti cu mine pe aleea circului.
as vrea sa veniti cu mine peste stelele galbene.
as vrea sa veniti cu mine pe langa fabrica de paine.
as vrea sa veniti cu mine peste tot.

Cat de departe ma puteti duce...de ce ma lasati mereu sa ma ratacesc printre speranta, judecata, scrum, intuneric, inger, nemurire, nimic.. luati-ma cu voi inapoi! duceti-ma la lacul sarat, sa intram de mana in apa rece, sa ajungem pe fundul lacului balacindu-ne printre pestii rosii si verzi si acolo sa stam jos pe o usa ruginita tinandu-ne dupa umeri si ramanand asa, neschimbati, secole intregi pe cand lumea de deasupra piere prin foc si prin sange.
Ce ma nedumereste este ca nu va pot scoate din suflet dupa cate mi-ati facut.. cum m-ati lasat atunci cu inima vraiste. cand v-ati rupt de la ce era al vostru si al nostru. mi-ati ruinat pasiunea si din mine tasneau firicele de nisip si apa sarata. Mi-a fost teama ca voi ramane adolescenta, asa cum m-ati lasat. ca n-am sa mai cresc, ca n-aveam cu ce ma hrani. dar iata-va, iata-va, alergand sa ma salvati! Am avut dintotdeauna oroare de maturitate dar cu voi prind parca curaj. acum ma plimb si visez, de-acuma totul e hotarat. E DRUMUL FINAL! veti avea grija de mine, o stiu!pentru ca daca ma nimiciti inca o data, e clar ca sunt dusa de-aici dintre voi.



Si voi nici nu stiti ca ce mi-ati trimis e rai pe pamant.. Si voi nici nu stiti ce simt cand v-ascult. Si voi nici nu stiti c-astept mereu ceva nou si cand nu-mi dati sunt ca o tipa ofticata ca se vede in apa, batrana. As vrea sa raman cu voi pe vecie, fara bani, fara barbat, fara macat..
si tot ce cunosc sa fie doar VAMA.
si tot ce visez sa fie doar VAMA.
si tot ce ating sa fie doar VAMA.
si tot ce mangai sa fie doar VAMA.
si tot ce gandesc sa fie doar VAMA.
si tot ce iubesc sa fie doar VAMA.
si tot ce presimt sa fie doar VAMA.
si tot ce mananc sa fie doar VAMA.
si tot ce inseamna sa fie doar VAMA.
si tot ce pretind sa fie doar VAMA.
si tot ce zaresc sa fie doar VAMA.
caci tot ce traiesc este doar VAMA.


si oricat de fericita as fi, va veni un moment
cand voi spune:adio.
adio tinerete, adio viata, adio imagine, gust, miros, adio spatiu, adio energie,
adio timp
sosele si magazine
adio dragoste
adio cristina
si visul va fi gata
din nou singura, gandindu-ma la..
VAMA.

voi mai trai o vreme, voi fi trista pentru maruntisuri.
noaptea, venind spre blocul meu, voi privi stelele
si voi incarunti, dar asta odata cu voi si piesele NOASTRE.


Vama mea.. bucata mea de fericire.. stropul meu de binefacere.. medicamentul meu..inceputul meu..speranta mea..betia mea..



Vama - Scrisoare catre fat frumos
Asculta mai multe audio Muzica »

17 ani.. infinit

17 ani, baierame, timiditate, inceput,
Saliva, buze, rasuflare,
Noapte alba, lacul tei,
Ciorapi de dama, suferinta fotografie, ramas-bun,
Disperare, hohote de ras, politie, rasarit, metrou,
Prietenie, plaja, foc, dragoste, putere, tinerete, fum,
Iubire, amintire, val, nepasare, lupta, orgasm ideal.

17 mii, pahar, tigara, camin, speranta, asternut,
Betie, cantec, ignoranta, rucsas, nisip, gara de nord,
Carte de munca, libertate, urlet, rana,
Scarba, mila, lasitate, orgoliu, furie, nedreptate,
Mizerie, otrava, rautate, violenta, sange.

Succesc, povara, somnifer, avutie, aer, secunda, ger,
Invidie, depravare, zar, nerabdare, goana, depresie, mal,
Delfini, lumina, orizont, liniste, furtuna, despartire, somn,
Albastru, cersetor, destin, ratacire, suflet, coroana, chin,
Uitare, lacrima, copil, oboseala, tremur, prevestrire, har,
Speranta, judecata, scrum,
Asteptare, zambet, credinta, drum,
Desertaciune, stele, foc,
Intuneric, inger, nemurire, nimic,
Calatorie, univers, molecula, dor, infinit..




Vama - 17 ani..infinit
Asculta mai multe audio Muzica »

in fine, tastez..

ascult Vama. mananc caise. citesc ceva bloguri pe-aici. in fine, tastez
nu imi simt inima.nu-mi cunosc creierul.
si ghici cine deschide usa? e NIMENI! ce urat imi pare.. e neras, pacatosul..
iar vine devreme, nefericitul, si apoi ma inghesuie intr-o camera mai strimta ca o camara, unde ca sa-ncapem, trebuie sa ne strangem unul in altul, sa ne imbratisam, sa ocupam in acelasi timp acelasi loc in spatiu.
si in casa e-asa de bine.. mananc caise. citesc ceva bloguri pe-aici. in fine, tastez..si viitorul e NIMENI. nu-mi cunosc creierul. nu ma cunosc.dar mi-e bine, nu-ti fa griji. mi-e bine asa cum sunt eu: fricoasa si curajoasa si urata si frumoasa si calma si nervoasa si naiva si vicleana si proasta si desteapta..si mi-e bine!
peste blocul meu s-a ridicat luna. peste europa-i racoare si lumea citeste sub razele lunii.o schizofrenica moarte isi face buzele-n oglinzi..da, linistea-i de vina! linistea cheama infernul la ea. Doamne, ce liniste!stalcita sub pietroiul mare al lunii ma uit pe versurile de la "17 ani..infinit".. cat de tare suna! Am plans azi.. asa mi-a fost de ciuda ca n-am ajuns la concert.. jur, jur sa nu-l ratez pe urmatorul!
DECI: cand viata nu ma pipaie la incheieturi...
ascult Vama. mananc caise. citesc ceva bloguri pe-aici. in fine, tastez.
nu imi simt inima.nu-mi cunosc creierul.
sunt o oglinda purtata de-a lungul unei oglinzi.