Zurlia..

We say we're friends
Do we pretend?
I hope not... at least not me.

Ascultam azi "with a little help of my friends" si ma gandeam, cum ma gandesc eu mereu de altfel si nu ajung niciunde.. Ma gandeam la dansa.. care acum citeste si-si musca unghiile de frica ca nu cumva "sa fie de rau".. e de rau si de bine, Zurlio! Le amestecam si ajungem undeva, unde lumea e un balon de sapun, ce reflecta in curbura lumea de jos..
Si cum sa-ti zic? C-asa te urasc uneori cand lasi de izbeliste sufletul meu.. Cand te duci tu acolo la lumea ta, la feţele lor inverzite de ura si priviri incrucisate.. Asa te urasc cand ma certi si-mi zici "vino!hai odata!hai dracului odata!" si eu nu pot, iata nu pot sa-ncep jocul barbar..
Ma regasesc mereu aici, singura, in asteptarea dumitale.. Si ma arde intruna o gelozie prea crunta.. Of, Zurlio de-ai sti cum ma usuca pe dinauntru.. Si nu-mi da pace! Si nu ma lasa! Sunt cel mai egoist om in Univers.. pentru ca te vreau doar pentru mine, si-atat!
Nu te mai lipi atata de ea, las-o, duca-se..
Nu mai strange pleoapele o data cu ea..
Nu mai geme cand iti cere..
Nu pleca o data cu ea..
Te rog, sa n-o strangi in brate cu disperare si dor..
Nu te inalta fîlfîindu-ţi in urma viata zdrelita
Nu ma lasa in gelozia mea idioata sa umblu singura, de nebuna pe strazi..
holbandu-ma la masini si la necunoscuti, mirandu-ma ca traiesc..
Nu vreau sa vad pe cer un foc rosu indepartandu-se intre stele palind
si sa simt ca buzele mele rostesc fara mine:
"-Adio, Zurlio! Te-am iubit.. "


Tu nu stii.. tu nu stii nimic! esti asa de proasta.. Cand m-ai lasat atunci, n-am mai vazut oameni. Eram parca orfana! Si tu nu stii, tu ti-ai vazut de viata ta fericita.. Luminam si straluminam fiecare palma de loc, odaie si hala poate-oi gasi ceva cat de mic sa te-aduca-napoi. Dar tu NU, NU si NU! Ti-a placut sa-mi viscolesti prin suflet si sa fugi ca un hot prins cu mana in buzunarul victimei.
Inserarea aia orbitoare a fost salvata de rasaritul fantastic de soare.. Te-ai indurat si m-ai lasat sa intru iar la tine in suflet.. Recunoaste macar! Ca nu poti nici tu fara mine..
De-ai sti cat de uriase sunt eforturile mele de a te-ntelege uneori.. Si cat de groaza imi e de linistea ta, de ajutorul pe care refuzi sa mi-l dai.. De ce ma asculti mereu cu atata atentie de parc-ai fi gata sa-mi explici si cum s-a format lumea?.. Si-apoi taci si ma lasi sa merg pe drumul meu.. de ce nu ma iei de mana sa mergem impreuna? De ce te porti de parca mi-ai fi vazut moartea straluminata, dusa in brate de mama? De ce nu ma vrei?
Tu stii bine, ca am vazut ce n-as fi vrut sa vad vreodata.. tu stii bine, doar ti-am zis.. Si tu stii la fel de bine ca emani o liniste ce ma incalzeste cand ma asculti.. dar apoi ma ucizi tot cu linistea asta! Ajuta-ma, ajuta-ma cumva!

Zurlio, cand ti-am vazut conturandu-se parul, incalcit ca o masina cu aburi, dupa luni si luni de gol in suflet.. Si-apoi buzele si dintii si gingiile, caci zambeai printre nori si raneai cu dintii pielea de cireasa a stelelor.. Apoi ti-am vazut cerceii inconfundabili de copil cuminte prinsi de lobii prelungi.. si in sfarsit nasul cu toata nebunia aia de punctulete.. si umerii obrajilor.. ce sa mai spun, era capul tau in gros plan si in spate stelele, era ca in "Razboiul stelelor", erai ca printesa Lea din "Razboiul stelelor". Doar ca te uitai la mine, in groapa mea de obuz si ti-era parca frica.. Si mie mi-era, stai linistita! Si mi-ai zambit si mi-ai udat obrajii cu buzele si-am stiut ca mi se mai da o sansa, brusc am stiut ca mi se mai da o sansa..
Si mi-am zis, si-mi tot zic: "lumea ei e un tort, pe care nu stiu de unde sa-l incep si vreau sa-l mananc pana la ultima stafida" Un tort de un miliard de kilometri cubi.. e cam mare.. dar cel mai tare urasc cand se infrupta altii din el.. mai ales fata cu piele de sarpe. E atat de calica.. vrea sa-l manance pe tot! si mie imi place ca tu-mi pastrezi cate-o bucata din fiecare felie.. tu ma iubesti,Zurlio! ma iubesti si cand faci crize! o stiu!
Fata cu piele de sarpe e ceva mai mult decat mine? poate ca da, poate ca nu.. Dar sunt dati cand ma simt peste ea.. Si-atat imi placeeeeeeeeee! ca ea este rea si oamenii rai nu-s pentru tine, Zurlio..
Ce vroiam sa-ti mai zic este ca tu esti a mea si acum imi soptesc..
sa fii tu muntele fagaduit?
sa fie degetele tale promontorii sticloase in soare?
sa fie parul tau ciorchini de struguri?
sa fie pielea ta coaja de grepfruit?
sa fie ochii tai grotele subacvatice, unde traieste meduza transparenta?
ah, bine te-am gasit, pamantul meu, faleza mea..
asteapta-ma sa debarc
si voi face arca, inchisoarea, surcele
si-o vom impinge in larg.
si apoi, Zurlio, vom avea ragazul sa ne povestim ce-am mai facut de la despartire incoace
sa radem de prostiile noastre
sa fim impreuna...


We say we're friends
Do we pretend?
I hope not... at least not me.

hai, sterge-ti ochii!

hai, sterge-ti ochii si termina-ti deci pledoaria.. ai tipat, ai urlat, l-ai iertat.. Il etait attendu.. si de pe nervurile buzelor acel "inceteaza" s-a arcuit elegant..
prin lasa-ma, iarta-ma, tu femeie doldora de karate ai invins negresit inca o data..
tu, ticnito pornesti razboiul civil impotriva nimanui..
tu, demento ai facut un Univers intreg sa se prapadeasca de ras..
pentru ce? pentru cine?
ne-ai promis bucuria, lasa-ne sa fim bucurosi!
lasa-ne sa-ti vedem camasa uda la subtiori de la atata truda..
lasa-ne sa privim cu fata strambata de placere, zambetul tau de gagica rujata pana la pulpe..
lasa-ne, hai lasa-ne, fie-ti mila de sufletele noastre dornice de fresce puerile..

Ma plimb printre ruinele tale, femeie.. dar cum este posibila atata distrugere de sine?Cararea sufletului tau e presarata cu trandafiri rosii, spinosi, paziti de rodwilleri hraniti cu bucati din sufletul lui.Bucatile alea insangerate cu care-i hranesti sunt vitale bestiilor.. Si parca nu se mai satura.. musca cu nepasare si sangele le manjeste coltii de-un alb orbitor.. Caci sangele ala, e linistea ta!
Si iata, cararea are un capat! aici e-o prapastie adanca si neagra.. iar moartea face punctul pe harta, infigandu-si compasul de fier in beregata noastra, in cealalta parte a trupului sau, ocrotita de cei ce-l iubesc.Da, da.. ai ghicit! Se stie ca noi toti am incercat sa-l salvam de la pierzanie.. dar el, pacatosul,ne-a tradat precum Eva ce-a tras lumea-n sus de fermoare..
Ma-ntreb daca vom mai putea sa-l punem vreodata in functiune..
Ma-intreb daca bateriile ruginite ale toamnei acestea vor mai putea aprinde lumina sufletului sau..

Ah, femeie, cuib de vipere incolacite, nu-ti mai picura veninul peste linistile lui.. Ce-ti mai place sa porti pe pielea lui razboaie astrale, infigand din loc in loc stegulete si deplasand soldatii de plumb pe spinarea lui lata pana-i paraie coastele..
dar inceteaza! hai, scoate-ti capsorul din priza..esti mai comuna cand treci printr-o criza existentiala (si de la un timp treci mereu cand esti goala)..
ti se va lua, vai! de pe gene tot tusul cu care ii atrageai candva pe cei ce doreau sa-ti slujeasca..

hai, sterge-ti ochii si termina-ti deci pledoaria.. stii bine ca, e de ajuns sa-ti prinzi din nou rochita cu clema, ca sa redevii ahtiata si cinica.

aruncand cu flacari.

ce liniste. ma incearca un sentiment delicat. ai fost aici? n-ai fost? ce mai conteaza? din auzite te-ai regasit cumva aici, la mine.. iar ea, ea sarmana, a imbracat taiorul de faianta al mortii.
aruncand cu foc
aruncand cu flacari
aruncand cu trotil
aruncand cu sclipiri
aruncand cu raze
aruncand cu vedenii si iluzii..
si ea tragea din tigara si ridica din spranceana.. si simteai ca o doare.

si-atunci te-ai simtit obligat sa dai socoteala pentru trecutul tau murdar, pentru prezentul tau fara materie si fara suflet. ce copil! nu te inteleg cu totul si cred ca nu te inteleg deloc. doar ca mi-e sila de scenariul asta.. tu esti acum o marioneta manuita de-un papusar iscusit..
si chestia aia ranjita si urata se joaca cu inima si mintea ta.. te-a patruns atat de adanc incat a ajuns in venele tale.. si circula prin tine de sus pana jos, de jos pana sus. ti-a spalat creierul si sufletul! are o telecomanda a ei cu care te conduce. si rade! sa stii ca e o glumeata..
astazi m-am bucurat pentru ca mi-am dat seama ca-s citita. si ma bucur ca scrierile mele provoaca reactii adverse.. as vrea sa stii ca nu esti tu privilegiatul cu tricou rosu si pantaloni inflorati.. si chiar de-ai fi, n-as recunoaste! dar macar te inteleg, macar inteleg frustrarea dumitale sau mai bine spus frustrarea donshoarei..
as vrea sa stii ca imi pare rau ca n-am fost ceva mai explicita in ceea ce priveste relatia noastra.. dar iti pot spune acum, cand stiu ca astepti cu sufletul la gura replica mea: ceea ce noi am trait a fost o bomboana invelita in ambalaj de staniol.. cu un gust suav, dar mereu fosnind inainte s-o desfaci.. nu-ti fa girji! nu-ti duc dorul, nu te vreau! tu te-ai deconectat de la viata mea acum mult timp, dar stiu sigur ca dupa o zi grea si apasatoare iti vine chef sa asculti viata mea. te asezi in fotoliu, apesi pe ON si ma arunci scanteietor ca diamantul in labirint. dar lasa, actorii din filmul meu si-au uitat replicile..
am zambit si am ramas, cred, minute bune cu zambetul asta dupa ce vocea ta intrerupta de latraturile alea mi-a reprosat tot felul de dracovenii.. te-ai cam pierdut in fata sobrietatii mele.. ce tare! nu poate dovedi nimic, bezmetica!


Si cel mai rau imi pare ca de-o viata te chinui sa existi!

zambesc..

mi te-am amintit in tricoul rosu, labartat si zambesc.. iti statea atat de bine cu el.. parca te vad si-acum! cum il asortai atat de bine la pantalonii aia inflorati, cilibii.. si bronzul tau.. a, sa nu mai vorbim de bronzul ala!
prostule, de ce n-ai ramas cu mine? ce cauti, ce cauti tu?
ah, prostule, prostule! uite, s-a dus totul,
dar nu, nu e vorba de noi
ci de demonii nostri
lua-ne-ar dracii..

Mi se pare ciudat ca-mi revii in ganduri doar acum, in momentele astea..Cand stau atarnata pe-un scaun cu mainile-mi tremurand, cu privirea-mi indreptata spre ea, cu venele gatului umflate, stand sa-mi plesneasca.. pentru ca tip! tip pentru ca e singura mea scapare.. nu ma pot elibera altfel..imi simt sufletul greu! stii si tu, cand ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste, cand trebuie sa iubesti nu esti iubit, cand esti singur nu poti sa scapi de singuratate, cand esti nefericit nu are sens sa o spui. Dar eu n-am nevoie de dragoste, as minti spunand asta!
Eu VREAU liniste, calm, tihna! Si-mi pare asa rau ca nu-ti pot spune ce-nseamna asta.. ca nu-ti pot destainui toamna de sticla.. dar lasa, inchipuie-ti cele mai hidoase intamplari..

si tu nu stii, prostule..
cladisem un castel cu giruete de discuri cu dylan doar pentru
TINE
pavasem autostrazi de cristal cu amprentele mele doar pentru
TINE

Eu si voi!

Sunt sigura ca citesti aceste randuri cu foarte mult entuziasm intrucat titlul scrierii este sugestiv.. "eu si voi".. probabil te gandesti ca am scris despre tine, sau nu! despre tine..Regret, sunt cam singura pe pamant. Nu va am decat pe voi si poate intr-o zi, voi ajunge si eu prin univers si voi gasi suflete dornice sa stea langa al meu.Pana atunci va am pe voi si voi pe mine.. iata-ma!

Eu:iubesc marea
Voi:iubiti marea/muntele

Eu:sunt aroganta
Voi:sunteti aroganti sau nu

Eu:apreciez sinceritatea
Voi:apreciati sinceritatea

Eu:iubesc
Voi:banuiesc ca asta faceti si voi

Eu:sunt sincera
Voi:unii dintre voi sigur sunt sinceri

Eu:alerg prin ploaie vara
Voi:vi s-a intamplat macar o data sa alergati prin ploaie vara

Eu:urasc mirosul de brad
Voi:poate nu urati mirosul de brad

Eu:simt lipsa cuiva
Voi:simtiti poate lipsa cuiva

Eu:am vise
Voi:aveti sigur vise

da, acum am o viziune mai clara asupra relatiei noastre.Observ ca sunt cateva lucruri pe care le avem in comun.
Iubesc, iubiti
Am vise, aveti vise.
alerg prin ploaie vara, ati alergat prin ploaie vara
apreciez sinceritatea, apreciati sinceritatea
Voi sunteti ca mine!

Eu sunt ca voi!

s-au dus cum au venit...

Ti s-a intamplat vreodata sa nu stii ce anume ar trebui sa simti pentru o anume perioada din viata ta? Iata-ma la sfarsitul celor 4 ani de liceu.. Mi-e greu sa cred ca mai sunt doar 3 saptamani pana ce sunetul asurzitor al ultimului clopotel ma va infiora, cand aglomeratia din curtea scolii va deveni insuportabila.. Sincer vorbind, lucrurile care o sa-mi lipseasca cu adeverat sunt putine..Atat de putine incat le pot insira pe degetele de la o singura mana:
o sa-mi fie dor de diriga, CLAR!
o sa-mi fie dor de caterinca din spatele clasei..
o sa-mi fie dor de Lacramioara care acum doi ani m-a tarat in biroul directorului pentru ca "am obligat-o sa chiuleasca" sustinea ea cu tarie.. (ce, credeai c-am uitat?)
o sa-mi fie dor de tigara fumata pauza de pauza in toaleta fetelor..
o sa-mi fie dor de goana dupa scutiri si "bilete de voie" pentru motivarea absentelor..
Acum, privind inapoi imi dau seama ca am si amintiri frumoase pe care nu as putea sa le uit. Dar simt ca anii astia raman neterminati, ca ar fi trebuit sa fac mai multe.. Nu, a nu se intelege ca as vrea sa mai raman, ca regret plecarea mea.. Doar ca in 4 ani nu am strans destule amintiri care sa-mi tina de urat pe viitor..Entuziasmul se amesteca cu un strop de tristete si devin confuza.. Nu stiu ce sentimente sa impartasesc acestor ani.. Si da, recunosc! Acesta este locul unde am trait prima iubire, unde o nota mica imi parea un capat de tara, unde o observatie primita de fata cu ceilalti colegi ma facea sa ma inrosesc pana in varful urechilor..
Relatii de prietenie n-am legat cine stie ce.. Unele au atras dupa ele tot felul de probleme adolescentine: de la certuri "ca intre copii", la adevarate razboaie civile. Acum, desigur ma amuz cand ma intorc spre acele vremuri si imi amintesc cum nu dormeam nopti intregi, plangand si rupand scrisorile primite de la ele, "cele mai bune prietene ale mele".. Pentru ca la fiecare sfarsit de saptamana ne scriam scrisori povestind lucruri banale uneori, alte ori adevarate romane erau editate si reeditate pe zeci de coli albe. Povestea scrisorilor s-a derulat pe parcursul clasei a 9-a cand deja priveam cu superioritate in jurul meu, ca ce naiba eram doar la LICEU si nu la orsicare, la SAHIA. clar?!
Dintr-a zecea deja imi luasem lumea in cap, asta si datorita tatei care s-a hotarat intr-un final sa-mi prelungeasca programul de stat in oras.. Nu mai trebuia sa vin la 12 fix (fara sfert academic, fara nimic) ci la 1. UNU!!! Eeeeh mi-a fost de ajuns sa vin o data la 1 jumatate si sa-mi dau seama ca ai mei CHIAR nu se trezesc sa vada daca eu sunt om de cuvant.. si devenise deja o obisnuinta sa depasesc programul cu indolenta. "A, pai ce ma eu n-am program. tu ai?" mwhahahahah..
Pe A il stiam de printr-a 8-a dar odata ajunsa in acelasi liceu cu el am hotarat sa iau initiativa. Domne, am telefon? Am! Am internet? Am! Intre aceste doua tehnologii exista o stransa legatura.. Ii voi trimite mesaje de pe internet, sa-l impresionez! Rosesc si acum cand imi amintesc fragmente din cele trimise.. Eh da, l-am "agatat" si totul s-a sfarsit anul trecut in vara cand siliti de unele imprejurari, am decis sa ne vedem de vietile noastre "care sunt total diferite".. right!
Clasa a 11-a a fost cel mai zbuciumat an din intreaga mea viata.. Bine, n-as putea sa ma confesez aici in vazul tuturor.. Dar ca idee, am trait intr-un an cat altii in 10! Dar a fost frumos, frumos..
Si am ajuns aici, intr-a 12-a cand ma simt ca dupa o viata de munca. Simt ca in 3 saptamani ies la pensie.. Nu stiu de ce.. Nu pot constientiza faptul ca vine o alta perioada din viata mea, poate mai frumoasa decat aceea care-a trecut. ma simt sfarsita, obosita!

favourite movies

Sectia 16

2008.. au cam trecut 18 ani si ceva de cand am vazut lumina zilei si in toti acesti ani am calcat de fix 2 ori "intr-o institutie ce inca se respecta" si anume Politia.. Cand mi-am facut buletinul si astazi!
In general nu-mi place Bucurestiul! Cand ajung acasa ma simt de parca as fi muncit din greu intreaga zi, fara strop de apa si farama de mancare.. "pasaje, blocaje, claxoane, telefoane, termopane, parcare pe trotuare, in parcuri sau cu plata, butic,minimarket, supermarket, hypermarket, expomarket" si tot asa.. Astazi am avut insa placerea de a vizita si unul dintre putinele locuri ale capitalei, pe care mi-as dori sa le tot vad.. Dupa indelungi cautari am gasit si strada Stoian Militaru si la numarul 103 ne era destinatia.. Greu de crezut cand inaintea ta se desfasoara o constructie veche de cand lumea, ce arata mai degraba a azil decat a Politie.. Calcam cu pasi timizi spre "receptia" cladirii unde ne intampina un tip de statura medie, cu tenul masliniu, infatisare usor dubioasa.. Si pentru ca problemele ce urmau a fi rezolvate nu ma priveau in mod direct, am decis sa astept afara, timp in care reuseam sa clarific un lucru: Nu cumva sunt undeva pe la tara?!
In cele 50 de minute de stat si tot stat, s-au perindat pe-acolo oameni fel si fel.. Analizam si ma grabeam sa trag concluzii.. Cum nimeni nu mai e eficient in tarisoara asta a noastra, in zilele acestea ale noastre, nici domnii militieni nu au putut rezolva intr-o ora niste amarate de declaratii si semnaturi. Motiv pentru care, cu trasul asta de timp, am ajuns sa vedem si infractorul..
Pentru prima si sper ca si pentru ultima data in viata mea, am vazut un om cu catusele stranse, cu capul plecat, cu ochii umezi, cu glasul tremurand.. Iertare n-a putut, n-a vrut sa-si ceara. Dar cand te uitai spre el si-l strapungeai cu privirea isi muta repede ochii si zambea amar.. Si-a ingradit viata pentru urmatorii 8 ani, timp in care isi va da seama (sau nu) ca drogurile nu-s tocmai vitale, ca talharia nu-i o meserie..
E adevarat ca cine greseste, plateste dar cand te uitai spre el parca nu mai stiai ce-a savarsit si ti se inmuia sufletul in mila.
Poate va avea ceva de invatat acolo, gandesc eu.Si cand va simti din nou mirosul libertatii va sti sa pretuiasca mai mult VIATA!


Cine-si uita greseala, merita s-o repete!

Sala pasilor pierduti

Erau doar patru pereti albi, scrijeliti de unghii tocite si frustrate.Totul in jur mirosea a dezinfectant de ii taia respiratia si simtea cum incet, incet se sufoca si piere. O lumina intensa se vedea la capatul acestei sali si il facea sa vrea sa ajunga indata acolo pentru a descoperi misterul.Cu cat mergea mai mult spre ea, cu atat mai departe ii parea,insa vointa si curiozitatea erau mult mai puternice decat insasi conditia sa fizica.Din loc in loc erau presarate flori de azalee pentru pasiunile fragile peste care trecuse cu usurinta.. Isi continua drumul cu ambitia intinsa la extreme si prin fata ochilor ii trecea intreaga viata cu o viteza inimaginabila. Si acum isi amintea pentru prima data, primii pasi facuti, primele cuvinte, prima atingere, primul sarut. Ochii ii tremurau incercand sa opreasca izvorul de lacrimi ce-i inunda obrajii, insa, era in zadar.Pasea cu darzenie si nu privea inapoi. Toate idealurile sale murisera si parca simtea ca viata sa depinde cumva de aceasta aventura pe care trebuie sa o duca la bun sfarsit. Pierduse notiunea timpului si deja credea c-au trecut cateva ore de cand tot merge fara niciun rezultat..
Deodata lumina din capat incepu sa se stinga usor, usor precum o candela care simte ca Ziua de Sarbatoare s-a sfarsit.Mirosul greu de pana acum disparuse brusc si mireasma puritatii il lovi in plin.Isi simti sufletul golit de toate apasarile lumesti si o adiere a unui vant cald ii misca suvitele de pe frunte.Inchise ochii din instinct si cand ii reveni privirea si constiinta deopotriva, inaintea sa stateau doi copilasi dintr-aceia cu aripi albe..
Intinse mana spre ei si cu glasul stins grai: "...De ce? De ce eu?"

Mi-ajunge!

Mi-ajunge un zambet cald si-o bataie sensibila pe umar..
Mi-ajunge un cer senin si-o floare de magnolie..
Mi-ajunge acordul de chitara de pe piesa noastra.. da, aia pe care-o ascultai in nestire cu lacrimi in coltul ochilor..
Mi-ajunge sarea marii si nisipul dintre degete..
Mi-ajunge bluza ta cu care inca mai dorm pentru ca miroase a TINE..
Mi-ajunge pojghita din cana cu lapte si scrisoarea din cartea ta verde..
Mi-ajunge luna oglindindu-se in geamul meu..
Mi-ajunge dimineata cu mirosul ei greu..
Mi-ajunge frica zilei de maine..
Mi-ajunge mangaierea calda a acestor maini de strain..
Mi-ajunge sa dorm uneori si sa am satisfactia ca n-am visat nimic..
Mi-ajunge ce am si nu-mi doresc ce nu pot avea..


Ti-ajunge sa fugi ca o tarfa groasa si grabita ce a fost prinsa cu picioarele goale in gradina publica..