M-ai inselat?

Ea: - Stii, ma gandeam... am trait asa frumos 72 de ani, tu chiar 78!
El: - Si, ce? Nu ai savurat destul viata?
Ea: - Ba da! Dar sunt multe nopti fara de somn in care stau si ma gandesc.. Ma gandesc asa, la noi.. La cat de mult ne-am iubit, la cat de mult m-ai iubit...
El: - Dar si tu... si tu m-ai iubit la fel mult! Poate chiar mai mult!
Ea: - Si ma mai gandesc ca nu te-am inselat niciodata! Si nici nu am simtit macar s-o fac!
El: - ......
Ea: - Cred ca toata lumea isi doreste altceva macar o data in viata. Tu ai simtit asta?
El: - ......
Ea: Ai facut-o?
El: - ......
Ea: M-ai inselat vreodata?
El: - ......
- Trebuie sa-ti marturisesc ceva!
- M-ai trimis odata sa cumpar aspirina, iar farmacista era asa de frumoasa.. M-am pierdut si am pus mana pe o sticla de sirop de tuse.
Ea: - Continua!
El: - Pai ti-am zis.. Era sa cumpar o cutie plina de sticlute cu sirop de tuse! Si nici macar nu tuseam...
Ea: - Tu glumesti? Spune-mi, glumesti?
El: - Da! Te iubesc asa mult...

Iubirea, ce curva...

Mi-am pierdut pana acum iubirea vietii de doua ori desi se spune ca e imposibil, ca doar o singura data in existenta ta ca om ti se poate intampla asa ceva. Dar culmea, in cazul meu au fost doi barbati diferti si tot de doua ori am simtit ca mor, ca viata mea s-a terminat odata cu plecarea lor. Ca nu pot, ca fara el la momentul ala, sensul vietii mele se afla intr-o prapastie adanca si oricat de tare as urla nu ma aude nimeni si nu ma va mai auzi nimeni vreodata. Am iubit cu toata fiinta mea doi oameni diferiti si tot lor le-am daruit tot ce am avut mai bun.M-au tradat, m-au mintit, m-au parasit...
Prima data a fost parca mai usor. Am acceptat realitatea intr-un tarziu, cu o nepasare marsava pentru ca ma astepta o lume noua, idealuri noi, oameni noi, prietenii, poate chiar iubiri noi. Aveam sa parasesc orasul care imi adusese atata amaraciune desi era locul unde ma nascusem, unde invatasem sa fac primii pasi, unde iubisem prima data, pe scurt, locul unde mi-au fost ancorate radacinile. Dar plecarea asta imi dadea incredere, facea durerea suportabila. Imi petreceam zilele visand la cat de frumos am sa traiesc si aveam un calendar in care imi insemnam zi si zi cat mai am de trait acolo.
Si am plecat... Nu a trecut mult si imediat mi-am intalnit iubirea vietii pentru a doua oara. Si atunci eram fericita nu neaparat pentru ca iubesc din nou ci pentru ca ma simteam salvata, scoasa din prapastie. Iubeam... iubeam cum nu o mai facea nimeni in univers. Iubeam fara egal, iubeam diabolic, obsesiv, sufocant, apasator. Iubeam cu frica zilei de maine. Fara pic de siguranta, fara incredere in propria mea persoana si in cea de langa mine, fara esenta. Credeam ca iubesc complet pe atunci desi imi lipsea tot.
L-am pierdut si pe el dar de aceasta data parca cerul se pravalise peste mine intr-o fractiune de secunda. Traiam la voia intamplarii, de azi pe maine, cersind iubire si implorand impacare. Ma simteam umilita desi ma umilieam singura cu buna stiinta. Tradata desi acceptam fara sa stau pe ganduri tradarea. Ma simteam mintita desi eu ceream minciuni. Ma simteam folosita desi eu imi serveam sufletul pe tava. Calcata in picioare desi ma intindeam pe jos si-mi presam corpul cu picioarele lui.
Deveneam tot mai des furioasa pe propria mea persoana iar pe el il absolveam de orice vina. Strangeam din dinti asta ca sa nu-mi dau milioane de pumni in cap si plangeam... Dumnezeule, cat plangeam. Cu lacrimi de foc plangeam...
Imi spuneam ca o sa-l accept o viata intreaga asa, cu ea langa el, cu el langa mine din cand in cand. Ca am sa imi construiesc viata in functie de timpul lui liber, de mofturile lui, de poruncile lui. Ca am sa fac sacrificii pentru iubire, ca iubirea vietii mele este mai presus de orice si ca daca o pierd atunci pentru ce am sa traiesc?!
Prostii...
Pai stai putin! Daca de doua ori in viata am iubit la intensitate maxima si de doua ori in viata am pierdut, am murit si am inviat, de ce n-as mai putea sa o fac a doua oara, a treia, a mia oara? De ce sa nu mai mor inca de zece ori pana am sa ajung acolo unde merit?
Iubirea nu moare niciodata.Iubirea doar se muta. E un chirias permanent. Cand apar gandaci in bucatarie si se sparg tevile isi face bagajele si inchiriaza alta locuinta. Iar cand in sfarsit gaseste un proprietar pe masura care ii ofera toate conditiile si il face sa se simta asa cum si-a dorit intotdeauna decide sa bata palma si sa cumpere locul pentru toata viata.
Iubirea nu e o iluzie. Iubirea e o curva mincinoasa. Si se baga in cate paturi are chef pana gaseste ce cauta. Pana gaseste incredere, protectie, afectiune, intelegere, adevar, statornicie.
Asadar, iubirile vietii mele au fost aventuri ce-au durat ani. Sfarsitul lor a fost pe atunci un capat de lume dar am gasit mereu pe cineva care sa-mi arate ca lumea e enorma si nu e greu sa-i gasesti celalalt capat.
Nu mai caut iubirea demult, pentru ca apare ea mereu cand are nevoie sa doarma in bratele cuiva si sa fie sarutata. Ce curva...

Buna, sunt fericita!

Hello everybody!!!
Pentru ca fetele in general sunt lazy asses si nu prea m-au bagat in seama la postul anterior si nu vor sa faca pic de sport dar asa stiu sa se plang ca "draga, nu mai stiu ce sa fac sa slabesc. nicio cura nu face fata" am decis sa abandonez ideea cu durere in suflet. Dar nu inainte de a le multumi Andrei, Anei, Claudiei, Madalinei si Mihaelei ca au avut initiativa si m-au sustinut.
Daca cumva, cineva, candva se razgandeste just e-mail me :)

Asa.. In alte ordine de idei vroiam sa va zic ca sunt fericitaaaaa si ca ma intorc sa scriu cat pot de des(daca se poate si in fiecare zi). I think I found my prince charming (blush) . Auuu, ce dracu e cu englezismele astea?!Nu stiu, nu stiu. Sunt entuziasmata!!!

Bucurati-va de piesa si de fericirea mea!!!

Go, girls!!!

Si pentru ca iarasi am disparut fara urma pentru o buna bucata de vreme, am iarasi nerusinarea (pentru ca altfel nu pot sa o numesc)sa revin cu capul plecat si sa promit ca de data asta, cel putin, am sa incerc sa va scriu mai multe.
Si m-am intors pentru ca am un plan! Am un plan de luni seara, sau nu.. de sambata.. sau orice alta zi alegeti voi! (apropo, cu voi vorbesc fetelor) Ma adresez fetelor care au chef sa joace handbal, sau au jucat cel putin o data in viata sau n-au jucat deloc si vor sa incerce.
Propun sa alegem o zi la intamplare, sa ne intalnim undeva cat de multe posibil si sa jucam handbal. (si baietii sunt bineprimiti daca vor sa priveasca, haha). Data, ora si locul le aleg eu, imi trebuie doar putin ragaz pana sa mai adun cateva domnisoare, in caz ca nu mai apare nimeni sa am si eu un back-up, ca am fost si am jucat. Pana in acest moment am reusit sa adun doar 4 iubitoare ale sportului, dar cum abia astazi mi-a venit ideea mi se pare de-a dreptul admirabil.
In cazul in care sunteti interesate, eu am sa-mi las adresa de mail la sfarsitul postului si este de ajuns sa-mi trimiteti un mail in care sa-mi comunicati acest lucru.
Daca nu sunteti interesate dar ajungeti sa cititi postul asta si stiti pe cineva care ar putea aparea acolo nu ezitati sa-i spuneti.


"Fotbalul e sportul rege?

Spun deschis, oricui:
Rege se numeşte,
Căci pe seama lui
Mulţi o duc regeşte."



P.S.: Locatia -> Bucuresti, intr-o zi insorita de vara!




Contact: stealth_criss@yahoo.com , Cristina

Vechea Eu, noua Eu..

Ma uitam zilele trecute peste toate posturile astea. Am retrait atatea clipe doar deschizand o pagina de internet. De necrezut...
Si nu stiu, ma simteam parca straina de mine insami, de toate trairile mele din trecut, de naivitatea si vulnerabilitatea mea. De toti oamenii pe care i-am cunoscut si carora le-am daruit ce-am avut mai bun. Pentru care am plans si am facut nopti albe. Oameni in care am avut incredere si m-au dezamagit, de care am avut adesea nevoie si pe care i-am pierdut, oameni care au ramas la fel desi timpul a trecut peste noi. Sunt tot aici, dar parca-s mai putini...
Regret ca n-am mai avut putere si curaj sa mai scriu.Destule au fost momentele in care am avut cate ceva de spus dar am tot amanat si am sperat la o revenire vioaie.
M-am intors... si parca sunt alta...
Am învăţat "că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău".
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca.
Am invatat ca ai nevoie de timp sa descoperi oamenii si ca nu de putine ori vei avea surpriza sa afli ca nu sunt ce par a fi.
Am invatat ca oricat de bun prieten ti-ar fi un om, mai devreme sau mai tarziu te va dezamagi.
Am invatat destule...
Sa impart iubirile si placerile. Sa inghit in sec si sa tin capul ridicat. Sa ma prefac ca sunt puternica si chiar sa-mi reuseasca in final.
N-am invatat lucruri dintre cele mai demne dar ma multumesc cu ce am acum si astept ca viata sa-mi ofere mai mult...

My lion!!! :D

Lets101 Quizzes - Fun Quiz

The Passionate Lover

Lets101 - free online dating

Povestea ta coloreaza lumea.

Intr-o lume in care traim sufocati de criza economica, gripa porcina si alegerea unui nou presedinte propun sa ne destindem putin, sa inchidem televizoarele si radiourile, sa dam deoparte revistele de scandal si ziarele politice si sa ne amintim de ultimul cel mai frumos loc in care ne-am petrecut o zi intreaga. Sa ne amintim ultimele cele mai frumoase lucruri care ne-au fost spuse intr-o perioada grea a existentei noastre. Sa ne amintim cel mai sincer zambet pe care l-am primit cand nici nu ne asteptam. Sa ne amintim de cei ce ne iubesc si ne sunt alaturi in viata de zi cu zi.Si spun toate astea pentru ca ieri in timp ce ma indreptam spre casa, in spatele meu mergea agale o doamna trecuta de prima tinerete, cu plasele pline (pesemne venea de la piata), cu o palarie cocheta si o poseta la asorte. Fredona o veche romanta si avea un zambet larg. Probabil orice alt tanar de varsta mea ar fi gandit ca e o nebuna.
Am incetinit pasul doar pentru a o asculta si urmari mai de-aproape. Avea gandurile ei pentru ca nici nu m-a observat si a continuat sa cante zambitoare. A nascut inauntrul meu un sentiment de admiratie si invidie in acelasi timp. Pariez ca probleme are si ea ca noi toti, dar savura la o intensitate incomensurabila viata.

Tocmai de aceea va rog a-mi prezenta momente sau chiar zile fericite din viata voastra. Micile voastre povesti pot colora lumea asta cenusie.

Monday morning...

Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine..

- O sa fie bine, o sa vezi...

- ...

- O sa vezi, Kiki, o sa vezi...

Dar nici macar Nora nu credea toate astea. Erau incurajari spuse printre lacrimi inghitite. Nu era momentul sa planga, nu acum. Ar fi fost cel mai nepotrivit moment din lume sa faca asta tocmai acum, gandea ea. Kiki era cea mai buna prietena a ei.Se stiau inca din primul an de facultate si impartisera ani la rand aceeasi camera de apartament, acelasi pat, aceleasi bune si rele. Nora fusese mereu acolo la momentul potrivit si jucase pe rand rolul de mama, sora si prietena. Ar fi facut totul pentru Kiki. Chiar spusese la un moment dat pe cand se adunasera la o cana de ceai cu mai multi prieteni: "Daca maine mi-ar cere cineva viata pentru ea, n-as sta o secunda pe ganduri". Apoi izbucni in hohote de ras si o prinse de mana. "Ia zi, urato, si tu ai face la fel?"

Kiki nu raspunse. Nu vorbea prea mult de fel si oricum ura sentimentalismele astea in public. O iubea insa le fel de mult pe Nora doar ca nu stia s-o spuna sau s-o arate cand trebuia.

Daca le-ai fi pus una langa cealalta ai fi jurat ca nu se cunosc. Nora avea mereu zambetul pana la urechi, vorbea tare, gesticuland si glumind in nestire. Kiki vorbea putin si nu zambea niciodata. Avea mereu privirea pierduta si ochi umezi ca si cand ar fi izbucnit in plans in orice moment. Erau firi total diferite si totusi suflete pereche. Prietenia lor era mai presus de cuvinte, mai presus de orice lucru lumesc.



Stateau acum pe terasa blocului intinse pe spate si nu-si vorbeau. Kiki privea cerul cu ochii inchisi. Asa facea mereu.. zicea ca isi poate imagina fiecare norisor in parte. Si dupa ce facea asta, incepea sa se joace cu ei si sa-i modeleze dupa bunul plac. Se trezea modeland in gol si incepea sa rada.

- Nu-mi plac nici norii azi!Nu-mi mai place nimic...

- Norii sunt frumosi azi, Kiki...

- Fara el si norii sunt urati... Soarele nu mai straluceste la fel. Fara el nimic nu e cum trebuie sa fie...

- Ei, da.. Ce are a face el cu soarele si norii?

- El a schimbat tot... Si viata mea si soarele si norii si luna.. Totul graviteaza in jurul lui.

- Vai, Kiki, ma sperii.. Ti-am zis sa dai dracu romanele alea de dragoste ce iti imbolnavesc mintea.. Haide, hai inauntru, sa bem ceva!

- Stii, ma gandeam sa...

- Nu te mai gandi deloc.. Hai inauntru!

Se ridica repede ca o mama grijulie si o ajuta sa coboare treptele.

Cara cu ea povara acestei povesti de dragoste de ani buni. La un moment dat simtea ca e deja povestea ei. Kiki impartasea cu ea fiecare fior, fiecare lacrima... Ar fi vrut sa-i spuna cumva ca nu mai poate, ca nu mai suporta sa o vada asa. Ii era foarte greu sa opreasca lupta asta acum. O purtase cu ea ani la randul si acum parea cel mai greu de depasit. Ar fi dat orice sa se trzeasca dimineta si sa o vada pe Kiki zambind si cu o pofta nebuna de viata. Dar cum? Cum sa faca asta? Isi trase patura peste cap si suspina adanc. Macar in noaptea asta sa adorma mai repede si sa n-o mai macine atat gandurile astea blestemate.



Era o dimineata ciudata.Soarele ciocanea usor la geamul camerei, cerand sa fie trase draperiile. Nora se ridica din pat, buimaca de somn si realizeaza ca e singura in toata casa. Gaseste un bilet scris in graba pe perna lui Kiki. "Te astept la cafeneaua din colt, cand te trezesti! "

Isi trage blugii si un tricou, si-a plecat. Alearga pana la cafenea intr-un suflet, lovindu-se de trecatori. Kiki statea la o masa ferita de ochii lumii cu o cana de cafea in maini.

- Vai ce mult ai adormit azi, printeso.. Te-astept de o vesnicie!

- Zi-mi ce e? Ce s-a intamplat? Iar el? Iar nenorocitul ala?

- Nu e nimic, nimic grav, spuse zambind..

- Dar ce e? Ma sperii, zi-mi ce e..

- Ei bine, draga mea, azi incepe viata, stiai? Ce dimineata frumoasa, ce soare..

- .....

- Vroiam sa-ti fac cunostinta oficial cu Kiki, noua Kiki. Sa te prezint asa cum se cuvine.Esti incantata, ori ba?

- .....

- Am avut o noapte grea, sa stii. Am avut atatea de ingropat.. Dar mi-a reusit, sa stii. Am facut asa cum imi spuneai tu mereu. Sa pun toate astea intr-o cutie mare de lemn si sa le ingrop. Vai, ce fericita sunt... Sunt mai fericita ca niciodata...

- Nu stiu, nu stiu , ce zici acolo. Dar te iubesc!

Nora se ridica de pe scaun, face doua piruete si striga cat o tin plamanii:

"Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine!!!"